Zilnic, către Născătoarea Agatonie se ruga
aşa cum îl învăţase tatăl şi cu mama sa.
- Milueşte-mă, Măicuţă, după mare mila Ta.
Iar Măicuţa Sfântă-ntruna rugăciunea-i asculta.  

Dar crescu, crescu băiatul şi-ncepu să-i placă viaţa.
De la Sfinţi, de la icoane îşi întoarse de tot faţa.
Iată, însă că-ntr-o seară bate-n uşă-un pelerin;
- Maica Domnului Curată m-a trimis aici să vin.  

A aflat că Agatone nu mai spune rugăciuni
şi-a uitat de Născătoarea şi de ale ei minuni.
- Am rostit mulţi ani rugă şi am fost zelos.
Sunt om mare, am de toate dar din rugă ce folos ?  

- Ooo, de câte ori ştii oare te-a scăpat Ea din nevoi?
Într-o zi când ploua tare a venit mare şuvoi
a-necat totul în cale, doar tu singur n-ai murit
într-un chip atât de tainic şi atât de fericit?  

Şi din molima cumplită, ai scăpat nevătămat !
Ţi-aminteşti de-al tău prieten care acum e îngropat
şi cu care într-o râpă ai căzut şi tu-ai scăpat?
Dar colegul tău de şcoală care zace în durere
şi-i printre străini sărmanul fără nici o mângâiere?  

- Te-a acoperit Stăpâna şi-a purtat de grija ta
pentru scurta-ţi rugăciune făra-ţi cere altceva.
Milueşte-mă Măicuţă după mare mila Ta
Rugaciunea-aceasta scurtă niciodată n-o uita
atâta timp cât încă nu eşti părăsit de Ea.(de Dorina Stoica)  

Schita in creion Valentin B. Neagu