CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





Comoara
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Comoara 
  
„Să știi că are dreptate !” Remarca sunase destul de sec, ca un verdict de necontestat. Erau 
  
adunați la „un pahar cu bere” și cineva adusese vorba despre legenda ce amintea de o comoară a dacilor aflată în Bucegi, care circula în mediul on line. S-a venit cu o propunere. Ce ar fi să mai verificăm și să ne edificăm ?! Au luat hotărârea de a merge să „verifice” acest lucru la o dată prestabilită, în funcție de vreme și timpul avut de fiecare. Locul descris făcea ca povestea să pară veridică, pentru că mai urcaseră și aveau o bănuială privind grota pe lângă care trecuseră de câteva ori, dar neexplorată din lipsă de timp. Urcaseră printre Clăi lăsând în urmă copacii și știau de acea deschidere în perete pe partea stângă, care îi îmbiase de câteva ori să o viziteze și tot de atâtea ori amânaseră din varii motive. Acum acel loc fusese arătat și pe net, destul de precis și se gândeau că poate era vreo cacealma ce ar fi trebuit lămurită. Cel ce vorbise era un împătimit al muntelui și cunoștea multe legende și anumite lucruri din Bucegi, de la bătrânii care vorbeau despre flăcări jucăușe care ieșeau din pământ în noaptea de Sf. Gheorghe, deasupra unor locuri bănuite a conține podoabe sau monede de aur, ori erau „ juruite” de a nu fi descoperite decât de unii care erau îndreptățiți pentru aceasta. 
  
„Are dreptate ! Amintiți-vă că puteam să intrăm acolo și n-am făcut-o !” repetă unul dintre ei. Își aduceau aminte de diverse zvonuri auzite, circulând nestingherite, dar neverificate temeinic. Mai mergea vorba că înainte cu o zi ca ei să urce pe munte, doi oameni văzuseră dimineața, până în ora șapte un OZN deasupra Pietrei Arse. Se comentase aparte și în scurt. Tuturor le era teamă să nu fie luați peste picior și să devină subiect de glumă. Zis și făcut... Luaseră hotărârea să mai urce o dată și să lămurească ce era de lămurit. Au stabilit totul, iar dacă timpul bun îi va ajuta, vor vedea ce este cu grota și va fi o certitudine, un răspuns la „teoriile” de pe net... 
  
Urcau anevoie și cel dinainte luase un pic de avans, apoi s-a oprit uimit întrebându-se dacă e real ceea ce vedea. Hotărî să-i aștepte și pe ceilalți. Își dădu seama că au parte de o surpriză uriașă. Toate semănau cu cele văzute anterior, dar acum peretele era aproape neted, curat și fără vreo urmă de intrare. Nu se poate ! Este neverosimil... S-au adunat cu toți, constatând același lucru. Simțeau un fel de frustrare. Era adevărat, sau lumina care cădea într-un anume unghi, ori oboseala le joacă o festă ?! Ce s-a întâmplat, se întrebau uitându-se curioși unul la altul și apoi la stâncă. Să fie oare adevărat că muntele își apără tainele ?! N-ar fi prima dată... 
  
Întrebările curgeau provocând o dispută amicală. Au luat hotărârea să mai zăbovească un pic și apoi să vadă ce e de făcut. Nu credeau în minuni și totuși se întâmplase. Au început să se întrebe dacă discuția avută anterior n-a fost un motiv de glumă, dar situația era serioasă și totul avea o tentă de anormalitate prin dispariția neprevăzută a acelei intrări în stâncă. Au văzut-o și știau doar că e acolo. Puteau găsi o explicație ? După câteva minute s-au hotărât să continue urcușul. Nu aveau ce face, era evident că dacă așa era, așa trebuia să rămână... Regrete tardive îi încercau cu putere. De ce nu au pătruns când au putut ?! Urcau anevoie și se uitau înapoi nevenindu-le a crede și totuși asta-i realitatea, intrarea nu mai putea fi accesată, era inexplicabil. O ultimă privire în urmă, parcă cu părere de rău, făcu pe unul din ei să tresară. 
  
I se păruse sau... Spuneți-mi dacă e așa... Oare ce erau acele triunghiuri cu vârfurile îndreptate spre interior, formând un cerc de aproximativ doi metri în diametru ( cât intrarea în grotă )și care abia se zăreau ?! Știau că dacii aveau un semn reprezentând roata cerească, dar acela era alcătuit din două litere „zet” încrucișate. Vedeți și voi ?! Lumina cădea pe peretele stâncos într-un anume fel, lăsând să se vadă abia deslușit niște umbre dând impresia acelui simbol. Nu le venea să creadă și au mai așteptat puțin, să se convingă. Erau așezate pe locul intrării în perete, parcă lăsate înadins acolo. S-au mișcat încoace și încolo observând că acele semne se vedeau numai dintr-o anumită poziție. Nu știau ce să mai creadă. Au urmat o serie de presupuneri felurite, care mai de care și au considerat că acesta este un semn pentru ei. Oare muntele le dăduse ceva de înțeles ? Imaginea fusese văzută doar câteva minute după care dispăru ca și cum nu existase. Haideți să ajungem spre vârf. Pornind urcușul, unul din echipă mai făcu o descoperire aparte. O lespede mică, doar cât o palmă, fusese dislocată de bocancul celui care era mai în față. Curios, reprezenta același semn ca și cum muntele le-a fi dat o confirmare. Au studiat-o cu curiozitate, trecând-o din mână în mână cu toate că se aflau într-o poziție destul de dificilă. Să o luăm cu noi, să avem o dovadă că nu ne-am înșelat. A fost pusă într-un buzunar aparte, puțin mai larg al rucsacului care avea o capsă de prins simplă, urmând a fi studiată în amănunt când vor ajunge acasă. Urcușul a fost fără alte probleme ajungându-se sus pe platou, doar că rucsăcelul purtat în spate de ultimul dintre prieteni, ce conținea lespedea, se agățase la un moment dat în trecere de un mic arbust. Incidentul fusese trecut cu vederea și nu bănuiau ce va urma odată ce au ajuns pe platou. Acum curiozitatea era destul de mare. Au hotărât să se așeze comod și să mai privească încă odată trofeul din rucsac. 
  
„- Hai, scoate-l la vedere !”... însă acesta era de negăsit.. Au întors rucsăcelul pe dos, s-au uitat împrejur, dar degeaba. Dispăruse ! Dezamăgirea căpăta dimensiunile unui eșec remarcabil. Oare urcaseră să lămurească ceva și o făcuseră degeaba ? N-o fi căzut acolo unde se agățase de acel arbust, iar să coboare căutând ceva care la început constituia o probă solidă, acum nu mai era de găsit ?! Nu ! Muntele a fost bun cu noi, că ne-a dat încă o dovadă și nu trebuie să îl sfidăm. Am văzut un lucru pe care nu mulți muritori de rând puteau să-l vadă aici. Poate e un semn pentru siguranța noastră de iubitori ai Bucegilor și zic să nu forțăm nota. Am văzut, am luat ce nu ne era destinat și acum trebuie să ne mulțumim cu atât. Poate altă dată ni se va îngădui accesul la grotă, poate altădată... 
  
de Dorel Dănoiu 
  
Referinţă Bibliografică:
Comoara / Dorel Dănoiu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3057, Anul IX, 15 mai 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Dorel Dănoiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dorel Dănoiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!