CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





Laptele
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Laptele” 
  
Poteca pornea din drumul mai larg pe care căruțele cărau piatră din cariera Tramontini. Șerpuită, 
  
nu prea abruptă, ea ducea însoțind canalul de aducțiune spre cascada Urlătoarea, trecând pe lângă Urloi, alături de care era așezată o baracă mică, cunoscută ca fiind „Bordeiul Mare”. Cei care erau de serviciu aveau asigurat adăpost de ploaie, un pat micuț, o masă și sobă ca atunci când ploua să își usuce hainele. E drept că mai la vale de el și mai înspre drumul mare, era alt adăpost căruia i se zicea „Bordeiul Mic”, dar acolo nu era permanență. Muncitorii îi spuneau „Urloi” sau coș de fum. Fusese construit în pădure și toată suflarea din sat știa că pe acolo erau eliminate gazele de unde se ardea pirita folosită la fabricarea celulozei. Înalt de cincisprezece-douăzeci de metri, la capătul unui tunel din beton îngropat, acesta făcea legătura cu cazanele, așa zisele „cocăre”, ferind muncitorii de intoxicații. Fum și gaze erau împrăștiate deasupra pădurii. 
  
La „Bordei”, era zi și noapte un om care curăța grătarele de frunză, sau crengi căzute în canalul ne acoperit și săpat în pământ, asigurându-se apa industrială captată de la Urlătoare, pornind pe o conductă la vale, spre fabrică. 
  
Omul care era acolo își aștepta băiatul, să vină cu mâncare. Fusese cu treabă și n-a mai trecut pe acasă, iar nevasta știa și îl trimisese pe băiatul cel mare, care avea unsprezece-doisprezece ani știind 
  
că se descurcă. Nu făcea mai mult de douăzeci de minute de acasă până acolo. Era cald și băiatul începuse să transpire și abia aștepta să ajungă la tatăl său ca să bea o gură de apă rece. Nu mai avea mult de mers când se întâlni cu un vecin... „Stai măi Gheorghiță, că vin și eu să-mi aduc vacile 
  
acasă !” „ Cine mi l-o fi scos și pe ăsta în cale ?!. Dădu binețe cu respectul în care era educat și spaima care i se lăsă în picioare, luă locul vioiciunii de mai înainte. De nea Costică se auzise unele lucruri despre care în sat se vorbea pe ascuns. Se spunea că are legături „cu Cine nu trebuie” și că era ajutat de acesta să „fure” laptele la vaci, aducându-l la ale lui ca să aibă spor și profit vânzându-l. De multe ori, când se supăra cu cineva, iar acela avea vacă, se auzea cum noaptea aceasta mugea în grajd, se zbătea zornăind lanțul cu care era legată. A doua zi, când venea gospodarul și așeza șiștarul pentru muls, nu curgea altceva decât apă puțin colorată, fără grăsime, iar revenirea la normal se producea după multe zile, gustul parcă ne mai fiind același... Să fugă... nu avea cum, poteca ducea la mal, iar la vale foarte aproape, era nea Costică. Trebuia să ducă mâncarea că doar de aia mergea la tatăl său. Neavând încotro, se potrivi pasului lui și cum știa că nu mai are mult de mers, prinsese puțin curaj. Transpirația de pe frunte era tot mai mare... Nea Costică, om între două vârste care avea și el un copil îi zise: „Nu te grăbi că uite, ai transpirat și dacă ți-e sete... stai puțin !”. S-au oprit. Cu teamă privi cum acesta scoase din buzunar un briceag, ceva mai mare. Se oprise în fața pomului din marginea potecii și cu un gest scurt, îl înfipse răsucindu-l puțin. Din tăietură, începu să curgă ... „lapte” ! Băiatul privea cu ochii măriți de groază cum nea Costică, cu o mișcare abilă scosese de la brâu un fel de căniță pe care o lipi cu buza de copac și colecta acel soi de lapte. „Ia și bea !” suna îndemnul. Deodată, se auzi un glas puternic stârnind ecoul pe vale: „Hai, mă, hai odată Gheorghiță, că mi s-a făcut foame !” Tatăl său ieșise în susul potecii și îi făcu semn să vină. Băiatul strânse baierele traistei mai tare și cu o ușurare abia mascată răspunse „Vin tată, vin acuma !”. Aruncând o privire în urmă, țâșni pe lângă omul care îl privea zâmbind și apucă să mai zărească cum bradul care fusese crestat, nu mai avea nici o urmă de tăietură, repetând cu grabă și tare: „-Vin ... acuma ...! Vin acuma... !” 
  
De Dorel Dănoiu 
  
Referinţă Bibliografică:
Laptele / Dorel Dănoiu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2938, Anul IX, 16 ianuarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Dorel Dănoiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dorel Dănoiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!