CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Portret >  




Autor: Daniela Pârvu Dorin         Ediţia nr. 2962 din 09 februarie 2019        Toate Articolele Autorului

PORUMBELUL DE NISIP
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Motto:” Cine moare înainte să moară, nu moare după ce moare” M.Eliade 
  
Nu e oare omul, o sămânţă care îngropată în pământ va naşte un alt om în cer? 
  
Mormântul nu trebuie privit decât ca o uşă de trecere de la o viaţă la alta. 
  
Nu murim niciodată, moartea e trecere la adevărata viaţă. 
  
Noi conferim morţii dimensiunea tragică... 
  
Ştiam că fiecare lacrimă cu care plângem îl arde pe cel plecat, dar cum să te opreşti din aşa suferinţă îţi trebuie timp să-nveţi... 
  
Mi-a trebuit mult să trec peste travaliul de doliu, să mă iert pe mine, să-nţeleg, să-mi asum 
  
Aşa devenim oameni îngereşti, credinţa ne ajută să nu trăim fobia fricii de moarte, mintea să nu mai fie firul atât de subţire de argint... 
  
Corpul nu este decât o haină carnală, neînsufleţită, cei morţi iau legătura cu noi, unora ne face rău aşa cum unora ne face atât de bine. 
  
Când iţi pierzi omul drag, îl intrezăreşti prin mulţime, mintea ta îl caută, dorul tău îl materializează în ceva, îi auzi glasul, spiritele lor sunt puternice pentru că misterul morţii rămîne poarta prin care sufletul trece spre veşnicie. 
  
Aşteptam seara ca şi cum urma să fiu prezentă la scenă deschisă, aveam impresia că trăiesc cu întrerupere, numai din când în când îmi puteam surprinde respiratia...atât de mult îmi doream să-l visez... 
  
Nu ştiu cine spunea că alergăm permanent după viaţă şi ea aleargă după noi şi pentru unii întâlnirea s-ar putea să nu se producă niciodată. 
  
............................................................................................... 
  
Nopţi întregi îl aşteptam în vis, nu trecuse nici cele patruzeci de zile decând îl îngropasem şi tot nu puteam înţelege ce trăiesc şi mai ales ce viaţă avea să mă aşteapte fără el...şi am tot ţinut-o aşa, aşteptând ani buni să se-ntoarcă pur şi simplu, acasă, într-o zi... 
  
Eram femeia nimănui c-un copil de mână ameninţată de bănci că voi rămâne pe drumuri, exact cum s-a şi-ntâmplat, iar eu...nu visam decât un singur lucru, să se termine ziua şi să-l aştept în vis, cu disperare seară de seară. 
  
M-am crezut mereu o femeie puternică, uitasem dacă mai sunt, cine sunt ! nici azi nu ştiu cum de-am învăţat singură că tot întunericul din suflet şi din afara lui n-o să mă poate înghiţi cu totul. 
  
Şi uite că nu mi-am pierdut minţile! trăiam într-o casă nouă dar fără lumină, gâtuită de singurăţi funebre şi greu de controlat, plângeam ore-n şir la lumina lumânărilor cu sufletul pâcluit de întuneric şi tristeţe căzută într-o pasivitate şi inconştienţă aproape patologică şi de nimeni înţeleasă! 
  
Intr-o seară, ascultând ploaia, cu ochii obosiţi, după ore bune de plâns, desenam pe perete umbre...mă durea capul îngrozitor de tare, auzeam parchetul scârţâind adesea prin colţuri, n-aveam nici o teamă, doar aşteptam să se-ntâmple ceva...toate semnele din jurul meu prevestea noi interpretari pentru mine...mintea se lupta cu acelasi întuneric dens. 
  
Pe pervazul geamului deschis se auzea un zgomot ciudat, un amestec discordant ce concura cu ploaia, un alfabet morse veritabil şi indescifrabil ce traversa întreaga lungime a geamului, de câteva ori, apoi o pauză de câteva secunde, apoi iar aceeaşi versiune de alfabet ... 
  
Îmi bătea inima cu putere, intuiţia îmi spunea ca e El, el trebuie să fie!îi simţeam prezenta, era aşteptarea mea împlinită, nu ştiu dacă îmi era frică sau eram fericită, era un amestec ciudat şi binecuvântat, eram oricând pregătită pentru marea întâlnire! 
  
Mă ridic cu încetinitorul din pat să nu supăr spiritele, să dau perdeaua la o parte, să văd ce se-ntâmplă, totuşi! 
  
Ca un copil care stă la pândă, eram!cu sufletul în galop, nerăbdătoare, m-am şi trezit vorbind singură: „unde eşti’’? „unde eşti’’... scot capul foarte puţin, cu pumnii strânşi, lipiţi de pervaz, cautam cu privirea prin întunericul dens. Nimic... 
  
Şi-n secunda următoare, un porumbel gri sidefat mă ciupeşte de mână şi-şi ia zborul imediat, ca o pasăre de nisip, fără să ştiu dacă şi-a luat zborul în întunericul de mormânt sau s-a sedimentat în neant, fulgerător s-a petrecut totul, aproape cât ai clipi ... 
  
Am rămas mută de emoţie, câteva clipe am stat nemişcată, ciupitura a fost destul de dureroasă, şi azi am semnul, dar ştiam că tot ce-am trăit a fost aievea!uluirea mea nu mai era justificată! 
  
Din ziua aceea am iubit pasările, am citit cum îşi duc viaţa şi am înţeles mai multe despre oameni, a fost minutul care m-a făcut să-mi înţeleg destinul. 
  
Noi, oamenii suntem cu ‘’aripi crescute înăuntru’’, vorba poetului, de câte ori am căzut împuşcată ca o pasăre pe asfalt n-am ştiut că omul are aripi, ori nu ştie că le are, ori nu a ştiut să le folosească...ca şi mine de altfel1 
  
Păsările au valenţe spirituale, nu-s mânuite să cânte, pur şi simplu, cântă!nu stâng hrană, nu se tem de ziua de mâine, ele predică viaţa, lăsându-se-n mâinile Domnului şi au zilnic linişte, pace şi hrană. 
  
Aşa cum unii oameni nu ştim nici zbura, nici cânta!nici afla bucuria vieţii. 
  
............................................................................................... 
  
Pervazul geamului a devenit o scenă, e zarvă mare la matineu, sunt aşteptată cu seminţe si firimituri să sporovăim împreună, în fiecare dimineaţă acelaşi ritual! 
  
Foşnetul şi agitaţia începe de pe ramurile copacului din faţa geamului, aud cum micile ciripitori se anunţă una pe alta, aşa ştiu ora exactă în fiecare dimineaţă. 
  
Dar Porumbelul de nisip, m-aşteaptă primul!el e regizorul, peste vrăbiuţele prietenoase care se-aşează în cerc aşteptându-mă să le vorbesc câteva secunde! 
  
Târziu aflasem ca porumbelul este pasărea preferată a lui Dumnezeu, avea în cioc o ramură de maslin verde când îi dă veste lui Noe că s-au retras apele pe pământ... 
  
Şi Duhul Sfânt s-a pogorât în chip de porumbel peste Hristos! 
  
Şi am înţeles de ce îngerii din biserică au aripi! 
  
De ce Răstignirea este însoţită de triluri... 
  
Avem de învăţat şi de la păsări despre creaţia divină, nici nu ne putem imagina cum ar fi lumea dacă n-am avea cer cu pasări şi cer cu stele... 
  
Până şi viaţa mea ar fi fost tristă şi-nsingurată dacă nu aş fi descoperit această bucurie matinală, de a vorbi şi de a hrăni păsările de la fereastra mea. 
  
Cred că sunt trimise de Dumnezeu să-şi facă cuiburi aproape de oameni, în golul din crăpătura ferestrei, să avem vieţile aproape...să învăţăm o nouă lecţie! 
  
Zi lumină se lucrează, drumuri mii se fac de la cuiburile din copaci la noua reşedinţă! cât zbor atâta muncă! 
  
Aşa cum şi sufletul se zbate între două zboruri, ar trebui să ne-mpăcăm cu moartea din timpul vieţii, pentru că teama de moarte e direct proporţională cu distanţa omului de Dumnezeu. 
  
Oare, de a cui moarte ne temem de fapt ?! 
  
Când trăim ne moare sufletul de mii de ori, aşteptarea începe să devină un fel de terapie şi n-ai de ales! 
  
Ca orice emoţie, frica are substratul său activ şi personal, deşi rămâne un mister faptul că nu ştim unde ne pleacă sufletul când ne pleacă, moartea nu mai e o realitate, ci un fenomen. 
  
Sufletul unui om poate fi şi o pasăre de nisip, de ce nu!imediat după ce sufletul e urcat la cer, e dus în faţa unei mari instanţe, unde i se hotărăşte noua viaţa. 
  
S-ar putea ca cel mort să fie mai viu decât noi, menirea păsării de pe pervaz să fie tot despre viaţă...să mi-o vindece şi să-mi întărească sufletul... 
  
12-18.05.2018 
  
Referinţă Bibliografică:
PORUMBELUL DE NISIP / Daniela Pârvu Dorin : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2962, Anul IX, 09 februarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Daniela Pârvu Dorin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Daniela Pârvu Dorin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!