Dragă Ina, ţi-am dat nu beep, ci beep-beep-beep-bip-bip-bip-beep-beep-beep. Trei lungi, trei scurte, trei lungi, adică S.O.S. Ştii, auzisem că sfârşitul lumii, preconizat pentru 2012, începe să se anunţe încă din 2011. Dar nu mă aşteptam ca primul semn să îl am încă din prima zi a anului. Stai să vezi.  

Cu două zile înainte de Crăciun, Cristiana –fiica cea mică, studentă la Cluj- a alunecat pe gresie şi şi-a fracturat o mână. A făcut Crăciunul cu noi şi a plecat imediat înapoi, pentru că un profesor ţicnit le fixase un examen pe 3 ianuarie.  

Leni, nevastă-mea, a mai stat două-trei zile ca pe ace, după care pe 1 ianuarie, direct de la Revelion, s-a suit în tren:  

- Dane, înţelege, Cristiana nu se poate îmbăia, nu se poate îmbrăca, trebuie neapărat să merg s-o ajut.  

- Şi cât stai?  

- Până îi dă ghipsul jos.  

Am oftat, din proprie experienţă ştiam că asta poate dura peste o lună.  

Şi uite aşa m-am pomenit într-o situaţie în care nu mai fusesem de prin 1972, proaspăt inginer stagiar, repartizat departe de casă. Adică burlac. Burlăcia nu e dată de acte. Burlăcia e o stare de spirit. Care presupune multe – libertate, independenţă, decizii de unul singur... Dar, din păcate, mai înseamnă şi că eşti obligat să te ocupi de tot felul de probleme gospodăreşti, pe care până acum le rezolva altcineva. Senzaţia era cea a unui animal ţinut ani de zile în cuşcă, hrănit, spălat şi expus publicului. Odată eliberat, are o perioadă de derută, ceva de genul:  

Stând în captivitate,  

Simţeam că viaţa-i grea.  

Acum am libertate...  

Dar ce să fac cu ea?  

Destul de repede, am ajuns la concluzia că abia atunci când dai de greu eşti obligat să apelezi la organizare, planificare, programare. Şi, evident, la respectarea strictă a agendei. În momentul asta am în cap (parţial, şi pe hârtie) trei liste paralele „To do”. Una la serviciu, alta cu probleme „literare” şi a treia cu treburi gospodăreşti.  

Şi să ştii că le fac pe toate la timp, mai bine decat înainte. E adevărat –paradoxal- dorm mai mult, ca să mă pot concentra. La fel de adevărat - nu mă mai uit aproape deloc la televizor, nu mă mai joc pe calculator... Aşa am reuşit să duc la bun sfârşit câteva proiecte literare pe care le amânam de peste un an. Printre ele, volumul meu de epigrame, ţi-am povestit de el. Mai am puţin şi îl duc la editură.  

Cu mâncarea mă descurc. Dimineaţa şi seara e simplu. La prânz, merg la Monica, fata cea mare, să mănânc o hrană caldă. Dar cu treburile gospodăreşti, mi-am făcut mii de draci. După ce dulăpiorul cu rufe murdare s-a umplut de nu se mai închidea uşa, am cerut prin telefon lecţii de spălat, pentru că eu nu butonasem niciodată maşina. Mi-a plăcut aşa de mult încât, în prima duminică liberă, am tras patru şarje una după alta, pe culori. Am umplut până la refuz sârmele din balcon şi, la ultimele două şosete, a căzut suportul din tavan. Evident, rufele s-au murdărit la loc, fiindcă pe jos era un praf de două degete. M-am supărat până la Dumnezeu şi se pare că expresia nu e gratuită. A doua zi, colegele de serviciu mi-au explicat că El a provocat dezastrul, pentru că am spălat duminica.  

Ideea e că toate lucrurile astea sunt complet noi pentru mine şi au o doză de mister. Ca un exemplu, după ce am împerecheat şosetele spălate, am constatat că mi-au rămas câteva care n-aveau nicio treabă una cu alta.  

Mâine, sâmbătă, duc la curăţătorie o tranşă nouă de cămăşi, nu pentru spălat ci pentru călcat. Am încercat în tinereţe să calc, dar până şi batistele rămâneau cu nişte cute oblice. Le îndreptam foarte uşor, dar apăreau altele. Munca lui Sisif.  

După spălătorie merg la Carrefour la cumpărături, iar după amiază mai bag nişte rufe în maşină. M-am învăţat minte, nu mai spăl duminica. Mai am de plătit întreţinerea şi de cumpărat mâncare de căţel pentru Codiţă. Aoleo, să nu uit, trebuie să schimb apa la broscuţe.  

Cu ocazia asta mi-am dat seama că "dorul", cuvântul atât de plin de lirism, are şi o latură mai prozaică. Dar te rog, nu-i spune lui Leni, să nu şi-o ia în cap. Abia aştept să mă însor la loc.  

(Din volumul "Gondola de Constanţa - Cu inboxul la vedere", scris împreună cu scriitoarea din Veneţia Ina-Simona Cîrlan)  

Constanţa, 25 ianuarie 2011