CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Recenzii >  





LUDMILA ULIȚKAIA - SCARA LUI IAKOV
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
LUDMILA ULIȚKAIA - SCARA LUI IAKOV  
  
Din nou un roman al anilor staliniști, adus în vogă literară de Ludmila Ulițkaia, de data aceasta istoria fiind în însuși miezul genetic al nașterii ei: Rusia. Când am citit recenziile celebrităților, ale traducătorilor, ale marilor ziare promovând romanul, am avut așteptări de horror al comunismului cel mai vindicativ și revanșard al lumii. Mi-a fost teamă să citesc istoria unui secol rusesc, începând cu revoluția din 1917, războiul, urmările lui, până în prezent, cu atât mai mult cu cât este o relatare reală, urmărind destinul unei familii de intelectuali ruși și se bazează pe o corespondență găsită într-un cufăr vechi de către autoare, scrisori ale bunicului său, Iakov Ulițki. O saga a familiei care în pofida regimului de lungă durere a trecut prin întâmplări atroce, prin iubiri, schimbări, despărțiri, ajungând la prezentul de neuitare grație acestor povești. Alternanța anilor relatați, a personajelor, a etapelor și a trecerii Rusiei de la un regim politic la altul, nerespectând cronologia, are un mare impact asupra cititorului întru firul continuu al narațiunii, întru punerea în același cer și pământ a legăturilor familiale destăinuite, dincolo de vremuri, de generații, de moarte chiar. De aici și motto-ul cărții, sub auspiciile căruia se scrie romanul, de parcă s-ar scrie firesc și singur: “...umbra prelungă a existenței se zărește albastră dincolo de pagină, precum cețurile viitoarei dimineți, ca o înșiruire fără de sfârșit.“ Vladimir Nabokov  
  
În cele aproape 600 de pagini, pe decurgerea istoriei familiei, realizezi abia la final mesajul întregului roman și accentul pus pe un personaj reprezentativ acestui secol relatat. Abia la sfârșit ai imaginea întreagă a suferinței și urmările iureșului prin care au trecut oamenii Rusiei în tot acest timp și vorbim despre o familie de intelectuali cu certe preocupări artistice și culturale. Iakov și Marusia, bunicii Norei, povestitoarea, de fapt, erau doi tineri erudiți care se iubeau nespus, care visau la începutul secolului XX la o familie minunată, care munceau din greu pentru realizările lor, niște caractere frumos educate, cu mari speranțe în propășirea marii culturi ruse pe care o venerau. Iakov (1890-1956) și Marusia Osețkaia (1890-1975) și-au trăit viața în cel mai negru secol al istoriei recente rusești, fiind personajele reprezentative și fondatoare scării lui Iakov. O poveste de dragoste relatată din scrisorile găsite într-un cufăr vechi de către nepoata lor Nora în anul 1975, la moartea bunicii sale. Jurnalul scrisorilor începe la 6 ianuarie 1910, Iakov avea 20 de ani, dar cultura universală îi era deja preocupare constantă. Citea lucrări de biologie, pe Darwin, Huxley, Haekel, apoi literatură rusă, pe Tolstoi, Dostoiecski, Cehov și lua lecții de muzică, de pian, cu preocupare pentru teoria muzicii. Îl pasiona și arta picturii pentru care schița problematici și soluții, făcea liste și conspecte și concluziona: “Timpul! Nu-mi ajunge timpul!Trebuie să dorm mai puțin! Am citit undeva că Napoleon dormea trei ore pe zi.“ Urmează jurnalul anului 1911, anul în care o cunoaște pe Marusia, la un concert și se îndrăgostește iremediabil de cea care va deveni mama fiului său, Henrik și care-i va marca viața până la sfârșit.  
  
Abia la finalul romanului în capitolul Adrese vedem reala viață arestată, exilată a lui Iakov, dosarul KGB redat de Nora în roman conținând întreaga istorie a arestărilor sale, timp de zeci de ani, motivate numai prin apartenența la o familie neagreată de puterea comunistă și mai târziu fiind acuzat de activitate antisovietică. Nimic argumentat, nimic probat, același absurd de nimicire a unui destin, același nonsens în acuzare, fiind un rechizitoriu al Securității statelor comuniste ca și în romanul O lumânare pe malul Prutului al lui Victor Enășoae. Câte vieți, câte scări ereditare s-au distrus în comunism la voia celor cățărați la putere!  
  
Iakov a fost exilat de lângă familie toată viața, ținut departe de Marusia și de fiul său, până la sfârșit. A fost ținut în condiții precare de viață, până în martie 1956. I-au fost arse lucrările, studiile, cărțile, 980 de cărți, 34 de carnete de notări, 65 de dosare, 180 de caiete despre istoria literaturii și muzicii. Marele merit al Ludmilei Ulițkaia, în marea sa istorisire, este romanțarea, una paradoxală date fiind datele reale de la care a pornit. Cititorul realizează grozăvia sistemului abia la final, la datele concrete expuse cu rigurozitate, căci, pînă acolo, tragismul a fost sub acoperire, într-o desfășurare filmică romantică a poveștilor de viață ale celor patru generații de protagoniști. Detaliul este punctul forte al narațiunii. Și, poate, un anume curs pozitiv al personajelor ca marcare a destinului aspru al bunicului. Personajele urmașe sunt timorate psihic și se apropie de artă și cultură ereditar, deși tind spre culturi opuse celei rusești, ca un răspuns, ca o rezistență, ca o urmare vindicativă pentru suferințele acestei familii.  
  
Scara lui Iakov este o saga a ultimului secol, este istoria nescrisă a Rusiei prin prisma diaristică a Ludmilei Ulițkaia ca exponent erudit al culturii ruse.  
  
Cristina Ștefan  
  
Referinţă Bibliografică:
LUDMILA ULIȚKAIA - SCARA LUI IAKOV / Cristina Ştefan : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3057, Anul IX, 15 mai 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Cristina Ştefan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cristina Ştefan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!