CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Istorisire >  


Autor: Corneliu Florea         Publicat în: Ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017        Toate Articolele Autorului

Corneliu FLOREA - PAZVANGIII - DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mulţi români au auzit de Pazvante-chiorul (Osman Pazvantoglu 1758-1809) dar puţini ştiu cum a jefuit el, cu pazvangiii lui, Ţara Românească la începutul secolului al XIX-lea, întrecut fiind doar de eliberatorii sovietici cu „Sovromurile lor” şi de administraţiile dâmboviţene postdecembriste conduse de: Petre Roman, Văcăroiu, Năstase, Boc, Ponta, care au propagat jafuri prin corupţie în toată România sub oblăduirea lui Iliescu şi Băsescu, depăşind cu mult pazvangiii în şalvari cu iatagane.  
 
După această frază despre pazvangii, nişte mercenari musulmani plătiţi să jefuiască şi să omoare oameni paşnici, fără apărare, să coborâm trei secole în istoria rumânilor sub domniile fanarioţilor, care nu erau nimic altceva decât nişte vătafi ai Porţii Otomane în Ţările Române pentru a-i asigura haraciul, din ce în ce mai mare, ceea ce în Oltenia a dus la o anarhie greu de stăpânit. Lucrurile s-au complicat când austriecii i-au bătut pe turci în 1717 şi prin tratatul de pace, turcii le-au cedat habsburgilor Banatul, Serbia şi Oltenia. Habsburgii au numit Oltenia ”Kleine Walahei” şi au vrut să introducă ordinea şi administraţia lor, dar nu le-a reuşit, deloc, datorită revoltelor oltenilor ce au început să se adune în cete haiduceşti, culminând cu lovitura reuşită dată de Pavel Haiducul caravanei habsburgice formată din douăzeci de care, cu pereţi metalici, ce strângeau taxele pentru Viena. Isprava haiducului a zguduit finanţele Vienei în acel an. Oltenia a fost singura provincie imperială ce nu s-a supus ordinei şi administraţiei habsburgice, aşa că, în 1739 imperialii au fost bucuroşi să se retragă, fără regrete, din ”Kleine Walahei”.  
 
Domnul fanariot de la Bucureşti şi-a frecat mâinile de bucurie, gândindu-se la haraci şi peşcheş, care nu era doar pentru Poarta Otomana, dar şi pentru el şi neamurile lui, cu care împânzise Ţara Românească, punându-le în înalte dregătorii. Şi le-a frecat degeaba, pentru că anarhia şi haiducia oltenească a luat asemenea amploare încât nu a mai putut să o stăpânească, nici să adune averi cât ar fi vrut pentru el şi Imperiul Otoman în declin, datorită corupţiei fără margini ce îl cuprinsese şi ascensiunii Imperiului Habsburgic.  
 
În acest moment istoric, undeva în Bosnia balcanică se naşte Osman, ce devine Pazvantoglu, numit după bunicul său, gardian al închisorii din Sofia, fiindcă rămăsese orfan. Fiind dezgheţat şi ager, îndrăzneţ fără pereche şi bun mânuitor de arme, vrea să se impună, să domine şi să fie bogat cu orice preţ. Calea aleasă a fost cămătăria, ceea ce Coranul interzice musulmanilor. Infractorul religios este prins şi după lege îl aştepta sfârşitul, dar în Balcanii otomanilor legile sunt doar în cărţi, în realitatea de toate zilele deasupra tuturor legilor fiind banii, deci este ajutat să scape din închisoare şi până la Bucureşti nu se opreşte, unde deasupra balcanismului otoman înflorise fanariotismul, cu ramuri groase de făţărnicie, ticăloşenie şi înşelătorie. Acest oraş, parazitat la sânge de demnitari fanarioţi, era mediul favorit, identic cu firea lui Osman Pazvantoglu, ce în scurt timp a ajuns cunoscut prin escrocarea unor boieri naivi. De formă se angajează mercenar în gărzile de arnăuţi ale domnului fanariot Mavrogheni şi subit e cuprins de ambiţia de-ajunge şeful gărzii, ceea ce realizează, în doi ani de zile, prin pungi cu galbeni.  
 
În această poziţie aria lui de pungăşire se lărgeşte mult, făcând avere necinstită ceea în mediul fanariot al urbei este o fală, un mare blazon. Pazvante, cum îi spuneau rumânii, atinge apogeul fanariotic pe Dâmboviţa în anturajul curţii domneşti, unde, pe neaşteptate face o criză de amor total după o jupâniţă de la curte care-l refuză cu dispreţ, ceea ce îl doboară într-o depresie de zace la pat cu lunile. Îşi revine, urând de acum înainte femeile şi intră într-un fanatism de grandoare uneltind cu alţi fanarioţi la mazilirea domnitorului Mavrogheni. Acesta află, îl prinde şi încarcerează, ridicând eşafodul pe care vroia să-l decapiteze. Zilele lui Pazvante erau numărate, dar când Mavrogheni numără pungile de galbeni pentru eliberarea şi exilarea lui Pazvante, uită de eşafod, ia galbenii şi îi dă drumul lui Pazvante, care trece Dunărea înapoi de unde venise.  
 
Liber din nou, şi-a încropit o bandă de pazvangii şi-a început să jefuiască prin Balcani, strângând o sumă mare de galbeni pe care o trimite sultanului Selim al III-lea pentru a-l numi şi pe el agă, comandant de armată otomană, cu promisiunea că va dubla peşcheşul dacă îl va numi. Bineînţeles că a devenit agă, doar erau în lumea otomană. Bucuros, dar nu destul, acum vrea să devină paşă, adică guvernator de paşalâc, şi surpriză, sultanul Selim nu mai răspunde la pungile lui de galbeni. Avea altceva în cap! Rezultatul, de necrezut şi ne mai întâmplat în istoria Imperiului Otoman; Osman Pasvantoglu adună de peste tot o armată de pazvangii, mercenari şi se răscoală împotriva sultanului!  
 
Este total dezlănţuit, se autointitulează paşă, îşi face un paşalâc propriu cu capitala la Vidin, unde bate monedă proprie, cu chipul lui pe avers şi închisoarea din Sofia pe revers, fiind prima şi ultima monedă din lume înfăţişând o închisoare ! Dar extraordinarul şi inexplicabilul, după logica istorică, este ceea ce urmează. De ochii lumii şi-al istoriei, sultanul trebuie să-l pedepsească pe răzvrătit şi trimite împotriva lui o armată de 100.000 de oameni, condusă de aga Kukuc ce, surpriza, nu poate cuceri Vidinul care nu avea nici măcar 10.000 de pazvangi! Dar, surpriza surprizelor, vine din partea sultanului care se răzgândeşte în privinţa răzvrătitului; renunţă să-i mai aducă capul pe tavă, ba mai mult, îl face paşa de Vidin! L-a costat foarte scump pe Osman Pazvantoglu răzgândire sultanului, pe lângă preţul plătit lui aga Kukuc să nu poată cuceri Vidinul! În istorie s-a scris că armata de 100.000 oşteni a lui aga Kukuc nu a putut cuceri Vidinul pentru că domnitorul fanariot Hangerli, al Ţări Româneşti, nu a aprovizionat cum ar fi trebuit marea armată otomană şi în consecinţă fanariotul Hangerli şi-a pierdut capul, să fie un ţap ispăşitor. Aşa e scris ,dar, de multe ori, adevărul e ascuns printre rânduri.  
 
Nici o pagubă-n domnitori fanarioţi, se îngrămădeau pe capete la picioarele sultanului, căruia toate îi mergeau din plin, acum dându-i mână liberă şi lui Pazvante să jefuiască Ţara Românească şi-n folosul lui. Astfel, în 1800 pazvangiii jefuiesc, omoară şi dau foc Craiovei, din care mai scapă doar vreo 300 de case din cele 7.000 câte avusese înainte şi jefuind ajung până la Târgu Jiu. Cronicile spun că din ordinul lui Pazvante, pazvangiii trebuiau să violeze toate femeile, drept răzbunare că jupâniţa valahă l-a refuzat, atunci, de mult. După jaful, violurile femeilor şi omorârea bărbaţilor în Oltenia, în 1802 pazvangiii jefuitori pornesc spre Bucureşti. Domnitorul fanariot Mihail Şuţu, aflând, o ia la sănătoasa, iar arnăuţii lui albanezi în loc să apere cetatea de scaun se ceartă între ei şi pazvangiii jefuitori intră liberi, fraternizând cu vagabonzii şi cerşetorii bucureşteni, dintre care unul dintre ei ajunge să fie luat drept înlocuitor de domnitor. Fapt istoric; străinii, fanarioţii şi pazvangiii jefuitori au încrustat adânc apucăturile lor în firea bucureştenilor pentru vremurile ce vor veni.  
 
Paşa din Vidin, recunoscut şi de sultan de data aceasta, recunoştinţă ce o plătea cu vârf şi îndesat, atinge zenitul său istoric, vorbindu-se despre el în fel şi chip; de la aventurier la învăţat, de la haimana şi fanatic la diplomat şi vizionar, când complexat şi labil, când puternic şi răzbunător. A fost doar un meteorit otoman.  
 
Sfârşitul lui şi-al paşalâcului său se trage de la iataganul celui mai mare haiduc oltean, Iancu Jianu. Întâi, într-o luptă directă, i-a scos un ochi, după care rumânii l-au numit Pazvante Chiorul! A doua oară, în 1809 Iancu Jianu, a răzbunat toate jafurile, violurile şi omorurile pe care pazvangiii le-au pricinuit în Ţara Românească, trecând Dunărea, împreună cu haiducii lui, câteva mii, ce au fost în stare să cucerească Vidinul pe care l-au prădat, au omorât şi au pus foc, iar Pazvante Chiorul şi-a găsit sfârşitul, aşa cum i l-a prezis Iancu Jianu atunci când, prima dată i-a brăzdat faţa cu iataganul scoţându-i un ochi.  
 
Iancu Jianu nu este o legendă, este o figură istorică autentică ce a scăpat Ţara Românească de Pazvante Chiorul şi pazvangiii lui. Iancu Jianu cu haiducii săi a fost şi alături de Tudor Vladimirescu în 1821, an după care am scăpat de domniile fanariote ce au sărăcit cele două voivodate româneşti timp de o sută cinci ani. Din mare nefericire, fanarioţii greci şi pazvangiii jefuitori au lăsat făţărnicia, ticăloşenia, înşelătoria lor adânc împământenite în firea multor oameni ai Ţărilor Române. Din nefericire, străinii, de oriunde au venit, după fanarioţi şi pazvangii au fost şi sunt ipocriţi, infami şi devastatori, cu excepţii de numărat pe degete. Dar cea mai mare nenorocire pe capul românilor este că, nici Providenţa, nici Neamul Românesc nu a mai dat patrioţi ca Iancu Jianu şi Tudor Vladimirescu să-i izgonească din ţară.  
 
Din nou, România este dominată de interese străine, nu prin iatagane ci prin politologii şi ideologii aberante, printr-o mass-media ce prezintă continuu măreţ tot ce este străin, minimalizând şi denigrând personalităţile autohtone ce s-au dăruit şi jertfit pentru unitatea şi propăşirea acestei ţări. E vremea altor pazvangii jefuitori nu doar de averi materiale ca acum trei secole, de data asta vor să ne distrugă, cu tot cu temelia, istoria, tradiţiile, cultura, identitatea şi unitatea naţională milenară.  
 
Odată cu decembrie 1989, la Bucureşti au reapărut pazvangiii, precum ciupercile după ploaie, care l-au făcut agă şi apoi paşă pe Ion Marcel Ilici Iliescu. Câtă asemănare istorică cu Pazvante de la curtea domnească fanariotă, care a vrut să-l înlăture pe domnitor şi Iliescu de la curtea Ceauşescului, care chiar l-a înlăturat cu aprobare Înaltei Porţi de la Moscova. De la Tel Aviv - Haifa i-a fost sugerat, prin Saul Brukner, ca prim-sfetnic Petre Roman – Neulander, bine educat în Franţa, cu mari planuri pentru o nouă Românie.  
 
Întâi, a devastat industria românească, pe care în loc să o modernizeze rapid, a decretat că e învechită şi a vândut-o străinilor ieftin, cu preţ de fier vechi. Adio şase cincinale de trudă proletară. Apoi, cu bună ştiinţă, a declanşat cel mai mare genocid al embrionilor şi feţilor din pântecul româncelor: un milion de avorturi în 1990! Nici un leu pentru susţinerea demografiei raţionale a ţării, pentru o educaţie corect conceptivă, pentru o creşă sau un cămin. Familiile cu patru copii puteau primi gratuit apartamentele în care locuiau pentru că şi aşa au fost vândute şi banii încasaţi s-au volatilizat. Începutul tâlhăriilor postdecembriste! Petre Roman - Neulander, va rămâne stigmatizat în istoria neamului romanesc ca liderul-pazvangiu care a început, în mod deliberat, descreşterea neamului românesc.  
 
Mulţi străini din ţări, societăţi, comunităţi şi clanuri diferite au năvălit precum pazvangiii de odinioară în Bucureşti, după decembrie 1989, cu aceleaşi gânduri şi intenţii de îmbogăţire prin jefuire, cunoscând puternicul iz fanariot al capitalei - pe care otomanii au pus-o pe Dâmboviţa, să le fie mai aproape când vroiau să-i mai osândească cu ceva pe valahi, să nu mai bată drumurile până la Târgoviştea lui Vlad Ţepeş. Şi la fel ca pazvangiii mahomedani de pe vremuri, străinii năvălitori de acum s-au repezit la devastarea ţării, găsind la Bucureşti destui citadini netrebnici cu care au fraternizat pentru a-şi împlini scopurile infame şi impostoare. Străinii erau versaţi, bucureştenii erau săraci, înfriguraţi şi derutaţi în incertitudini, astfel mulţi dintre ei, pentru o mână de dolari, le-au devenit servi în tot felul de false investiţii, asociaţii şi ONG-uri antiromâneşti, în GDS-Soros şi mai ales în mass-media.  
 
Ion Marcel Ilici Iliescu şi-a plătit, din visteria statului, mercenarii să-i asigure continuarea preşedinţiei. Unul dintre ei, cel mai nesătul şi avid, Adrian Năstase, ipocrit şi arogant, ajuns prim-pazvangiu, a devastat ţara, adunând averi dar şi oprobriul românilor obişnuiţi şi cinstiţi. A călcat în picioare istoria ardelenilor români prin reamenajarea, la Arad, a monumentului celor 13 generali ai lui Kossuth ce au omorât zeci de mii de români în 1848-1849, pentru vrerea lor de a fi români liberi. Istoria românilor îl va aşeza definitiv în rândul pazvangiilor fără de lege.  
 
Se spune că, alegatorii au vrut să scape de greaţa aroganţei lui Adrian Năstase şi l-au ales pe bine dispusul Băsescu Traian, cu vechi state de pazvangiu încă de la Anvers, unde deja ciupea din flota comerciala a României, pe care a lichidat-o, împreună cu alţi pazvangii de la Constanţa, după decembrie 1989.  
 
Noua tagmă a pazvangiilor, prin dezinformare şi manipulare, dar şi prin bani şi şantaj, s-a cuibărit confortabil în Casa Poporului Român de unde, puşi pe căpătuială prin devastarea ţării, de la început, pentru siguranţa lor, au dat lovituri mortale Justiţiei pe care, de ochii lumii, o ţin pe life-suport controlat; cum vrea să-şi revină, cum îi taie oxigenul ! Nu vor Ordine, nu vor Justiţie, vor doar jaf la drumul mare şi circ de pazvangii, la fel ca în Bucureştiul anului, de graţie, 1802 !! Acum, în plus de acele trecute vremuri, s-au dedat tâlhăreşte la banii învăţământului general şi profesional, la banii ce s-ar cuveni culturii şi ştiinţei româneşti, nesocotesc total sănătatea, sportul şi artele. Au vândut jumătate din pământul ţării străinilor, rad munţii de păduri.  
 
Într-un sfert de secol, pazvangiii străini şi autohtoni au dus Romania pe ultimul loc în Europa şi printre primele ţări în lume la pierderea prestigiului şi identităţii naţionale, pentru că, printre altele, românii nu au mai avut noroc de un Iancu Jianu.  
----------------------  
Corneliu FLOREA  
St. Vital, Canada  
aprilie 2017  
 
Referinţă Bibliografică:
Corneliu FLOREA - PAZVANGIII - DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL / Corneliu Florea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2344, Anul VII, 01 iunie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Corneliu Florea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corneliu Florea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!