DECLARAŢIE GDPR

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Cornelia Vîju         Publicat în: Ediţia nr. 2663 din 16 aprilie 2018        Toate Articolele Autorului

O viață închinată lui Hristos - partea a III-a
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În memoria preotului  
  
Stelian Hornea  
 
Rodica MĂRGINEANU  
 
Un preot cu voce de înger  
 
Mi-aduc aminte și azi cum priveam îndelung trupul neînsuflețit al preotului Stelian Hornea. Știu că moartea este o legitate a vieții, că suntem asemenea unui fruct care se coace... Nu putem trăi veșnic pe Pământ, pentru că suntem locuitori cerești!  
 
Mi-aș fi dorit ca părintele să fi stat mai mult printre noi. Slujba și predicile sale păreau a fi dumnezeiești. Când ascultam cântecul închinat lui Dumnezeu Iubi-Te-voi, Doamne! simțeam cum Duhul Sfânt sălășluiește în sufletul meu și plecam de la sfârșitul Liturghiei cu o bogăție cerească în suflet. Nu înțelegeam mereu de ce voia părintele să cuprindă atâtea învățături în cuvântările de orice moment pe care le avea. Ne explica lucruri ce mintea noastră nu era capabilă să gândească, despre marea taină a lui Dumnezeu și Maicii Domnului. Observa limitarea noastră, pentru că noi nu cercetam nimic, nu citeam suficient. Și totuși, într-un timp atât de scurt, a reușit să ne facă să înțelegem cât ajutor dumnezeiesc primim doar dacă venim la Sfânta Liturghie.  
 
A fost un mare iubitor de oameni ce avea darul vorbirii înțelepte în fața tuturor. Ne certa uneori, cu dragoste duhovnicească, desigur, această dojană fiind întotdeauna constructivă. Multă energie își canaliza asupra celorlalți, ca orice duhovnic. Ajuta pe oricine și pe toți cei ce apelau la dumnealui.  
 
Mi-ar fi plăcut ca părintele să fi acceptat că lumea este diferită și că cei ce nu înțeleg sau nu vor să se schimbe, își asumă alegerea. Suferea enorm pentru toți și-și dorea ca toți cei prezenți în biserică să pătrundă mai adânc în semnificația sfintelor slujbe. Era atât de sufletist, încât, sunt convinsă că se consuma interior pentru neputința celor ce-i sfidau sfaturile. Marea dragoste a părintelui pentru semeni nu-l putea lăsa să fie indiferent la nepăsarea unora pentru bunăstarea propriului suflet. Era atât de generos! Egoismul nu era prietenul lui.  
 
Lupta ca să schimbe mentalitatea unor persoane, dar era foarte greu! Dragostea dintre oameni era ceva sacru pentru părinte, deși aceștia, în relaționarea dintre ei, nu erau toleranți, ci se comportau cu indiferență. Nu se străduiau să strângă acele fapte bune ce i-ar fi ajutat să-și mențină echilibrul interior.  
 
Ne spunea că viața este o realitate dumnezeiască pe care trebuie să o simțim, să o trăim, nu o enigmă ce trebuie dezlegată! Viața și Sfânta Liturghie nu au subtitrare: ori înțelegem de ce suntem pe Pământ ori nu!  
 
Ne sfătuia deseori să ne rugăm neîncetat, pentru că Dumnezeu aude fiecare cuvânt și ne ajută. Să ne susținem unii pe ceilalți, iar pomelnicul adus la altar să-l considerăm rugăciune dumnezeiască. Numele scrise acolo sunt pomenite la biserică și acolo este lumea cerească, veșnică... Nu-i totuna cu televizorul și locuința noastră.  
 
Ne învăța că Sfânta Liturghie este cununa bisericii, lauda ortodoxiei și nădejdea mântuirii noastre, este izvor de pace și sfințenie. Dobândirea rugăciunii din inimă ne învrednicește de darul lacrimilor, aduce har, armonie divină în lume și-n toată țara noastră, ne păzește de boli și cumpene mari, de pagube, de dezbinări, sfârșit creștinesc și pentru dobândirea mântuirii! Ne pregătește pe toți pentru pocăință și Sfânta Împărtășanie. Rugăciunea cu simțire și lacrimi ne unește cu Hristos, dulcele nostru Mântuitor.  
 
Aș avea de povestit la infinit... Mă opresc aici.  
 
Ca o concluzie, în scurtul timp pe Pământ al părintelui, am înțeles că tot ce se întâmplă cu noi este cu voia lui Dumnezeu.  
 
Doamne ajută!  
 
Adrian FLOREAN  
 
Iubirea e calea spre desăvârșire  
 
Nu l-am cunoscut îndeajuns pe părintele! Pentru că eu m-am mutat doar de câțiva ani pe meleagurile movilene. Însă pot afirma, din puținul timp ce l-am petrecut în prezența sa, că a fost un preot minunat, din ceea ce am observat personal, dar și din poveștile rudelor mele de aici. Ne învăța să nu ne ocupăm de nimicurile acestei vieți și că iubirea este calea spre desăvârșire. Ne îndemna să strângem fapte bune în traista sufletului, căci doar ele ne vor hrăni veșnicia.  
 
Am fost marcat de dispariția sa, însă acum, după un an de la plecarea la cele sfinte, am înțeles că toate se întâmplă după cum au fost rânduite de Divinitate. Într-adevăr, judecata noastră omenească nu poate înțelege judecata divină, iar Dumnezeu l-a așezat la dreapta Sa cu un motiv, greu de perceput de noi, oamenii. Și totuși, sunt convins că rugile părintelui, acolo, în Cer, ne sunt de mare folos nouă, aici pe Pământ.  
 
Mi-amintesc că a oficiat, alături de părintele Marius, căsătoria mea și, la sfârșit, după ce mi-a făcut urările potrivite, m-a îndemnat să vin duminica la Sfânta Liturghie, susținând că s-ar bucura dacă m-ar vedea mai des în Casa Domnului și că mă așteaptă cu drag. Sub emoția momentului, am confirmat că voi veni, că nu voi lipsi de la nicio slujbă ce se va săvârși în biserică. Intuind promisiunea mea neîntemeiată, a glumit și mi-a zis: O! Nici chiar sfinți nu vă cer să fiți, așa, chiar de mâine! Dar, cu pași mici vă așteptăm, căci Dumnezeu are suficientă răbdare cu fiecare! Avea acel ton șăgalnic, glumeț atunci când situația impunea acest lucru.  
 
Recunosc că nu prea mi-am ținut promisiunea făcută atunci, mergând la biserică doar motivat de alte cerințe, însă m-am întrebat adesea: De unde știa părintele că eu nu voi fi statornic în cuvintele mele?  
 
Ar fi multe de spus…  
 
Dumnezeu să-l odihnească în pace pe părintele Stelian!”  
 
Anișoara PÎRLOG  
 
Cât de grăitoare sunt uneori amintirile!  
 
De câte ori îi pronunț numele părintelui Stelian, îmi simt inima cuprinsă de emoție. Lacrima mă îneacă la gândul că nu-l mai pot vedea. Că nu-i mai pot auzi glasul acela minunat cu care ne răsfăța în biserică în momentele cântărilor sfinte. Dar și sprânceana ușor ridicată când voia să dojenească un păcătos ce persista în neștiință și-n mândrie. Ce repede trece timpul și cât de grăitoare sunt uneori amintirile!  
 
Îmi aduc aminte ce m-a întrebat părintele Stelian la primul meu contact cu biserica: Dacă ar fi să aleg între Hristos și familie, ce aș alege? Fără să stau pe gânduri atunci i-am răspuns că Hristos, din moment ce am ales să vin de bunăvoie în casa Lui. Recunosc că aveam inima strânsă când i-am dat acest răspuns, deoarece risipisem ani din viață departe de biserică. Părintele a intuit emoția și teama din vocea mea și m-a lăsat să-mi cercetez cu atenție ființa. N-a vrut să mă tulbure și nici să mă sperie. A avut răbdare. Și răbdarea aceasta a dat roade în inima mea.  
 
Multe sunt învățăturile pe care le-am primit de la părintele, pe care le prețuiesc și le țin acolo, pe altarul din sufletul meu, în locul unde ajunge doar iubirea divină.  
 
Ne povățuia în timpul predicilor să nu ne mai preocupăm de lucrurile mărunte din această lume, care este trecătoare și să ne ocupăm de suflet. Și cum altfel, decât prin faptele bune ce le putem face, aici, pe Pământ, în lumea aceasta plină de ispite. Că fiecare purtăm propria cruce și că este indicat să-i cerem lui Hristos să ne ajute s-o ducem, pentru că singuri nu vom reuși. Întindeți mâna către Dumnezeu, cereți ajutor și crucea va fi ușoară! ne spunea.  
 
Atâtea lucruri folositoare am învățat de la părintele! Cât de important este să ne spălăm sufletul de câte ori păcătuim și că Hristos ne așteaptă mereu la scaunul Sfintei Spovedanii ca să ne ușureze umerii! Ne îndemna, tot la momentul predicilor, să-i iertăm pe cei ce ne greșesc deoarece cu măsura cu care îi vom ierta pe ceilalți, Dumnezeu ne va ierta. Căci... primim după cât dăruim.  
 
Sunt fericită că l-am avut duhovnic pe părintele Stelian de la care mi-am însușit atâtea lecții binefăcătoare sufletului. Chiar dacă pentru puțin timp a avut acest rol în viața mea, recunosc că a reușit să pună alifia potrivită pe rana sufletului meu și să mă apropie de Tatăl Ceresc.  
 
Prin misiunea ce a avut-o de îndeplinit, preotul Stelian Hornea și-a păstorit cu blândețe turma ce i-a fost încredințată și a îndreptat multe suflete păcătoase pe Calea ce ne aduce aproape de Hristos.  
 
Fie numele său binecuvântat de îngeri!  
 
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească alături de cei drepți!  
 
Referinţă Bibliografică:
O viață închinată lui Hristos - partea a III-a / Cornelia Vîju : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2663, Anul VIII, 16 aprilie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Cornelia Vîju : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cornelia Vîju
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!