CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Cornelia Vîju         Publicat în: Ediţia nr. 2661 din 14 aprilie 2018        Toate Articolele Autorului

O viață închinată lui Hristos, partea a II-a
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În memoria preotului  
 
Stelian Hornea  
 
Mărturii ale enoriașilor movileni și ale unor persoane ce l-au cunoscut pe preotul Stelian Hornea  
 
Maria GHIORGHIEȘ, profesor de religie la Școala Gimnazială Movila Miresii  
 
Un om între oameni  
 
Vorbim de o persoană pe care am cunoscut-o foarte puțin timp. Însă, în scurtele momente când am avut prilejul să le petrec alături de părintele, am reușit să observ și m-a impresionat dragostea față de oameni și, implicit, de copii. Se străduia permanent ca prin vorbele ce le rostea să împodobească sufletele credincioșilor cu virtuți și să-i apropie de Dumnezeu.  
 
Cu ocazia unor activități realizate în biserică, atunci când mergeam cu elevii, îi lua pe băieți și îi conducea în altar. Știam că acolo este o taină, iar copiii ar fi putut perturba acea liniște. Cu toate acestea tot le permitea să vadă, să simtă și, probabil, să stârnească în ei curiozitatea. M-a impresionat gestul acesta și chiar l-am admirat.  
 
Într-o altă împrejurare, mi-amintesc că-l întrebam cum voi reuși eu să îndrept elevii pe calea învățăturii dacă ei nu vor și cum mă voi înfățișa eu înaintea lui Dumnezeu dacă cumva nu pot sădi în sufletul unora sămânța cunoașterii? M-a liniștit cu răspunsul său și mi-a reamintit de toți acei factori implicați într-un astfel de proces: mediul, familia, societatea etc.  
 
De ziua numelui său, de Sfântul Stelian, îl sunam de la școală alături de copii să-i urăm La mulți ani! Se emoționa de gestul nostru, ba chiar ne transmitea emoția ce-l răscolea la momentul respectiv.  
 
Ce pot să spun? Se putea observa cu ușurință că era preocupat de oameni, de copii, de slujba și misiunea ce o avea de îndeplinit. A iubit pe deplin omul și s-a dăruit cu tot sufletul necazurilor și bucuriilor lui. O altă aptitudine pe care i-o observasem era vocea. Era clară, frumoasă și mișcătoare; la auzul ei te cutremurai cu toată ființa.  
 
Auzisem de la anumite persoane că se interesa de oamenii cu posibilități materiale reduse, se implica în a-i ajuta, obișnuind să le facă daruri în taină. Dacă cineva voia să sublinieze într-un context potrivit latura aceasta a sa, se smerea și schimba repede discuția.  
 
Regret că nu am avut prilejul să petrec mai mult timp alături de dumnealui. A fost un luptător în viață, un lucrător pe ogorul Domnului. Cu timp și... fără timp, aș putea spune. A iubit, a slujit și a făcut misiune. A plecat la Domnul când a fost pregătit să dea un răspuns înaintea Sa.  
 
Mi-ar fi plăcut să fiu în preajma lui mai mult! Timpul necruțător nu ne-a lăsat să ne cunoaștem mai bine. Multe ar trebui adăugate, dar ... așa a lucrat Domnul.  
 
Prof. Mirela BREZUICĂ, director al Școlii Gimnaziale Movila Miresii  
 
Puterea vindecătoare a cuvântului  
 
Pe preotul Stelian Hornea l-am cunoscut cu ocazia unor activități derulate în cadrul parteneriatelor dintre școală și biserică, dar și ca părinte, deoarece cei doi copii ai dumnealui sunt elevi ai școlii noastre.  
 
Ca preot, am observat dorința și plăcerea cu care le vorbea elevilor despre virtuțile morale ce ar trebui să și le însușească fiecare, despre iubirea divină, despre talantul oferit de Dumnezeu fiecăruia și cum ar trebui acesta multiplicat.  
 
În cadrul activităților ce se desfășoară prin proiectul Hristos împărtășit copiilor, precum și-n multe activități de voluntariat ale cadrelor didactice din școala noastră ce s-au implicat, alături de biserică, în acțiuni de oferire de alimente și jucării familiilor cu posibilități materiale reduse, am avut prilejul de a vedea râvna și iubirea sa față de oameni. Cu ocazia sărbătorii Crăciunului, grupuri de copii mergeau și colindau oamenii care erau în biserică la slujbe, vegheați de ochiul ocrotitor al preotului Hornea. Sau în perioada Sărbătorilor Pascale când, de asemenea, elevii erau spovediți și împărtășiți de părintele, bineînțeles după un program stabilit anterior cu profesorul de religie din școală.  
 
Ziua Națională a României, Ziua Eroilor, Duminica Ortodoxiei, 1 iunie sau Ziua Hramului bisericii movilene sunt o parte din evenimentele cultural-artistice și religioase când m-am aflat în același spațiu cu preotul Hornea. În fiecare an, pe 8 noiembrie, când se sărbătoresc Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, patronii spirituali ai școlii noastre, era prezent alături de preotul Marius Sinca și oficia slujba religioasă pentru cinstirea ctitorilor și a tuturor dascălilor care au profesat în școala movileană.  
 
Așadar, colaborarea părintelui cu cadrele didactice a fost una fructuoasă, iar cu elevii, de asemenea, avea o relație de prietenie aș spune, încercând, de câte ori avea ocazia să le vorbească chiar și-n pilde, să le insufle dragostea de adevăr, viața în Hristos, ascultarea de părinți, căutând permanent să sădească semințe bune din care să rezulte caractere morale puternice.  
 
Am observat că avea acea putere vindecătoare a cuvântului și se străduia, cu ajutorul vorbelor simple și elevate în același timp, să îndemne pe oricine la o viață frumoasă.  
 
Am rămas șocată atunci când am auzit despre accidentul din 27 martie 2016, dar poate că Dumnezeu i-a rânduit anumite cărări pentru că așa era mai bine. Totul este și va rămâne o taină pentru noi, oamenii, și cred că nici n-ar trebui să-ncercăm a o dezlega. Într-adevăr, este greu de acceptat, pierderea unui păstor cu vocație, un om în care virtuțile teologice au fost îngemănate cu atâta iscusință.  
 
Indiferent de durerea lăsată în sufletele celor dragi și cunoscuților, trebuie să acceptăm că frumusețea vieții preotului Stelian Hornea va rămâne scrisă în paginile ascunse din inimile noastre, unde, de asemenea, vom împacheta cu recunoștință amintirea sa vie.  
 
Dumnezeu să-l odihnească în pace!  
 
Dumitru PANȚURU, primarul comunei Movila Miresii  
 
Cu sufletul lăcrima pentru durerile comunității  
 
Despre Părintele Hornea, doar cuvinte de bine pot să spun. A plecat mult prea devreme dintre noi, am fost șocat la timpul respectiv când am aflat vestea.  
 
Era un preot dedicat misiunii sale, modest și se implica în activitățile comunității atunci când era solicitat. Am apreciat hărnicia sa, faptul că nu se sustrăgea niciunei munci fizice de care mai era nevoie, uneori, în curtea bisericii. Era un model de moralitate pentru locuitorii movileni, nu doar datorită misiunii sale, ci și ca om.  
 
Era o fereastră deschisă spre care se îndreptau cetățenii acestei localități atunci când aveau nevoie de ajutor divin. Spun fereastră ca un simbol al năzuinței omului spre lumină, spre cer, spre lumea din interiorul fiecăruia. Ca doctor de suflete vindeca rănile celor ce alergau la el, preotul fiind mijlocitor între om și Dumnezeu.  
 
L-am susținut ori de câte ori m-a solicitat cu diferite probleme pe care, inevitabil, le are orice cetățean.  
 
Mi-e greu să-i fac un portret sau să-l caracterizez în vreun fel. Cred că este suficient să se știe că numele său a fost încrustat pentru totdeauna la temelia bisericii movilene unde a slujit vreme de șase ani, confirmându-se astfel valoarea și simpatia de care s-a bucurat atât în viață, cât și după moarte. Îi suntem recunoscători că în drumul său pe Pământ, ne-a lăsat moștenire hrana spirituală din care ne vom înfrupta de acum înainte.  
 
Am participat la câteva slujbe religioase oficiate de dânsul și, recunosc, am apreciat felul cum le vorbea credincioșilor, răbdarea cu care explica rostul vieții noastre pe Pământ. Deși, uneori, cu ochii zâmbea, simțeam că cu sufletul lăcrima pentru durerile întregii comunități.  
 
Permanent în gândurile noastre stau candele aprinse în memoria preotului Stelian Hornea, pe care l-am stimat dincolo de funcția avută acum. Rugăciune și adânci metanii îi așez în colțul inimii de fiecare dată când îi pronunț numele.  
 
Dumnezeu să-l ierte!  
 
Vasile BĂDĂRĂ, viceprimar al comunei Movila Miresii  
 
Se bucura cu fiecare om  
 
Îmi este foarte greu să vorbesc despre preotul Stelian Hornea la timpul trecut.  
 
A fost un preot dedicat muncii sale, aceea de a-i sluji lui Dumnezeu. Fire comunicativă, observam că întotdeauna cuvântul său era brațul întins altui suflet, iar gândul său duhovnicesc era veșmântul spiritului său înalt.  
 
Avea acel dar al vorbirii, al unei exprimări clare, concisă, ceea ce-i dădea valoare, câștigând respectul semenilor. Dacă erau cetățeni ce intrau în conflict, verbal mă refer, știa să intervină cu duhul blândeții și să aplaneze situația tensionată.  
 
De câte ori discutam despre diverse probleme ale unor credincioși din comunitate, observam că se plia pe aceeași gândire cu a mea, ceea ce mă bucura enorm, fiindu-mi un bun partener de dialog.  
 
Eu, în calitate și de consilier parohial, discutam cu dumnealui despre diverse probleme ale enoriașilor movileni, ale căror rezolvări le găseam împreună. De asemenea, am lucrat la extinderea cimitirului deja existent și am hotărât, împreună cu toți consilierii parohiali, desigur, și-n urma unui proiect bine structurat, să lotizăm terenul cel nou, aferent locurilor de veci. Astfel, am dat posibilitatea oamenilor interesați, să-și rezerve un loc în suprafața destinată acestui scop. Deși lucrez mult și cu preotul paroh Marius Sinca, în soluțioarea proiectelor derulate împreună, acest plan, de lotizare a cimitirului, a fost sarcina preotului Stelian Hornea, fapt ce a dus la o colaborare strânsă cu acesta.  
 
Era o fire modestă și avea, deseori, un ton vesel, glumeț aș spune, care cucerea pe oricine.  
 
Se implica în multe activități practice pentru care avea îndemânare, el fiind crescut în copilărie de către bunici, la țară. Se bucura cu fiecare om ce-l conducea pe calea credinței. Se întrista pentru toți cei ce nu voiau să se corecteze și să urmeze o viață în Lumina lui Hristos.  
 
Recunosc că nu l-am urmărit cum slujea în biserică, decât foarte rar, la diferite ceremonii religioase unde ne duceam împreună, eu ca reprezentant al autorităților locale, iar dumnealui ca reprezentant al bisericii. L-am văzut, totuși, cum se comporta în societate. Am fost chiar vecini, o scurtă perioadă de timp. Avea o conduită exemplară, iar dacă se întâmpla să iau pulsul comunității movilene, doar cuvinte de laudă am auzit la adresa sa.  
 
După mutarea sa la cele veșnice, am aflat despre multe gesturi filantropice pe care părintele le făcea. Dar... Dumnezeu le rânduiește pe toate după cum îi este bine omului. Nu ne putem opune.  
 
Ca să închei, părintele a multiplicat talanții cu care l-a înzestrat Domnul. A dăruit la rândul său speranță, încredere și învățături duhovnicești tuturor celor ce i-au stat prin preajmă. Plecarea părintelui rămâne o mare pierdere pentru movileni și, am convingerea, un mare câștig pentru Cer.  
 
Dumnezeu să-l ierte, pe preotul Stelian Hornea!”  
 
Referinţă Bibliografică:
O viață închinată lui Hristos, partea a II-a / Cornelia Vîju : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2661, Anul VIII, 14 aprilie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Cornelia Vîju : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cornelia Vîju
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!