CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poezie > Oglindire >  





Constantin ENESCU - POEZII

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CONFLUENŢE LITERARE  
 
Confluenţe de cultură  
Cu îndrăsneţi autori,  
Dă o sfântă încrengătură  
De poeţi şi scriitori.  
 
Confluenţe de lumină  
În poezie şi proză,  
Unde muza e regină  
Şi cultura-n simbioză...  
 
Confluenţe de iubire  
Unde panteon e scrisul,  
Ce dă gest de nemurire  
Şi culturii cert hybrisul...  
 
Confluenţe de satiră  
Prinse-n vârful de peniţă,  
Pentru cei care jigniră  
Biata noastră mioriţă!  
 
Confluenţe de speranţă  
Prinse-n răvăşite pagini,  
Ce lovesc prin cutezanţă  
Prostia fără de margini...  
 
Confluenţe de trăire  
Cu simţul firesc şi logic,  
Ce mai scot din amorţire  
Mediul trândav, patologic.  
 
Confluenţe literare  
Într-un site bogat şi cult,  
Ce aduce alinare  
Unui tânăr sau adult!  
 
Confluenţe de cultură  
Unde dragii cititori,  
Găsesc fără alergătură,  
Lecturi şi buni scriitori...  
 
 
SPERANŢA  
 
Speranţa floare gingaşe  
Cu porniri sinucigaşe,  
Pierde zilnic din mireasme  
Crezând în subtile basme!  
 
Speranţa în fapte bune  
A rămas fără acţiune,  
Cele rele o înfăşoară  
Dimineaţă până-n seară.  
 
Speranţa e azi pierdută  
În minciună şi derută  
Că aleşii cei mai mari  
Hoţi îs, dar miliardari!  
 
Speranţa azi ne ucide  
Şi ne-aruncă în firide  
Cu beznă şi dură spaimă  
Ca ei să câştige faimă.  
 
Speranţa azi îngropată  
Sinceră şi făr’ de pată,  
Va aduce grav reproş  
Celor ce ne vănd gogoşi.  
 
Speranţa ca şansă vrem  
Ca un atribut suprem,  
Spre verdeaţa pomului  
Şi drepturile omului!  
 
 
CULTURĂ POSTDECEMBRISTĂ  
 
In spaţiul blând şi mioritic  
Relicvâ-i doar cultura noastră,  
Că într-un mediu paralitic  
A devenit o stinsă astră...  
Relicvă a rămas cultura  
Sub praful marilor prefaceri  
Şi a schimbat stupid structura  
Trecând şi şcoala la afaceri!  
Sub praful dens de interese  
Cultura a rămas în umbră,  
Că falşii cărturari îi ţese  
Meschini o aură prea sumbră...  
Cultura a rămas pocită  
Prin semidocţi cu doctorate,  
Ce au sentinţa prorocită  
Prostiei să îi dea dreptate...  
Prin semidocţi ajunşi savanţi  
Ne vindem gratis azi cultura  
Şi devenim mai aroganţi  
Că înoită avem structura!  
Mass-media forţă docilă  
E arma marilor inculţi,  
Ce-o folosesc ca apostilă  
Legală-n faţa celor mulţi...  
E arma ce încătuşează  
Cultura noastră din străbuni,  
Vechi cărturari azi hibernează,  
Uitaţi sub glodul de minciuni!  
 
 
DOR DE STRĂBUNI  
 
Mi-e dor de tine dac străbun  
Ce pe coloană viu neatins  
Ca-nvingător şi ca învins  
Tu ai rămas măreţ tribun!  
Mi-e dor de ţara ta, de dor,  
De marii ei conducători  
Ce ne-au făcut nemuritori,  
Azi îs plasaţi pe-un coridor...  
Mi-e dor de avuţii furate  
Şi duse în cele patru zări,  
Iar azi stupide metamorfozări  
Au devenit istorii dirijate...  
Mi-e dor de Decebal eroul  
Ce a-nfruntat furia Romei  
Şi nu s-a închinat fantomei,  
Columna transmiţând ecoul...  
Mi-e dor de numele de dac,  
Ce azi românul îngrădit  
De false istorii înbrobodit,  
Mai stă cu Roma în cerdac...  
Mi-e dor de Dacia străbună  
Cu vii, livezi şi codrii deşi,  
De limba lor fără de greş  
Ce a rămas daco-română!  
Mi-e dor şi dor de tine Ţară  
Ce gemi cu istoria vândută,  
Dar Dacia mândră redută,  
Pe daci nu lasă ca să piară!  
 
 
ISTORII  
 
Din antichitate, istoria scrie  
Golite au fost marile sicrie  
De aur,că omul îl vedea ca soare,  
Jefuind adesea Sfinte Sanctuare.  
Mai târziu hoţia la aristocraţi,  
Era etalată în pungi de ducaţi  
Ce erau luate, pe la mari răscruci  
De cete răsleţe numite haiduci.  
Iar otomanii ce-au luat pe faţă  
Aur în ţechini, aur dacic ghiaţă,  
Iar pentru hoţie Ţepeş a făcut  
O ţeapă cu har, bine cunoscut!  
Şi fanarioţii, puşi peste români  
Au furat sălbatic ca marii stăpâni,  
Iar Vladimirescu cu acei panduri  
I-au gonit din ţară, ca lepădături.  
Şi Cuza cu cinstea, în ocale pusă,  
A îngrădit hoţia parţial răpusă,  
Iară monarhia, puţin inspirată  
A făcut hoţia mai legiferată.  
Marile războaie au devastat ţara  
Prin petrolul ei, s-a furat comoara,  
Iară comuniştii au folosit graba  
Şi ruşii au luat, totul pe degeaba!  
Azi post-decembriştii cu acurateţe  
Au înscris hoţia cu multele feţe,  
În stufoase legi cu suport istoric  
Aparent umane, în sens mitologic.  
Au zis că e logic, furtul la vedere  
Şi privatizarea pe nimic se cere,  
Activănd borfaşii prinşi-n sărăcie,  
Să creeze grabnic marea lor mafie.  
Ca şi puşi în priză, ei s-au apucat,  
Să aplice legea banului spurcat  
Şi fără migală protejaţi de lege  
Au tocat averea, ţării azi betege.  
Şuţii şi şpringarii, ce erau vestiţi,  
Au rămas în umbră ca nesocotiţi,  
Iar noii baroni protejaţi de lege,  
Oameni de afaceri îs, se înţelege!  
Câ hoţia slută, azi mare regină  
A rămas în lanuri, perenă neghină  
Şi cu mult tupeu, ne iese în faţă  
Sărăcind poporul, umilit pe viaţă!  
 
 
STRĂMOŞII EROI  
 
Eroii noştrii s-au jerfit,  
Dorind glorie seculară  
Daciei pământ râvnit,  
De gloata vremii, prea avară…  
Eroii noştrii azi ţărână,  
Se zbat în chinuri nesfârşite  
Si ar ieşi…cu arma-n mână  
Să ia hotarele-ntrgite…  
Eroii noştrii, în asfinţit  
Cu drag ne veghează ogorul,  
Că hoţii prea s-au înmulţit  
Si sărăcia ne e obolul…  
Eroii noştrii vor dreptatea  
In faţa pleadei huligane  
Ce vinde ţara, libertatea  
Pe bani puţini şi pe plocoane…  
Eroii noştrii de învie  
Vor scoate sabia dreptăţii  
Si vor tăia în carne vie,  
Pe trădători şi pe toţi hoţii…  
Eroii noştrii vor în pace,  
Să-şi amintească de vechi glorii,  
Ce unora nu prea le place,  
Voind să fure teritorii…  
Eroii noştrii în nemurire  
Vor Dacia nemuritoare,  
Cu bogăţii şi în unire  
Spre viaţă pur înfloritoare…  
 
 
CUVÂNTUL CARE UCIDE  
 
Prostia cuvânt nescris  
Ce domină de veacuri cohortele de proşti,  
Inclină a fi o lege fireşte îngenuchiată,  
Dar ridicată-n slăvi de nesupuse oşti!  
 
Prostia cuvânt magic  
Nemărginit în spaţiu preponderent politic,  
Atrage ca un magnetic câmp,  
Cohorte aburite de mierea ce-i în stup.  
 
Prostia asurzeşte cu glasul dur şi rece,  
Trezirea din dormire a gloatei prea flămămde  
Şi din înalte funcţii corupte şi ingrate,  
Imunitatea se cumpără, se vinde...  
 
Prostia-n avalanşâ ca tăvălug astupă  
Istorii, idealuri şi adevăruri simple,  
Că haosul e starea,  
Ce scaldă în suspans prostimea.  
 
Prostia cu minciuna-n liberul consens  
A generat taifunuri şi aprig genocid,  
Ce a ucis din faşe ca fiind proscrişi  
Savanţi, poeţi, artişti!  
 
Metafora prostiei sufocă omenirea  
Şi dă credinţa falsă, că totu-i adorabil,  
Că nefirescu-i proclamat ca rege  
De când imperator s-a proclamat prostia...  
 
 
ACADEMIA PENITENCIARĂ  
 
Din academia penitenciară  
Pseudoştiinţa astăzi se strecoară  
Prin lucrări create în mare şuvoi  
Ce ajung păstrate-n lada de gunoi!  
 
Pseudoştiinţa pe bani cumpărată  
De mai marii hoţi, azi e sechestrată  
Să diminueze anii de închisoare  
Ca toţi mafioţii să iasă la soare...  
 
De mai marii hoţi azi sunt insultate  
Prin cărţi măsluite minţi iluminate,  
Care stau în umbră şi greu-şi trăiesc  
Şi în neputinţă nu se dumiresc...  
 
Prin cărţi măsluite haosul persistă,  
Că pentru borfaşi e legală pistă  
De a ţine ţara săracă, incultă  
Să suporte jugul care o insultă...  
 
Că pentru borfaşi legea e părtaşă  
Şi le dă portiţe, chiar de-i ucigaşă,  
Ca ei să prospere prin delapidare  
Iar ţara să piară prin deposedare...  
 
Din academia penitenciară  
Cărţile smintite ies şi se stecoară  
In medii curate de pură ştiinţă  
Ce aduc culturii gravă umilinţă!  
 
 
PRIMARUL  
 
Într-o urbe oarecare  
S-a votat cu-ncrâncenare  
Şi-a ieşit tot cel propus  
De partid, pe liste pus...  
 
S-a votat cu-ncrâncenare  
Ca să iasă cel în stare  
Să facă ceva în urbe,  
Câinii străzii să nu turbe...  
 
Ca să iasă cel în stare  
Urbrea să o facă tare  
Şi votanţii liniştiţi  
Că sunt bine cârmuiţi...  
 
Urbea să o facă tare  
Cel ales prin fraudare  
Se gândea ca un golan,  
Să mai strângă-un gologan..  
 
Cel ales prin fraudare  
Se gândea cu-nverşunare  
Ca în anii de mandat  
Bos să fie, aprofundat...  
 
Se gândea cu-nverşunare  
Cum va face acumulare  
Pentru urbe, ca-n Fanar  
Doar în propiu buzunar...  
 
Cum va face acumulare,  
Să nu-l prindă în cătare  
DNA-ul sau ANAF-ul  
Că de tot se alege praful...  
 
Să nu-l prindă în cătare  
Vre-un complice la furare,  
Sau unul care prin mită  
Să îl ducă în ispită...  
 
Vre-un complice la furare  
Prins şi dus la închisoare,  
Va turna mai sus la agă  
Că primarul a luat şpagă...  
 
Prins şi dus la închisoare  
Primarul va vrea favoare  
Că-i bolnav de bani şi stare  
Boală ce-i necruţătoare...  
Într-o urbe oarecare!  
 
 
SANATATEA BOLNAVĂ  
 
Medici, asistenţi azi pleacă  
Pe alţii sănătoşi să-i facă,  
Iară cei rămaşi cu teamă  
Rar te iau grăbiţi în seamă  
Şi întrebi cu năduşală  
Cine ne-a băgat în boală?  
Că vom trăii cum se poate  
De dă Domnul Sănătate!  
Vina nimeni nu-şi asumă  
Că răspunderea-i postumă  
Şi să repari osul, vena  
Da-i o fugă la Viena  
Cu parale multe-n cont...  
De nu ai, îţi vând un pont  
Strânge ceva mărunţiş  
Să dai la gropari bacşiş  
Să te îngroape de viu  
Că o avere-i un sicriu!  
Dar mai bine sănătoşi  
Să nu mai credem gogoşi  
Şi să dăm ca-nvăţământ  
Cu baronii de pământ  
Că ei pe bună dreptate  
Au boală pe sănătate  
Şi-au distrus-o încet-încet  
Fără plâns şi fără bocet...  
Dumnezeu de ar fi cu noi  
Ne-ar unii, cumplit şuvoi  
Să lecuim ţara bolnavă  
De sărăcie şi otravă!  
 
 
DIN OCHII INCHIŞI  
 
Din ochi închişi o lacrimă furată  
În infinit s-a dus, o grea călătorie,  
Ca un simbol de patimă, simbrie  
La a mea purtare pur nevinovată...  
 
Din ochi închişi, un vis a dat speranţe  
Cu multe lacrimi reci, în dâre pe obraz  
Lăsat-au suflet gol şi locul de extaz  
Pustiu, lipsit de simple toleranţe,,,  
 
Din ochi închişi, au curs în veac şiroaie  
Ca ploaia toamnei, băltăcit covor,  
De a rămas în mine, doar un secat izvor  
Ce nu îl poate umple, potopul în puhoaie...  
 
Din ochi închişi, mi s-a furat speranţa  
Şi glume bune mi-au zburat din gând,  
Să scriu nu pot, că mă trezesc plângând,  
Că vresuri ude îmi spală cutezanţa...  
 
Din ochi închişi tresar, fugar fiind  
Să caut adevărul plecat la infinit,  
Ca să-mi aline plânsul necuvenit  
Şi din mişcare un ultim tren să prind...  
 
Din ochi închişi ca-n trase jaluzele  
Mai văd câmpia-n fuga trenului trecut,  
Că simt uitarea ce m-a recunoscut  
De mult piedută, închisă-ntre zăbrele...  
 
Din ochi închişi, o lacrimă-i furată  
De cea uitare ce nu a vrut să vie,  
Ca un idol ce-a stat în trândăvie  
Uitând a mea purtare, pur nevinovată...  
 
 
APA CRISTALINĂ  
 
Stă paharul plin pe masă,  
Apa-i rece cristalină  
Coborâtă din colină  
Cu ulciorul adusă-n casă...  
 
Moş Pătru octogenarul,  
Toată viaţa a adus  
De la izvorul de sus  
Apa-n râuri cu ulciorul.  
 
Stă ulciorul plin de viaţă  
Cu-apa-n cristalinu-i viu,  
Că nici vechiul profiriu  
N-o întrece în dulceaţă...  
 
Nu întreb care-i secretul  
Şi nici care e motivul,  
Că moş Pătru longevivul  
Urcă-n pas ca tineretul...  
 
În parcela de sub munte  
Lângă apa de izvoare,  
Zilnic stau fără dogoare  
Vechi stejari cu lată frunte...  
 
Din ulciorul vechi ca omul  
Soarbe apa când e sete  
Şi cu mâna dusă-n plete  
Moşul blând admiră pomul...  
 
Stă paharul plin cu apă  
Ce-n milenii e tot vie,  
Viului dându-i simbrie  
Sorbind viaţă când se-adapă...  
 
 
DOR DE MAMĂ  
 
A mea mamă dulce, bună,  
Azi nu e duios să-mi spună  
O poveste sau o snoavă,  
Chiar de stau un bob zăbavă.  
Azi nu e duios să-mi spună  
Câte-n stele sau prin lună  
Şi să-adorm, o bună mumă  
Chiar de vrerea, e o glumă...  
Câte-n stele sau prin lună  
Azi visez, dar nu-i a bună  
Că lipseşti prea sfântă mumă  
Şi visarea-i grea cutumă...  
Azi visez, dar nu-i a bună  
Că mama nu e să-mi spună,  
Un cuvânt sau chiar o glumă,  
Când tristeţea mă sugrumă!  
Că mama nu e să-mi spună,  
Că-i acum prea bună zână  
Şi cu drag, ea îşi asumă  
De a fi prea sfăntă mumă...  
Că-i acum prea bună zână  
Azi chemările-mi adună  
Şi din casta ei postumă  
Mă veghează, nu-i o glumă,  
A mama mea dulce bună...  
 
 
NINGE…  
 
Ninge, cu fulgi pufoşi, suavă licărire  
Ce prin ecoul stins al soarelui de vară  
Transplant de energie se strecoară,  
Să dea sublimului gest de strălucire.  
 
Transplant de energie din înalte ceruri  
Prin fulgi pufoşi în orga iernii plânge,  
Acoperind cu alburi şi petele de sânge  
A toamnei frunză prinsă-n joc de geruri.  
 
Acoperind cu alburi fir de grâne,  
Ne dă speranţa plinelor hambare,  
Când câmpul auriu în plin de soare  
Sub secere şi coase, va naşte noua pâine.  
 
Azi câmpul auriu este alb ca varul  
Şi dă speranţa zilei, când ţăranul  
La sfatul vetrei sale, socoteşte anul  
Şi foaia de tutun, aprinde cu amnarul.  
 
La sfatul vetrei sale, clădeşte noi iluzii  
Cu socoteli pripite, dar pline de speranţă  
Că iarna prinsă-n drepturi sporeşte-n cutezanţă,  
A lui ardoare sfântă, lipsită de confuzii...  
 
Că iarna prinsă-n drepturi, păşeste triumfală  
Ca un spectacol feeric, în joc de fulgi de nea,  
Ca o paradă scumpă a formelor de stea  
Ce umple scena lumii, cu fast imens şi fală.  
 
Ca o paradă scumpă şi plină de surprize  
Cu ţurţurii de gheaţă în clarul cristalin,  
A iernii zile plâng şi umple golul, plin  
De lacrimi reci şi blânde, în scurtele-i reprize.  
 
A iernii zi de plânge, cu gerul ea învinge,  
Căldura ce-i contrara şi aprigă-n efecte,  
Că viscolul de-l cheamă cu multele-i defecte,  
In drepturi este iarna şi ce frumos iar ninge.  
-------------------------------  
ENESCU, Constantin, poet, scriitor şi epigramist român, de profesie inginer militar (colonel în rezervă), născut la 17 noiembrie 1937. Membru al Cercului epigramatic „AGIR” Bucureşti, al Cercului Literar al inginerilor din AGIR, al Cercului literar „Sf. Mihail şi Gavril Bucureşti”, al Cecului literar „Mircea Eliade” (Socetatea Scriitorilor Români), Bucureşti, etc. Participă cu talent, dinamism şi dăruire la activităţi literare de prestigiu - cenacluri, publicaţii pe hartie şi online. Cărţi publicate: „Pin negura reformei” (2014) şi „Epigrama la raport” (2017), ambele cu caracter satiric privind socetatea românească. A participat la antologiile „Surâsuri înlăcrrimate – Lyrics & Prose” (vol.III ) şi „Antologia aforismului contemporan românesc”, „Poeţi li scriitori români contemporaniîn regal eminescian”, 2017. A publicat în: „Revista Română de versuri şi proză”, „Revista de literatura romană”, Revista „Emigrantul”, „Frunza de Arţar” (Canada), „Lumea Epigramei” şi altele. A participat la concursuri literare şi de epigrame, iar pe internet la revistele „Citatepedia”, „Negru pe Alb”, „Reţeaua Literară”, „Confluenţe Literare”, etc. Premii obţinute la Concursurile de epigramă şi Poezie umoristică: „Podul minciunilor” (2014), „Gura Humorului” (2015). A participat activ: la patru din cele 17 Congrese de Dacologie :Târgul-Jiu: „Pietrele Dacilor vorbesc-Brâncuşi” 2012, Buzău: „Pierit-au Dacii – B.P. Hasdeu” 2013, cu o secţiune la Chişinău la Biblioteca B.P. Hasdeu, (cu această ocazie a dus personal cca. 200 cărţi de scriitori romani pentru această biblotecă), Oradea: „Dacii in conştiinta lumii”, 2014; Buzău: „Deceneu şi Dacii” 2015 (George ROCA, Rexlibris Media Group)  
Referinţă Bibliografică:
Constantin ENESCU - POEZII / Constantin Enescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2397, Anul VII, 24 iulie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Constantin Enescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Constantin Enescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!