CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Hermeneutic >  




Autor: Cira Anisoara Violeta         Ediţia nr. 2882 din 21 noiembrie 2018        Toate Articolele Autorului

ELISABETA BOGĂȚAN, Realismul simbolic - o cercetare hermeneutică a operei MIRELEI - IOANA DORCESCU
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Elisabeta Bogățan
Realismul simbolic – o cercetare hermeneutică a operei Mirelei-Ioana Dorcescu
Mirela-Ioana Dorcescu a devenit un nume notoriu mult dincolo de limitele orașului Timișoara, sau ale Banatului, unde este profund implicată în susținerea fenomenului cultural.
Eseistica sa, cu abordări de psihologie abisală, și romanele sale, cu pendulări între profan și metafizic-religios, fac obiectul unei prime cercetări cvasi-monografice apărută la Editura Mirton, Timișoara, 2018: „Realismul simbolic. Eseistica și proza Mirelei – Ioana Dorcescu”, semnată de Anișoara-Violeta Cîra.
Mottoul cărții, reprezentat de cuvintele lui Șerban Foarță, Prefața, semnată de Nadia Obrocea și Introducerea (cu cele două părți ale sale, Argument și Structura lucrării), constituie un binevenit preambul la amplul studiu care are ca obiect opera Mirelei-Ioana Dorcescu.
Autoarea, Anișoara-Violeta Cîra, introduce termenul de realism simbolic pentru a defini specificul operei studiate. Ne amintim că prima apropiere a conceptului de realism de cel de simbolism a fost făcută de Dumitru Micu în volumul „Literatura română la începutul secolului al XX-lea 1900-1916”, având ca punct centrifug simbolismul, dinspre care se tinde către realism. Apropiere reluată și de alți cercetători, pentru a analiza conlucrarea recuzitei simboliste – sugestia, stilizarea, simbolul în principal – cu mimesisul realist.
Prima parte a studiului se ocupă de eseistică, așa cum rezultă și din titlul cărții. Autoarea circumscrie aria largă de interes a Mirelei-Ioana Dorcescu, care cuprinde o mare varietate de autori români și străini, în special spanioli, consacrați sau în curs de afirmare. Dar obiectul volumului îl constituie în principal analiza eseurilor despre Eugen Dorcescu.
1. Autoarea își începe studiul marcând începutul activității de cercetător a Mirelei-Ioana Dorcescu: „2015 a fost anul debutului Mirelei-Ioana Borchin în hermeneutică. A început cu un amplu eseu hermeneutic, de 150 de pagini, intitulat „Eugen Dorcescu sau vocația vectorială a Nirvanei”. Eseul era conceput pentru a însoți ediția definitivă a poeziei lui Eugen Dorcescu, poet timișorean de certă valoare”. Dar această ediție nu este exhaustivă, ci o selecție din cele 15 cărți ale poetului „sub semnul Nirvanei, în care identificase idealul existențial și artistic al lui Eugen Dorcescu.” Ediție publicată sub titlul „EUGEN DORCESCU, Nirvana. Cea mai frumoasă poezie (Selecție, schiță biobibliografică, notă asupra eiției și eseu hermeneutic de Mirela-Ioana Borchin, Eurostampa, Timișoara, 2015.
Este subliniat aportul personal al cercetătoarei, care, ca incipiendi ratio, contestă orice etichetare din cele atribuite lui Eugen Dorcescu, subliniind că „Poetul se sustrage oricărei încadrări, arătând, de fiecare dată, că este mai mult decât ceea ce s-ar putea spune despre el, dintr-un unghi sau altul”.
Anișoara-Violeta Cîra remarcă faptul că : „pornind de la premisa că tema centrală, din care decurg și în care se revarsă toate celelalte, este condiția ființei în fața Ființei, eseista observă caracterul ascensional al simbolurilor pe care se întemeiază mesajul liric dorcescian, de esență spirituală.” „Dar interesant este că autoarea remarcă o ascensiune în plan estetic și axiologic, care o îndreptățește să își structureze eseul în nouă trepte, ce compun, în viziunea sa, o adevărată poetică a treptelor unei scări, deopotrivă spirituale și artistice”. Ea observă că Mirela-Ioana Dorcescu „comentează modernitatea poeziei lui Eugen Dorcescu pe diverse paliere ale categoriei estetice a sublimului, insistând asupra concordanței dintre înălțimea ideii poetice și originalitatea frapantă a expresiei, întotdeauna surprinzătoare.”
A.-V. Cîra trece în revistă diferite ecouri critice ale antologiei, toate salutând antologia ca pe un eveniment literar: Livius Petru Bercea, Iulian Chivu, Maria Nițu.
2. Privind volumul „Etern, într-o eternă noapte-zi”. Eseu hermeneutic în dialog cu Poetul Eugen Dorcescu”, publicat la Editura Mirton în 2016, este subliniată afirmația autoarei: „Cu prudență, se poate afirma că, prin problematică, viziune și calitate, prezentul demers continuă și dezvoltă semnificativ, grație colaborării sistematice cu Poetul, eseul meu Eugen Dorcescu sau vocația vectorială a Nirvanei, consolidând o direcție hermeneutică în exegeza dorcesciană”.
Se observă că: „bazele direcției hermeneutice din propria activitate profesională a Mirelei-Ioana Dorcescu se cimentează în acest volum, în care se parcurg, în dialog, zece teme: avatarurile, forma poetică, asocierea marilor religii, arhi-amintirea, libertatea Poetului, receptarea, cercetarea semiotică, vacuitatea (Shunyata), senectutea (Bătrânul), beatitudinea și spiritul.” La acestea ea adaugă ca temă de meditație fericirea. Din prefața scrisă de Iulian Chivu acestui volum al Mirelei-Ioana Dorcescu, A.-V.Cîra selectează o afirmație și o observație importantă: „de facto, poetul Eugen Dorcescu este coautor al eseului dialogat, o observație ce se cere consemnată cu onestitate.” De fapt, acest rol de coautor este subliniat în chiar subtitlul volumului, observă A.-V. Cîra, care subliniază finalitățile eseului Mirelei-Ioana Dorcescu: „Finalitățile acestui eseu sunt clare și urmările fără nicio sincopă: autoarea vrea să evidențieze mecanismele creației poetice, crezul poetic, starea de spirit generatoare de poezie și, pas cu pas, acumulează material semnificativ pe aceste coordonate.”
A.-V.Cîra observă că Mirela-Ioana Dorcescu a fost intens preocupată de virtuțile dialogului, fapt dovedit nu numai de multiplele ei studii de comunicare, ci și de unul din romanele sale, „Spre nicăieri”, două volume, 2014, iar în opera sa „Apa” (2016), a introdus autodialogul. Ea subscrie concluziei lui Iulian Chivu, din prefață: „Așadar, se poate spune că Mirela-Ioana Borchin, prin aceste dialoguri/ interviuri, realizează cea mai bună exegeză de până acum a operei lui Eugen Dorcescu”. De asemenea, subliniază că valoarea acestui volum a fost remarcată și în numeroasele cronici care i-au fost consacrate, din care dă citate ample. De exemplu, din cronica lui Radu Ciobanu transcrie: „A descoperi «ceea ce nu au văzut alții» înaintea ta ar trebui să fie aspirația prioritară în orice act hermeneutic. Și aceasta chiar este aspirația și – de ce nu – ambiția mărturisită a scriitoarei și universitarei (UVT) timișorene Mirela-Ioana Borchin, atunci când întreprinde ampla cercetare, veritabilă exegeză, asupra operei poetului Eugen Dorcescu.” „Cum printr-o fericită sintagmă constată prefațatorul cărții, domnul Iulian Chivu, conlocutoarea Poetului e uluită «de a descoperi mecanismele subtile ale trăirii poetice, de a le scoate din inefabil» (subl. R.C.). A scoate din inefabil este un demers dificil, întrucât riscă să ucidă cu mintea tainele pe care le poartă și prin care orice poezie autentică se definește: taine ale procesului de creație, ale opțiunilor pentru anumite concepte și figuri stilistice, ale mesajului în cele din urmă. Or, interlocutoarea lui Eugen Dorcescu reușește tocmai performanța de a le scoate din inefabil toate acestea fără a ucide tainele care le însoțesc.” Și: „E vorba, de fapt, de o poezie programatică, deliberat concepută ca sistem simbolic și conceptual, consecutivă crezului său artistic, pe care, nu o dată, și-l mărturisește în aceste convorbiri întreținute vreme de un an : „Poezia care nu are acces la concept rămâne minoră, nu poate fi universală” spune d-sa, precizând însă de îndată, concesiv: „Asta nu înseamnă că nu place, că nu e scrisă de poeți de valoare, dar nu atinge aceeași anvergură”.
3. „Despre Eugen Dorcescu. Volum omagial 75, Editura Mirton 2017, inițiat și pregătit de Mirela-Ioana Borchin, „care urma să devină, peste numai cinci luni, Mirela-Ioana Dorcescu”, prilejuiește observația: „În foarte apreciatul volum, se găsesc și eseuri de hermeneutică dedicate de coordonatoare poeziei Maestrului său și receptării acestuia în spațiul cultural hispanic.” A.-V. Cîra subliniază valoarea volumului citând din presă reacțiile de întâmpinare publicate de importanți literați, din care spicuim: „Să precizăm că doamna Mirela-Ioana Borchin este de departe, în critica românească, exegeta de marcă a acestei bogate opere poetice, printr-un minuțios excurs hermeneutic bachelardian și de mai largă reflecție”(Zenovie Cârlugea).
Sau: „Un istoric literar serios analizează fenomenul Dorcescu în profunzime, modul cum opera acestuia a marcat epoca sa și oamenii care i-au citit cărțile. (...) „La Eugen Dorcescu este menționată arhi-amintirea, asemănătoare necuvintelor lui Nichita Stănescu sau jocului secund al lui Ion Barbu. Iată cum argumentează istoricul literar: „Din punctul meu de vedere, arhi-amintirea, care demonstrează că trecutul persistă și pulsează în conștiința Poetului, este o metodă de autocercetare pe verticala unei existențe mult mai îndelungate decât cea, de regulă, contabilizată în ani. Poetul iese din constrângerile temporale și spațiale, după cum o dovedește poemul O arhi-amintire, opunând uitării crunte, dar nu depline, arhimju-amintirea prin care coboară în adâncul său, în depozitul tenebros al întregii existențe, de fapt, într-o zonă ocultă a existenței.” (Constantin Stancu).
Și iarăși: „Simbolurile sunt mai apoi abordate într-un eseu aplicat (Simbolurile materiei... spiritualizate în poezia lui Eugen Dorcescu, p. 144), cu accente pe simbolistica avatarului, pe simbolistica elementelor primordiale: apa și izomorfismele simbolice, focul, pământul, aerul și izomorfismele lor simbolice, distribuția simbolurilor primordiale, poetica vacuității, a religiozității, a avatarurilor), apoi cu simbolistica luminii. « Sacralizarea formelor simbolice, coroborată constant cu rafinamentul expresiei, pe parcursul unei jumătăți de veac de creație literară – trăită cu sentimentul responsabilității față de darul său de har – îl încadrează pe Eugen Dorcescu în tradiția cărților poetice și sapiențiale ale Bibliei, recunoscute de Poet drept major ghid existențial, reflexiv și estetic », conchide Mirela-Ioana Borchin”. (Iulian Chivu).
4. Privind Primăvara elegiei (Despre Elegiile de la Carani de Eugen Dorcescu), Ed. Mirton, Timișoara, 2017, A.-V. Cîra subliniază faptul că Mirela-Ioana Dorcescu analizează „elementele de continuitate, dar și recentele aspecte inovatoare, care opun acest volum tuturor elegiilor scrise de Poet”. „Se remarcă, prin predilecția pentru culorile primăverii, prin simbolurile cromatice ale senzualității, o surprinzătoare schimbare de registru cromatic în opera dorcesciană.” Dar și: „Mirela-Ioana Borchin analizează cu pricepere rimele rare, element de continuitate în lirica dorcesciană”. A.-V. Cîra aduce și unele notații de biografie literară: „Volumul Elegiile de la Carani a fost lansat în data de 20 mai 2017, la Carani, în satul natal al Mirelei-Ioana Borchin, locul copilăriei sale. În amintirea acelei zile, a evenimentului rarisim petrecut în curtea unde Eugen Dorcescu a scris cele mai multe dintre poemele cărții, Mirela-Ioana Borchin a consemnat principalele momente ale lansării în prima sa „cronică sentimentală”, de largă audiență, pe care a intitulat-o Lansarea Elegiilor de la Carani I”.
A doua parte a studiului se referă la proza Mirelei-Ioana Dorcescu.
Primul roman, marcând debutul în literatură al Mirelei-Ioana Dorcescu este „Un roman simbolic: Punctul interior” , Editura Excelsior Art, Timișoara, 2010, despre care A.-V. Cîra spune: „L-aș cataloga drept roman psihologic, cu vagi ecouri din biografia autoarei.” Ea consideră țipătul metafora-simbol dominantă a romanului. „Firul epic, relativ simplu, este depășit prin introspecție și simbolizare. Suferința modelează caracterul”. Analizând construcția romanului, A.-V. Cîra afirmă: „Mirela-Ioana Borchin construiește întregul roman din cercuri concentrice, similare celebrelor cercuri hermeneutice (...). O chintesență a acestor «cercuri de susținere » este cercul de candele aprinse de pe catedră, din cursul seminarului despre foc”. A.-V. Cîra subliniază, de asemenea. „Halucinația este un element redundant în opera de debut a prozatoarei” ; Corina, eroina, „trăiește pe muchia dintre conștient și inconștient”. Și, drept concluzie: „Punctul interior constituie, prin atmosferă, personaje, simboluri, stil, matricea prozei Mirelei-Ioana Borchin, acum Mirela-Ioana Dorcescu.”
Al doilea roman al Mirelei-Ioana Dorcescu este scris sub pseudonim și în coautorat: „În anul 2014 (sub pseudonimul Mirela Radu-Lăzărescu) a scris, alături de George Safir, romanul Spre nicăieri, I. Piatra de silex; II. Întâmplător sau nu?, apărut la Timișoara, Editura Eurostampa.” A.-V. Cîra o numește „cartea confruntării cu adevărul”; „Aceasta este lumea din Spre nicăieri. O lume grotescă, cufundată în beznă, derutantă, cu întrebări fără răspuns, în care, aparent, nu mai este nimic de sperat...” Autoarea cărții „Realismul simbolic” subliniază actul de curaj dovedit la scrierea și publicarea cărții Spre nicăieri: „Între cei doi coloși ai Mitropoliei Banatului – Mitropolitul Lazarescu și Mitropolitul Corneanu - a pendulat spiritul justițiar al autoarei. Pe conflictul lor și pe repercusiunile acestuia s-a clădit narațiunea, foarte tensionată, pe multe planuri interconectate. // Romanul este extrem de complex: dragoste, istorie și adevăr. Acesta din urmă a fost dezvăluit fără reținere și fără pudoare. Aproape ca în știință: pe bază de documente. De altfel, personajele literare aflate într-un conflict tenebros poartă chiar numele celor doi mitropoliți ai Banatului, exact cum se întâmplă îndeobște cu personajele istorice.”
Încercând o încadrare a romanului în gen și într-o estetică a scriiturii, A.-I. Cîra remarcă: „În ansamblul său, Spre nicăieri reprezintă materializarea unei estetici a odiosului” și de asemenea: „Foarte modern prin reliefurile dialogului, Spre nicăieri este, în fond, un roman realist – prin veridicitate; romantic – prin teme și motive specifice: ascensiunea, trădarea, căderea; clasic – prin sintaxă; tradiționalist – prin atașamentul față de loc și de ortodoxia strămoșească; postmodern – prin inserția fragmentelor din ziare și din dosare CNSAS, prin mimesisul crud, prin limbajul direct, vituperant.”
Despre cartea de proză scurtă Apa, apărută la Editura Mirton, Timișoara, 2016, A.-I. Cîra afirmă că este „considerată de mulți comentatori tot roman”. Cartea are o prefață semnată de Eugen Dorcescu, „Proza Mirelei-Ioana Borchin sau reminiscența Paradisului pierdut”, în care el spune, între altele: „ceea ce o impune, cu deosebire, ceea ce o face memorabilă, inepuizabilă, sub raport ideatic, semantic, compozițional și stilistic, este statutul ei de autodialog erotico-agapaic”. În procesul de analiză a cărții A.-V. Cîra are revelația „că mesajul uman depășește problematica luptei cu timpul și chiar finalitatea cunoașterii de sine. Surplusul constă în efectele pe care cartea le are asupra receptorului.” „La o privire superficială, fiecare povestire se recomandă individual, cum se întâmplă îndeobște în proza scurtă. Numai că între aceste povestiri există legături foarte clar motivate, o continuitate de fond învingând diferențele de expresie, pentru ca firul epic să subziste, ca o apă zbuciumată, care, pe alocuri, sparge digurile și își inundă malurile.”
Romanul Celesta, Editura Mirton, 2018, este semnat, de data aceasta, Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu. A.-V. Cîra descoperă aici că, „În labirintul textual, se reliefează și se asociază numeroase simboluri, asupra cărora vom reveni: Casa scărilor, Poarta, Liftul, Cabinetul, Ziua de luni, Ochii plini de lacrimi, EA, Scripturile, Mesagerul...” (La acestea s-ar adăuga verigheta, colierul, clopotul, cimitirul, pietrele funerare, crucea, urna cu cenușă, Ziua Morților - Luminația, triunghiul citadin: centrul, piața și parcul, cuvântul, Biblia, toposul copilăriei – satul Carani, fântâna, simbolurile cromatice - albul și galbenul, care completează aceste simboluri.). „Titlul romanului însuși admite o interpretare simbolică. Mulți ar crede că Celesta este EA, fosta soție a Poetului, încredințată de el Domnului, după ce a părăsit lumea aceasta. Dar simbolistica „celestului” lasă gândul să zboare liber spre locul tuturor promisiunilor pentru suflet. Celestă ar putea fi dragostea. Simbolul dragostei s-ar înnobila prin altitudinea și amploarea celestă.” „Salvarea prin iubire pare a fi esența mesajului artistic, exprimat într-un limbaj fluid, curat, vibrant, cu o sintaxă naturală și atrăgătoare.”
Drept concluzii, A.-V. Cîra afirmă: „Mirela-Ioana Dorcescu face dovada unei intuiții critice ieșite din comun și a unei capacități uimitoare de analiză, atunci când se apleacă asupra interiorității, asupra literaturii de factură existențial-spirituală. Astfel, autoarea a investigat misterul creației dorcesciene, identificând – pentru prima oară – lumea abisală a avatarurilor și descifrându-i acesteia dinamica și structura: lup, cavaler, trubadur (passim), marele Arheu (în Elegiile de la Carani).” „Proza Mirelei-Ioana Dorcescu își manifestă frapanta originalitate în gestionarea raportului dintre referențialitate și simbolizare. (...) Romanele sunt, pe cât de spontane, pe atât de gândite, pe cât de (auto)biografice, pe atât de general umane. Formula care le adună laolaltă (sărăcindu-le imprevizibilitatea și exuberanța) este realismul simbolic (pe alocuri, precum în Celesta, chiar realismul magic sau metafizic).” „Preluând ceea ce obișnuia să spună, cu diverse prilejuri, Eugen Dorcescu, vom susține că, în romanele Mirelei-Ioana Dorcescu, (mai cu seamă în Celesta), sunt satisfăcute, pe deplin, cele trei definiții canonice ale artei: mimesis, catharsis, poiesis.”
Subscriem acestor concluzii și, în plus, subliniem faptul că volumul „Realismul simbolic. Eseistica și proza Mirelei – Ioana Dorcescu”, semnat de Anișoara-Violeta Cîra, conturează pregnant trei profiluri: Poetul-Maestru Eugen Dorcescu, Mirela-Ioana Dorcescu, un nume de prozator și eseist deja notoriu, dar încă în strălucită afirmare și Anișoara-Violeta Cîra, un nume nou, dar promițător în domeniul eseisticii literare.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
ELISABETA BOGĂȚAN, Realismul simbolic - o cercetare hermeneutică a operei MIRELEI - IOANA DORCESCU / Cira Anisoara Violeta : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2882, Anul VIII, 21 noiembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Cira Anisoara Violeta : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cira Anisoara Violeta
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!