CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Stihuri > Imaginatie >  





SELENA

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
SELENA  
 
În fundul toamnei ce-i ploioasă  
Cu-a sale biciuri de suspin,  
Apare Luna mlădioasă  
Cu raze acre de venin.  
 
Scoboară ceară peste glie  
Steclind oglinzi de ură,  
A lumii noastre apă vie  
O fură și tot fură.  
 
Miroase-a frig, miroase-a moarte  
Amestec frunzelor căzute,  
Cu țelul ei voind să poarte  
Spre zări depărturi și pierdute.  
 
A sale mreje se afundă  
Bătând fereștrile frigoase,  
În sânul vieții se scufundă  
Furând în inimi pătimoase.  
 
Își cată-a sa pereche dragă,  
Ascunsă-n chipul pământesc,  
Fecior ursit din dulce bragă  
Și crai frumos în chip domnesc.  
 
Scornește noaptea spre iubire  
Ademenind cu raza sa  
Să scoată din Pământ dosire  
Un suflet drag, lături să-i stea.  
 
Dar, recea-i rază naște ură  
Nimic n-aseamănă-a iubire,  
Fecior cum vrea, nu se burică  
Spre a iți-n dezamăgire.  
 
- Dau viață veșnică și vie  
Celui pereche vrea a-mi fi,  
Steclind în veci alături mie  
Pe cerul nalt stele-a urzi!  
 
Voiesc un pământean pereche  
Să-mi fie-alături spre destin,  
Tronând în noaptea veșnic veche  
Formată-n Universul plin.  
 
Ca vers de poezie sfântă  
Să-nchine mie oda nopții,  
Sub lanț de stele ce îmi cântă  
Frumoasa-mi cale, cea a sorții.  
 
Dar palul vocii ei cerate  
Nu a găsit răspuns voit,  
Căci razele de timp uzate  
Sprejur îngână spre murit.  
 
A sa steclire plină-n ură  
Aprinde cerul de lumină,  
Tot coborând, noaptea o fură  
Sub jugul său de Lună Plină.  
 
Aprinde marea-n raze albe  
Formând a valurilor dor,  
Aprinde-n munți crestele nalbe  
Și codrul sterp de cânturi cor.  
 
Întinse raze, tremur saltă…  
Flăcăi ascund a lor prezent  
Fugind din calea Lunii naltă  
Ce se scoboară-n glie lent.  
 
Usucă viața din natură  
Și vlaga ultimilor flori,  
- De n-ai să vii, mică făptură  
Am să vestesc Pământ că mori!  
 
Mi-oi lepăda raze ca spadă  
Să-mpungă suflet pământesc,  
Cu tine voi să șad grămadă…  
Pe cerul larg ca să steclesc.  
 
Îți dau o veșnică domnire  
Peste noianul fără fund,  
Fecior și crai, cu nemurire  
Spre Infinit eu te afund.  
 
Feciorii tac, ascunși de moarte  
Și nevânduți spre nepierit,  
A lor frumoase mândre soarte  
Nu sunt a Lunii de iubit.  
 
Iubesc cosițe înflorate  
Și ii cusute pe fecioare,  
Căci, soarta lor, Pământu-mparte  
Sub șușur rece de izvoare.  
 
Neprihănite-așteaptă-n pace  
Iubirea lor, fete de sat  
Ce-și plimbă pletele colace  
Prin lan de flori și câmp umblat.  
 
Pământul cere taină sfântă  
Și crai frumoși, tot din Pământ  
Nu raze-a nopții ce avântă  
Și au cu moartea legământ.  
 
Iubirea-i lacrimi de icoană  
Miraj frumos, trăit solemn  
Nu doar stecliri ca drept plocoană  
Stând strajă nopții, putred semn.  
 
Minunea vieții naște prunci  
Zglobii și rumeni în obraji,  
Nu viață veșnică atunci  
Stând singuri cerului ca paji.  
 
- Nu suntem trainici peste viață  
Nemuritori, ci oameni mici  
Iubim frumosul ce răsfață  
A noastră viață de calici.  
 
Nu suntem zei ce țin pe palme  
A nost Pământ precum sihaștri,  
N-aducem lumii lungi sudalme  
Și nici nu prigonim spre aștri.  
 
Ne ducem viața muritoare  
Doar între noi, fără râvnire  
Spre Universul tău cel mare  
Stimată Lună, fă-ți simțire.  
 
Te du napoi spre fund de Cer  
Și cată Astru drept pereche  
Să-ți șadă-n noapte efemer  
Speriat de tine ca de streche.  
 
- Dar… eu sunt Luna cea opacă  
Ce n-am egal din cârd de stele,  
Voiesc un crai și numai dacă  
Îl am al meu, plec printre iele.  
 
Pământul scarmăn să-l găsesc  
Chiar prunc de-ar fi să cresc din rod,  
Fără de el, n-am să trăiesc  
Alăturea al meu prohod.  
 
De-ar fi să cern tot ce ascunde  
A voastră glie, munții, marea  
De-ar fi să cat păduri ce-s scunde  
Cu raza mea să scutur zarea,  
 
Am să nutresc până m-oi stinge  
La suflet pământesc curat,  
Și ceară, glia va atinge  
Cătând flăcău ce vrea furat.  
 
Nu pot pricepe-a voastră fire  
De-a duce-o viață scursă-n rod…  
Când eu ofer o nemurire,  
Voi toți alegeți chin și nod!  
 
A Lunii raze se lungesc  
Tot spre adâncul pământean,  
Stejari și brazi, vârful blegesc  
Sub palul său de crud oștean.  
 
Covor de frunze scuturate  
Își vâră viața în Pământ,  
Ascund cu ele frici purtate  
Sub dinții reci suflați de vânt.  
 
Întinde Luna raze lunge  
Printre scheleți de pomi golași,  
Iar trupu-i rece-n sân… ajunge  
În codrii trainici, pătimași.  
 
Broboade albe se-nfiripă  
Pe pajiști reci sub tină unse,  
Luând toată viața sub aripă  
Cerând-o-n Cer de stele-mpunse.  
 
A valurilor ape stoarce  
Spuma furând, izvoare sec  
Din Cerul nalt, raza întoarce  
Și bulgări albi în jos întrec.  
 
Își rupe păru-n ciuda sorții,  
Feciori nu-s tocmai de găsit...  
Își plânge lacrimile morții  
Peste Pământul horopsit.  
 
- Ieșiți feciori de-mi închinați  
A voastre vieți spre nemurire!  
Porunca mea să ascultați  
De nu, periv-ați în umbrire.  
 
Vă las răgaz spre a gândi  
Până la noaptea viitoare,  
Căci îndărăt eu voi veni  
Să-mi iau tributul ce nu moare...  
 
Tribut ce-l fac al meu sortit  
Și Domnitor peste Cuprinsuri,  
Alături mie-n răsărit  
Să n-aibă grija de întinsuri.  
 
- Te du frumos în drumu-ți hău  
Să șezi în lumea ta cea bună,  
Căci pentru noi, hapsânul tău  
Nu ești decât o biată Lună.  
 
Nu ești a noastră viață lungă  
Nici Infinitul necuprins,  
Căci omului, i-a fost să-ajungă  
Pe trupul tău de neatins.  
 
Nu ești decât un praf de stele  
Ce viață n-are-n al său trup,  
Ci doară vânt de suflu-n vele  
Ce noaptea somnurile rup.  
 
Te du spre nemurirea ta  
Sezând stingheră-n dos de Soare,  
Căci toți flăcăi și crai de stea  
Aleg Pământul ce nu moare.  
 
Aici e viață, e iubire  
Și suflete frumoase, calde  
Sub Soare blând, găsim dosire  
Alegem rază să ne scalde.  
 
Tu ești doar moarte și năpastă  
Tronând cu ura-ți veșnic rea,  
Avem și noi o moarte-a noastră  
Ce n-am schimba-o pe a ta.  
 
De-ai cuteza să vii cu silă  
Și-n alte vremi să cați feciori,  
Să nu te-aștepți la noi de milă  
Și pregătită fii să mori!  
 
Ne lasă pașnici cu-al nost păcat  
Să ne domnim traiul bătrân,  
Tu ia doar morții ce-au plecat  
Căci vrednicii aici rămân.  
 
Domnește-ți Ceru-ntunecat  
Cu-atale raze moarte, reci  
Te vrem de-aici să fi plecat  
Cu vorbă bună-n zori să treci.  
 
Feciori sunt straja vieții noastre  
Și rod al pântecului crud,  
Nu bogăția lumii voastre  
Ce roua nopții o asud.  
 
Cu Astrele să-ți face prejur  
În norii tăi răzbiți de ploaie,  
Privește-ți Universul sur  
Și fii stăpână-n nopți șiroaie.  
 
Noi te primim să luminezi  
A noastre nopți drept călăuză,  
Frumoase raze să viseze  
Pe câmpuri galbene de spuză.  
 
Te-om venera ca far de noapte  
Și astru pal în neguri timpuri,  
A tale raze albe, coapte  
Vor dăinui spre lungi răstimpuri.  
 
Frumoasă Lună, arzătoare  
Noi te privim ca pe frumos,  
Nu-ți face viața târâtoare  
Ci las-o ca un vers duios!  
 
De ce nu lași popor să-ți vadă  
Doar felul tău frumos de-a fi?  
Nu fi pre noi doar o corvoadă  
Și o imagine-a muri...  
​​  
Ridică-ți trupul fermecat  
În largul nopții, stele plin  
Și-n locul tău nu fi lăsat  
Doar nostalgie și suspin.  
 
Lunatecii să te slăvească  
Cu ode, imnuri de iubire  
Și umbra ta să răcorească  
A lor romantică simțire.  
 
De vrei pereche-n negru hău  
Vei face veșnic cu Pământul,  
Și toată a lui, va fi al tău  
Pecete fi-vă legământul.  
 
A tale umbre, dulci nocturne  
Se vor intinde-n orice noapte,  
Din asfințit în zori diurne  
Când Soare scaldă raze scoapte.  
 
Pământul este-al tău fecior  
Ce-l cați cu patimă de zână!  
Iubește-i suflet de odor  
Și ține-l strâns de sfânta-i mână...  
 
Iubiți-vă ca doi fârtați  
Ce-ați plămădit din Univers,  
Și-n bezna nopții singuri stați  
Cetind frumosul vieții vers.  
 
Să-ți pleci ușor capul pe umăr  
Al său puternic și duios,  
A tale lacrimi mii în număr  
Să ude solul cel mănos.  
 
Născând doar viață și iubire  
Ați da doar crai să stea pe Cer,  
Iar raza ta de mântuire  
Va izvorî din efemer.  
 
Te venerăm cât vei străluce  
Pe stele, ape și Pământ  
Cu noi vei face drum de cruce  
Și-un veșnic darnic legământ.  
 
- Eu, m-oi retrage-n Cerul meu...  
Cuvântul tău de pământean  
Eu n-am să-l uit, căci viu mereu  
Am să-l păstrez an peste an!  
 
Ce caut eu… nu e ascuns  
Printre ființe muritoare,  
Dintr-o pricină am ajuns  
Să fiu stârnită-n răzbunare.  
 
Aleg Pământul drept iubire  
Nemuritor și el e parte,  
Cu pământean, dezamăgire  
Va fi ca scrisă dintr-o carte.  
 
Vom dăinui veci peste noapte  
Și Soare, naș va fi-n cunună  
El va lega cununi de șoapte  
Pământ fertil cu mândră Lună.  
 
Lumina mea stecli-va-n tihnă  
Peste Pământ, doar cu iubire  
Veghind a trudei noast odihnă  
Și drumul blând spre nemurire.  
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
SELENA / Ciprian Antoche : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2801, Anul VIII, 01 septembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Ciprian Antoche : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ciprian Antoche
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!