CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  




Autor: Carmen Suissa         Ediţia nr. 2682 din 05 mai 2018        Toate Articolele Autorului

DUSMANUL DIN CASA MEA
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Fragmente din DUSMANUL DIN CASA MEA 
  
Amanta soţului ei dorea să-i vorbească. 
  
„Amanta... un personaj prezent în viaţa multora. Unii o condamnă, alţii o acceptă. Tânără sau experimentată, devenită amantă din capriciu, nevoie, vocaţie sau dragoste, ea a existat şi există.” 
  
S-au întâlnit într-o cafenea din centru. Amândouă erau îmbrăcate elegant, iar Rebecca purta aceeaşi geantă Chanel cu care Carol o văzuse deja de trei ori. Bănuia că dormea noaptea cu ea. 
  
– Îţi mulţumesc că ai venit! zise Rebecca, politicoasă. 
  
– I s-a întâmplat ceva lui Daniel? 
  
– Vrei să spui, în afară de faptul că hărţuieşte pe toată lumea şi că e super nervos? Carol zâmbi. 
  
– În ultimul timp nu e prea rezonabil. 
  
Nu voia să-l demoleze în faţa iubitei lui. Nu era genul acela de femeie. 
  
– Rezonabil? Parcă a fost răpit de extratereştri, transformat într-o maşină aberantă şi 
  
retrimis pe Terra cu misiunea specială de a agasa pe toată lumea, comentă Rebecca. Într-adevăr, Daniel se transformase într-un bărbat complet diferit. În ultimul timp, bea mai mult ca de obicei şi asta nu-l ajuta deloc. Dar asta nu mai era problema ei. Nu vedea de ce Rebecca o invitase la masă. Singurul mod de a supravieţui unor asemenea prânzuri era să te îmbeţi pulbere. 
  
– Ştiu că nu mai este problema ta, zise Rebecca, parcă citindu-i gândurile, dar trebuia 
  
să-ţi vorbesc. Acum câţiva ani, am avut rolul tău şi nu mi-a fost uşor s-o am în faţă pe... Îşi căuta cuvintele, iar Carol îi termină frază. 
  
– Târfa soţului? 
  
Rebecca zâmbi înţelegătoare, iar Carol o privi in ochi. N-ar vrut să e atât de vulgară, dar estima că avea tot dreptul. 
  
– Diferenţa, continuă Rebecca, este că soţul meu m-a lăsat pentru ea. Eu l-am 
  
cunoscut pe Daniel deja separate. 
  
– De asta mi-ai dat această întâlnire? Ca să obţii verbal binecuvântarea mea? 
  
– Bineînţeles că nu. Doream să-ţi spun că Daniel e încă îndrăgostit de tine. Dacă şi 
  
tu împărtăşeşti aceleaşi sentimente şi-l vrei înapoi, eu mă retrag. Îl iubesc mult, de aceea sunt gata să fac tot ce-mi stă în putinţă ca să fie fericit. Carol o admira. Chiar era o femeie bună. 
  
– Ce crezi? o întrebă Rebecca. 
  
– Cred că eşti o persoană integră pentru... 
  
– Pentru o târfă? zâmbi Rebecca. 
  
În alte circumstanţe ar putut prietene, gândi Carol. 
  
– Îmi cer scuze pentru că te-am jignit. N-a fost intenţia mea. 
  
– Ba da, a fost, dar te înţeleg. Nu e uşor rolul pe care-l ai. Partea bună, însă, este că am 
  
vârsta ta şi sunt dispusă să dispar dacă-mi ceri. Brendy, amanta soţului meu, avea douăzeci de ani şi îi era complet egal de ce dorea copilul meu sau eu. 
  
– La ora actuală, ceea ce vreau eu mi-e interzis prin lege, glumi Carol, iar Rebecca o înţelegea perfect. Cred că n-am nimic împotriva ta, dar trebuie să mă înţelegi dacă n-o să-ţi sar de gât să te pup ori de câte ori o să te văd. 
  
– Şi mă vezi cam des, nu-i aşa? 
  
Carol ridică din umeri. Am încercat să-l conving pe Daniel să nu mai participăm la toate petrecerile, dar fără succes. Sunt convinsă că în spatele acestui nevrotic stă un om extraordinar, iar dacă tu-mi permiţi, aş vrea să-l ajut. 
  
– Da, zise Carol, cred că ar trebui să-l ajuţi. Cel puţin, asta cred acum, nu ştiu din ce e făcut mâine. Aşa cum ai spus, am un rol complicat. 
  
Era dureroasă acea negociere deasupra capului lui Daniel, omul pe care l-a adorat şaisprezece ani, bărbatul tinereţii ei. Se despărţiră în termeni corecţi, iar Carol aprecie în final demersul pe care-l făcuse Rebecca. O plăcea. Era frumoasă, agreabilă şi modestă. Singurul ei defect era că se băgase în patul lui soțului ei. 
  
Erau toţi la Los Angeles. Ca de fiecare dată, şi-au închiriat o vilă în Manhattan Beach. Sydney, Miranda şi Carol erau la piscina casei, bucurându-se de puţină linişte. Restul găştii era pe plajă; jucau volei. 
  
Daniel făcuse progrese mari în ultimele luni şi devenise mai amabil. Se lăsase complet de băut, era calm şi foarte atent, atât cu copiii, cât şi cu ea. Trecea aproape zilnic să-i salute. Nu făcea scene şi nu era greoi, iar pe Carol n-o mai deranja faptul că trecea fără să se anunţe. Era rezonabil şi chiar simpatic şi se surprinse că se gândea la el cu plăcere. 
  
Într-o seară, ea i-a propus să rămână la cină, iar el a acceptat. După ce copiii s-au culcat, au desfăcut o sticlă de vin şi au stat la poveşti până târziu. Avea impresia că se întorsese în timp. Totul părea suprarealist. 
  
– Nu-i aşa că ne simţim bine împreună? o întrebă el în altă seară, după ce au terminat de cinat. Ea aprobă. 
  
– Cine ştie, poate vom putea deveni prieteni, continuă el. 
  
– Dacă nu suntem deja, atunci ce suntem, mai exact? 
  
– Doresc să fi fericită, continuă el. Chiar şi cu Benjamin. 
  
– Chiar? se miră ea. 
  
– Nu! Dar poate, într-o zi. 
  
– Ce te-a făcut să fi atât de zen şi, în sfârşit, rezonabil? 
  
– M-am săturat să mai fiu boul inveterat din ultimul an. Iar faptul că mi-am regăsit 
  
memoria, m-a ajutat mult. 
  
– Bine ai revenit printre noi, zise Carol, mângâindu-i faţa. Ne-ai lipsit. 
  
– Şi tu mi-ai lipsit mult. Am fost un prost că te-am pierdut! Păcat că nu există nicio 
  
lege împotriva stupidităţii. Ea râse. 
  
– Adevărul ar trebui să te elibereze. 
  
– Niciodată nu mă voi mai simţi liber! Doar atunci când tu mă vei ierta. Şi tu eşti încă 
  
îndrăgostită de mine, nu-i aşa? 
  
– Daniel, sunt o persoană integră. Îmi plătesc impozitele la timp, reciclez şi, ghinionul 
  
tău, rămân fidelă partenerului meu. 
  
– Asta nu răspunde la întrebarea mea. 
  
– Am căzut de acord să mergem mai departe cu divorţul, zise ea. 
  
– Mă mai iubeşti? 
  
Ea îşi feri privirea. Ceea ce simţea, nu era normal. Nu după tot ceea ce-i făcuse. „Mă comport ca o adolescentă dintr-o legendă urbană.” 
  
Sfârşiră prin a face dragoste pe masa din bucătărie. Nu-i venea să creadă ce i se întâmpla. Ce-i spusese Benjamin? „E dificil să găseşti persoana bună la momentul potrivit, dar e cazul nostru.” Oare ce-ar mai fi spus domnul Campbell, dac-ar fi văzut scena din bucătăria ei? N-o să-i zică niciodată! Ultimul lucru pe care-l voia era să-l rănească pe Benjamin, care era un om deosebit. Îl iubea enorm… Şi pentru asta, din când în când, se mai culca şi cu Daniel! Va trebui să joace teatru până la sfârşitul vieţii dacă decidea să se căsătorească cu el. Falsitatea devenise un nou trend, iar ea devenise foarte la modă. – La ce te gândeşti? o aduse Syd la momentul prezent. 
  
– La Daniel. 
  
Linişte generală. 
  
– Credeam că la Benjamin, spuse Miranda. V-aţi apropiat mult în ultimul timp, nu? 
  
– De trei ori în dimineaţa asta, răspunse Syd în locul ei. Ei da, pereţii sunt incredibil de subţiri. S nte Sisoe, ce armăsar e! 
  
Carol privi de la una la alta şi dintr-o dată se decise: 
  
– Daniel şi cu mine am făcut dragoste! 
  
Prietenele ei o priviră şocate. La asta nu se aşteptau. 
  
– Şi? întrebară ele în cor. 
  
– Şi nu dorm nopţile, am arsuri la stomac... 
  
– Nu ne interesează flora ta intestinală! Cum a fost cu el vrem să ştim, i-o tăie Miranda. 
  
– Diferit, zise Carol. 
  
– Diferit de ce? De Benjamin, de Comisia Europeană? 
  
– Altfel decât ştiam eu. Mai mult bestial, dar şi foarte multă tandreţe. 
  
– Cea mai tare combinaţie, comentă Miranda. 
  
– Acum mă simt culpabilă în ceea ce-l priveşte pe Benjamin. 
  
– Culpabilitatea, spuse Miranda, este un sentiment care mi-a servit de-a lungul 
  
anilor. Suntem un fel de prieteni. 
  
– Nu e atât de grav pe cât pare, interveni Syd. A fost soţul tău atâţia ani. Încă mai este până la pronunţarea divorţului. Ai avut un moment şi l-ai exploatat. Nimic mai normal! Înainte de a şti unde mergi cu Benjamin, trebuie să ştii exact de unde vii şi ce simţi. 
  
– Şi faptul că m-am culcat cu el pe masa din bucătărie crezi că-mi va limpezi ideile? 
  
– Nu, dar eu nu mai mănânc în veci în bucătăria ta! 
  
– Of, ce mă fac acum? se miorlăi Carol. Îl iubesc pe Benjamin, iar sexul cu el e genial. Dar cu Daniel e altceva. Nu i-am mai cunoscut niciodată partea asta. Mai sexy, mai îndrăzneţ. De fiecare dată mai bine, mai surprinzător... 
  
– Deci n-a fost doar o noapte! remarcă Syd. Îţi înşeli amantul cu soţul, cam aşa, nu? Miranda o privea mirată. 
  
– Se pare că, fără să-ţi dai seama, ai luat decizia, zise ea. 
  
– Nu. Deloc. Îl ador pe Benjamin. E un om excepţional, inteligent şi amuzant, dar... 
  
– Dar nu e Daniel, termină Syd fraza. 
  
Carol îşi privi mâinile împreunate în poală, aşa cum făcea când fusese mică şi greşea. Dar acum era mare. Şi se culca cu doi bărbaţi! 
  
– Hai să ne uităm la partea pozitivă a lucrurilor, zise Syd. Decât singură şi amărâtă, mai bine doi armăsari care să se bată în duel pentru tine. 
  
– Numai francezii se bat în duel, comentă Miranda. Iar aici avem doi americani rasă pură. Eu îi prefer vii şi să facă cadouri somptuoase. Morţii nu servesc la nimic. 
  
Carol se aplecă peste măsuţă să-şi ia un fruct şi o mângâie pe faţă cu părul pe Syd, care se uită mirată la ea. 
  
– S-a întâmplat ceva? o întrebă Carol. 
  
– În afară de faptul că porţi un parfum bărbătesc? 
  
– Şşş! Nu mai vorbi aşa tare, ţipă Carol. 
  
– Ai îndrăznit s-o faci şi aici?! se mirară ele. 
  
– Nuu. Ne-am hârjonit puţin. 
  
– 
  
Nu uita, zise Miranda, dragostea are întodeauna un preţ. Pe care trebuie să-l plăteşti! Oare ea nu plătise destul? Puţină distracţie, ce era aşa grav? Dar ea ştia că este. Nu aşa 
  
fusese crescută şi nu astea-i erau principiile. 
  
– Crezi că sunt geloasă? 
  
– Eşti? 
  
– Eu am întrebat prima, râse ea. 
  
– Geloasă, nu ştiu, dar cred că nu eşti indiferentă la şarmul meu irezistibil. Eşti timidă 
  
şi ţi-ai pierdut puţin încrederea, ceea ce aduce un plus sex-appealului tău. 
  
– Pentru că femeile labile psihic şi nesigure pe ele ţi se par şarmante şi sexy? râse ea. 
  
– Vorbeam de timiditate, nu de labilitatea psihică. 
  
– Îţi plac timidele? îl întrebă ea, aţâţându-l din priviri. 
  
– Da, dar nu cele care leşină când văd un bărbat gol. Tu cum eşti? 
  
– Nu pot promite nimic, râse ea. 
  
– Ce? Că nu vei leşina sau că n-o să mă vezi gol? 
  
– Rămâne să descoperi tu singur. 
  
– Agenţie de voiaj pentru spirit, zise el prefăcându-se serios. 
  
– Mi-e frig, intru în casă. Te-aş invita, dar... 
  
– Da, l-am văzut pe Daniel, zise el puţin amar. 
  
– Gelos? 
  
– Îţi plac bărbaţii geloşi? o intrebă. 
  
– Doar dacă nu o iau la fugă când văd o femeie leşinată din cauza unui bărbat gol! 
  
Cartea o putti comanda pe Amazon 
  
http://amzn.eu/2AEwl92 
  
Referinţă Bibliografică:
DUSMANUL DIN CASA MEA / Carmen Suissa : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2682, Anul VIII, 05 mai 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Carmen Suissa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Carmen Suissa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!