CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Versuri > Spiritual >  


Autor: Carmen Onica Druţu         Publicat în: Ediţia nr. 2540 din 14 decembrie 2017        Toate Articolele Autorului

Carmen ONICA-DRUŢU - INSTANT KARMA (VERSURI)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Te iubesc  
 
Te sărut, cu fluturii suflării...,  
Te cuprind, cu braţele gândirii...,  
Te înalţ, prin focul rugăciunii...,  
Te doinesc, prin picurii luminii...,  
Te vrăjesc, cu aura visării...,  
Te încing, cu liana sperării...,  
Te iubesc, cu energia firii...  
 
Instant Karma  
 
Azi a înviat un lotus profund  
Pe un firicel neutru de stea,  
Un fluture a simţit haloul  
Şi-a venit, dar a murit înroşit  
Pe un hublou aurit de strigăt.  
 
Dans final  
 
Încă un dans iubite, te rog,  
Vreau ca sufletele să cadă  
Strivite de paşii de ceară,  
Tresăltând discreţi în seară.  
 
Încă un dans iubite, te rog,  
Să ne fie ultim mir în deşert  
Înainte de a fi doar regret.  
 
Lacrimi dispărute  
 
Fărâme cristaline  
Căzute-n abis,  
Nu vă mai simt,  
Nu vă mai plâng,  
Sunteţi doar vis?  
 
Focuri arse pe altar  
Efemer colb,  
Nu vă mai cânt  
Nu vă mai sorb,  
Nu aveţi har?  
 
Albastru maxim  
 
Strâng umerii copacilor  
Şi plâng cu strigăte albastre  
 
Sorb lacul perlelor din scoici  
Şi plâng cu măscărici albaştri,  
 
Sting focul rădăcinilor,  
Şi plâng cu balene albastre,  
 
Smulg seva urmei de umbră  
Şi plâng cu pescăruşi albaştri.  
 
O mare de lacrimi, Cătălina  
 
M-am născut din lacrimi,  
M-am plămădit cu lacrimi,  
M-am exprimat prin lacrimi,  
Am vieţuit prin lacrimi,  
Am rezistat, cât o lacrimă,  
Am visat printre lacrimi,  
M-am alintat, cu lacrimi,  
Am iubit, fiecare lacrimă,  
Am dispărut într-o lacrimă,  
Am trecut în Apoi – fără lacrimi,  
Apoi e viaţă fără lacrimi.  
 
Aritmat  
 
Măruntaie de stele  
În peniţe au ritmat,  
Dans sinistru,  
Surâs clacat,  
 
Coifuri de lumina  
În cer au ritmat,  
Paşi fără rimă,  
Dor narat.  
 
Recreere  
 
Orice om e un şase plus  
Un divin răsărit opus,  
Sebumul ornicului dus,  
Pragul întâiului răspuns,  
După şapte zisu-i sedus.  
Sfiosul şapte s-a expus  
Şi-a radiat un şapte plus.  
 
Apusul dimineţilor  
 
La apelul ritual  
Azi n-a răspuns dimineaţa,  
Se adormise cu poveşti  
Pe crupa unui nor  
Din faurii serii.  
 
La chemarea zării  
Ieri nu ardea apusul,  
Se amăgise cu ploi  
Pe harpa unei corăbii  
Din nările mării.  
 
La apus de dimineaţă  
Ne mişcăm năuciţi  
Visăm de mâine treziţi  
La straja unui soare  
Din ochii incolori.  
 
Sub zodia căderilor libere  
 
În dictatura mănuşilor fine,  
Sub zodia speranţelor debile,  
Mişcăm o roată fără ax,  
Sorbind puterea în balans.  
 
În patimile inimilor sterpe,  
Sub povara zborurilor cerate,  
Purtăm o soartă fără ceas,  
Zorind căderea în extaz.  
 
Revelaţie  
 
Când plânge pădurea  
Pe brazde de oţel,  
 
Când sfârâie pruncii  
În felia lor mamă  
 
E jale în lume  
Prăpăd pe pământ,  
 
Când iertarea-i arsă  
De-o secetă oarbă,  
 
Când pacea e-nchisă  
În carcere ude,  
 
Ruşinea dispare  
Omătu-i infect,  
 
Pierdută e viaţa  
Şi rodu-i deşert.  
 
Demistificare  
 
Prinzi noaptea din cădere  
Înghit pierdută luna,  
Te-neci cu-a mea tăcere  
Înduri tăcut furtuna,  
 
Ne-ascunde printre şoapte  
Ne-ncinge-n şoldul vieţii,  
Printre cămăşi de şarpe  
Ne plimbă azi poeţii,  
 
O mască de viu naşte  
Pe-un chip de armă stată,  
Iubirea retrăieşte  
Sorbind natură moartă,  
 
În pături de jăratic  
Te-nalţă a mea rugă,  
Suflarea ta e-n farmec  
Iertarea noastră-n fugă.  
 
Am aflat  
 
Un heruvim mi-a dăruit  
Praf de verticalitate,  
L-am înfrăţit, fir lângă fir,  
Puţinul astfel a sporit  
Prin sângele şi apa mea,  
Din preaplin am dăruit  
Şi astfel am aflat iubirea.  
 
Şi râsul se învaţă  
 
Învăţ să râd astăzi  
Şi râd un râs năvalnic,  
Debutez apoi ca regizor,  
Regizez iluzia râsului,  
Surâsul de lună plină,  
Nasc râsului un prunc  
Un altfel de măscărici.  
 
Somn de toamnă  
 
Prin focurile toamnei  
Calci ne-nţeleasă fată,  
Netrebnica cenuşă  
Cu văluri te îmbie  
 
Prin pale jucăuşe  
Treci fără de sfială,  
Torida lor cântare  
Cu întrebări te cheamă.  
 
Prin rotocoale repezi  
Dansezi copilă brună,  
A viilor descântec  
Te gâdilă-n căuşe,  
 
Prin mijlocul vâltorii  
Păleşti fiică uitată,  
În ameţirea calda  
Tăcândă te topeşti...  
 
Când primăvara e cer  
 
Plouă pe muşchi de înserare  
Cu somn în cingători de vise,  
Iar toaca maicilor cărare  
Musteşte împănată-n roze.  
 
Înoadă luna în epilog  
Prin lanţ fecund de ierburi calde,  
Păduri de păsări călătoare  
De dorul pământului olog.  
 
Risipă de toamnă  
 
Cu fruntea prinsă de genunchi  
Noaptea respiră risipă,  
Ronţăind zării alune  
Cojile norilor cerne,  
Care pline cu nemurire  
Colindă cărări de fapte,  
Ninse de pletele lunii.  
Dă-mi noroc!  
 
Colindător printre lacrimi  
Opreşte-te o clipă în loc,  
În cetatea de patimi  
 
Colindă-mă cu noroc!  
 
Trubadur printre astre  
Opreşte-te o clipă în loc  
În oraşul de caste  
Colindă-mă cu noroc!  
 
Dincolo de cer  
 
Vino dragule-n iatac de stele,  
Pe laviţa miresmei de lumină,  
Din urmele albastrei vii  
Vom împleti un veac ecouri  
 
Cântă-mi din cerbii suflării  
Pe-o cergă plânsă de seninuri,  
Boncăluind un dans nestins  
Vom învăţa iubirea increată.  
Din iubire  
 
Lovi-te-ar câmpii ploii mele  
Usca-te-ar clapele de viaţă  
Rupe-te-ar slova mea de foc  
Umple-te-ar pleata de paiaţă.  
 
Afla-te-ar gândul sorţii mele,  
Lega-te-ar coardele de vrere,  
Sorbi-te-ar duhul meu de soc,  
Uita-te-ar bruma prin iubire.  
 
Lovi-te-ar vântul sorţii mele  
Uita-te-ar bruma prin durere  
Prinde-te-ar suflul meu de foc  
Lovi-te-ar ploile tăcerii.  
 
Râsul zădărniciei  
 
Să râzi când lumea plânge  
Prin giulgiuri destrămate,  
Luptând pentru cavouri  
Răpuse de prădare,  
 
Să râzi când neaua înoată  
Prin piepturi înjungheate,  
Visând pentru îngheţuri  
Încinse de uitare,  
 
Să râzi de poţi străine  
Prin gurile simţirii,  
Din pâinea însângerată  
Zadarnic ai gustat.  
 
Zei vechi şi noi  
 
Românie, ţară, învie!  
Plozii călăilor tăi renasc  
Urlând doină de armie,  
Iubirea în clondir s-a spart  
De sufletul plânsului rănit,  
Hotar între două lumini,  
Pe altarele noului zeu  
Doar negurile s-au muncit,  
Uitată pacea s-a pierdut  
Când lupta singuri am ales.  
 
Jocuri paralele  
 
Dumnezeu a dat în lume  
Pulsul silabelor sale,  
Surâzând printre suspine  
Ordonă un marş agale,  
 
Către cetele de roze  
Care plouă printre lauri,  
 
Domnul meu a srâns în vânturi  
Jocul duhurilor sale,  
Suspinând printre surâsuri  
Hotărî un zbor andante,  
Pentru hoardele de vise  
Care adie printre fauri,  
 
Sus dorm virgule saline,  
Pretutindeni doar balauri.  
 
Mărturisiri  
 
Nu am rădăcini  
Sunt de la Sfântul Duh,  
Ivită din cuvânt  
Suflată pe pământ,  
Rod de ceruri  
Adiere de cânt,  
Ploaie de soare  
Înălţare de vânt,  
Cărămidă de gând,  
Răsad singuratic  
Aruncat şi uitat.  
 
Sărut  
 
Floare de alint,  
Zbatere de gând,  
Aprinsă faclă,  
Lapsus profund.  
 
Suflet evreu  
 
Duh stins,  
Duh prelins,  
Suflet greu-  
Suflet evreu,  
 
Duh prins,  
Duh învins  
Suflet greu-  
Suflet evreu,  
 
Duh tern,  
Duh peren,  
Suflet zeu-  
Suflet evreu,  
 
Suflet nou,  
Suflet erou,  
Suflet zeu-  
Suflet evreu.  
 
Doar omul  
 
Morala de a fi om  
E un cuplet: eu şi el  
Unite-n concept  
Acolo trece doar el,  
Pierdută sunt eu  
În ideea de om.  
 
Rugă  
 
Doamne te rog arzând  
Să plouă cu sfânt,  
În cerc şi-n cuvânt;  
În cer şi pe pământ  
Duşii aripi poarte,  
Prin sorii de şoapte  
Din somnul de carte,  
Să fie doar noapte,  
Îngerii prin fapte.  
 
Mă dor  
 
Ştiu lacrimi ce nu vor să moară,  
Ştiu şi mă dor,  
Ştiu săgetătoare cuvinte,  
Ştiu şi mă dor,  
Ştiu copii uitaţi vii,  
Ştiu şi mă dor,  
Ştiu frunze ce dispar solitare,  
Ştiu şi mă dor,  
Ştiu viţe negre de iubire,  
Ştiu şi mă dor,  
Ştiu zâmbete ucise-n primăvară,  
Ştiu şi mă dor...  
 
Uman  
 
E toamnă, iar e toamnă  
Şi-n suflet şi-n inimă,  
Pustiul a intrat uşor,  
 
O iarnă, iar o iarnă  
În viaţă-mi va sosi,  
Şi totul va fi ce-a fost  
un nor,  
 
Un vânt, iar un vânt  
Va bate trupu-nălţat,  
Pustiul va fi doar vis,  
 
O furtună, iar o furtună  
Va răscoli mutul vis,  
Şi totul va fi ce-a fost  
un dor,  
 
O ploaie, iar o ploaie  
Îmi va ploua iubirea,  
Şi ochiul înegrit,  
 
O speranţă, iar o speranţă  
Va apărea în veri târzii,  
Şi totul va fi ce-a fost,  
nimic,  
 
O tăcere, iar o tăcere  
Va toarce a vieţii caier,  
De încercări de zbor,  
 
O căldură, iar o căldură  
Va topi dorul din duh,  
Şi totul va fi ce-a fost,  
Amintire.  
 
Mister  
 
Într-un parc cu sens unic  
Am fost doar două bănci,  
Născute pentru un mister,  
Dar rostul ni l-a furat  
Un călător în sine,  
Ne-am privit cu patimă  
Printre palmele norilor,  
Timp de nouă minuni  
Şi-am rămas astăzi  
Doar schelete de vise  
ăutând un nou mister.  
Cădere  
 
În umbra crucii,  
Răsar a mărilor ii  
Omul s-a topit  
Printre nori risipit.  
 
Pe fire de cer,  
Cristale sonore pier  
Duhul s-a fărâmat  
De-a nepăsării stat.  
 
Regret  
 
Un Christ ţintit pe cruce  
Prin lacrimi de lumină,  
Ne plânge din tăcere  
Speranţele de lemn,  
 
Veşted ne e amurgul  
Tămâie înserarea,  
Părerile sunt multe  
Iubirile-au muţit,  
 
Cerşim acum un zâmbet  
Dorim o-nseninare,  
Doar adormiri plăpânde  
Primim prin albe umbre.  
 
Dunăre  
 
Din maxilarul unui munte  
Ţâşneşti, tu neagră apă,  
Hora şi doinele cărunte  
Din vine ţi s-adapă  
 
Din dura stâncă a celţilor  
Porneşti, tu amplu strigăt,  
O învingătoare a munţilor  
Cu-a valurilor cumpăt  
 
Din unirea unor aure  
Te iveşti, tu dulce apă,  
A zece naţii născătoare  
Din pântecu-ţi de fată.  
 
Din păcura abisurilor  
Apari, tu înviere,  
O izbăvire a oamenilor,  
Cu-a undelor menire.  
 
Nu-mi pasă  
 
Ei şi ce  
Dacă-îmbătrânesc?  
Bătrâni,  
Copacii tot rodesc  
 
Ei şi ce  
Dacă-nălbesc?  
Dalbe,  
Ninsorile încălzesc  
 
Ei şi ce  
Dacă orbesc?  
Oarbe,  
Florile încîntă  
 
Ei şi ce,  
Dacă surzesc?  
Surde,  
Muştele tot zburdă.  
 
Metamorfoză  
 
Prin potop de menghine,  
Ai zărit mercenare  
Ferestre de suflare arzândă,  
Ai trecut pragul torid,  
Te-ai dezarmat surâzând  
Iubirea ţi-a rănit pulsul.  
 
Reunire  
 
Lyncşii zărilor  
Înghit visele,  
 
Flămândă de tine  
Alerg spre orizont,  
 
Pierdută închin  
Aripi înaltului,  
 
Sfâşiat în tine  
Aduni aripile,  
 
Esenţa stelelor  
Frânge regretele.  
 
Cromatica  
 
În creuzete  
Sentimentele ţipă,  
Cuvintele torc:  
de albastru,  
de alb,  
de noi  
şi de soartă;  
 
În carusele noi  
Marionetele scâncesc,  
Lacrimile se-ntorc:  
la soare,  
la nord,  
la alb  
şi-n albastru.  
 
Ecou  
 
Moartea toarce  
Printre zăbrele,  
Caricaturi noi,  
 
Fum de lauri  
Tresar în noi,  
Ecou de fiori.  
 
Adolescenţă  
 
Fior clandestin  
Ridică-te lin,  
Pătrunde în destin  
Stai cât o minune,  
În puţinul meu vad  
Promit să te ascund,  
Petreceţi finalul  
În forul matinal,  
Dintre azi şi mâine,  
Nu-mi deflora visul  
E un precar răsad,  
Pentru anii din mine.  
 
Zbucium  
 
S-au năruit toţi trandafirii  
Sub gheaţa candelelor mute,  
În şiruri dese ţes iubirii  
Tăpşan de roade slute.  
 
S-au risipit toţi albatroşii  
Sub pleata arderilor scunde,  
În clipe aspre cânt măririi  
Acord de clape crude.  
 
Evadare  
 
Iubirea mirul şi-a pierdut  
Prin rănile pământului,  
Din maci şi ierburi de tăcere  
Ung leac pe-a suflului durere,  
Din ploaia zborului căzut  
Înghit a lacului alint,  
Şi-alerg spre zarul de lumină  
Din grota duhului prin tine.  
 
Luptă!  
 
Soldat, pe frontul vieţii  
Iubirile-s pierdute  
Prin tainice poteci,  
 
Ochii se-nchid agale  
În trestiile cărunte  
Din râsetele seci,  
 
Te luptă cu uitarea  
Şi-aprinde inimi calde  
Din lacrimile reci!  
 
Risipă  
 
Azi şomez pasăre călătoare,  
Ieri eram vânzătorul de soare,  
Acum m-am irosit visând  
Ce-aş putea eu să mai vând?  
Poate un grăunte de vânt  
Sau lacrimile unui cuvânt  
Şi aşa aş ucide răul din noi.  
 
A fi  
 
A fi om,  
Ce mirare!  
 
A fi iubit,  
Ce disperare!  
 
A fi fericit,  
Ce visare!  
 
A fi singur,  
Ce căutare!  
 
Îndemn  
 
De prinzi şuviţa rimei,  
Tu s-o-npleteşti cu duh  
Şi-n armonie s-o prefaci,  
De-o storci cu râvnă,  
Finalul va fi întocmai  
Ca o lună împlinită  
De-atingi cumva o poezie,  
Tu n-o răni căci doare  
Şi sângerează a tăcere.  
 
Pelerin  
 
Pelerin la rodu vieţii  
M-am trezit dintr-odată,  
Zâmbitor către iubire  
Şi uimit în faţa nopţii,  
Soldul viselor văzându-l  
Risipit în nemurire,  
Peregrin devin la ziuă  
Melancolic la-nserare.  
 
Poezia nopţii  
 
Santinela nopţii plânge  
Mii de frunze aurii,  
Norii adormiţi şi-i strânge  
Între stranii melodii,  
 
Fantomatică chemare  
ânge mute ziduri vii,  
Apele feline-adună  
Dintre razele zglobii,  
 
Licurici iubire-aprinde  
În suflările călâi,  
Seva zbaterilor cântă  
Între slovele felii.  
 
Vis  
 
M-am strecurat ast-noapte  
O secundă-n luna  
Şi-am tremurat o şoaptă  
Pe-o clepsidră brună,  
Dar mi-am aflat iubitul  
Adormit pe un gând  
Şi-am mântuit o undă  
Din morile de vânt,  
Prin zbateri fecunde  
Am înflorit un vis  
 
Păcatul toamnei  
 
Cerul apele descântă,  
Undele-o moliftă cântă,  
Zilele păcate răsfiră  
Pierdute-n ghicitu-n frunze,  
Rătăcite două frunţi  
O viaţă-mpreună visează,  
Gând la gând cu tristeţe.  
 
Leac  
 
Iubirea mirul şi-a pierdut  
Prin rănile pământului,  
Din maci şi ierburi de tăcere  
Un leac pe-a suflului durere,  
Din ploaia zborului căzut  
Înghit al lacului alint  
Şi-alerg spre zarul de lumină,  
Din grota duhului prin tine.  
Primăvară vie  
 
Din templul florilor,  
Când s-au întins privirile  
Pe palmele luminii,  
În genunchi pe brume,  
Duhul de mine slobozit  
Află o primăvară vie.  
 
Alter Ego  
 
Reaprind cu orele mele  
Vinele adormitului ieri,  
Crucea – axul zilelor duble  
Curge prin corp de primăveri  
Aflu doar licurii stinşi  
Dintr-un sărut de infinit,  
Un Alter Ego pentru vise  
Din nara vremii a sosit.  
 
Noi nu murim!  
 
Noi nu murim  
O, Doamne,  
Nu murim,  
Ne perindăm  
O clipă, printre sele,  
Tergiversăm un pact  
De alianţă,  
Dar ne întoarcem  
Doamne spre Pământ  
Şi-apoi ne ningem  
Tainic prin albastru  
 
Putere nouă  
 
Pierdute pucuri  
Ale Turnului Babel  
V-aţi aruncat în mine,  
Clepsidră moartă  
Am fost  
Ş-am reînviat har  
Prin fibrele timpului,  
Pentru încă o oră,  
Ora noii puteri.  
 
Doar poezia...  
 
Efemeridă pedantă  
Ne strecori in ocheade  
Muzica sorţilor duse,  
Ne picuri apusuri seduse,  
Colinde pierdute  
În fiecare poet,  
 
Cariatidă galantă  
Ne arunci în lucire  
Fiordul viselor mute  
Ne dărui flăcări slute  
Rătăciri uitate  
Prin fiecare poem.  
 
Nadir tomnatec  
 
O frunză s-a strivit  
Prelung geamăt albastru,  
Suflul i s-a topit  
Prin vertical cadastru,  
Rătăcirea i s-a oprit  
Într-un sor de toamnă  
 
Culpa de a visa  
 
În amnezie căzută,  
Basoreliful privirii  
Prin vânturi colindă,  
Somnambulul rostirii  
Acuză duhul iubirii,  
De fraudă crudă.  
 
Invitaţie  
 
Dacă vrei să vii o seară  
Pe crupa calpului pătrat  
Ne vom cânta mătănii,  
Prin zbatere de gânduri  
Ne-om căuta şi ne-om afla...  
De vei veni,  
Să vii printre cei vii.  
 
Mesaj în alabastru  
 
S-au răstignit în tine alabastru  
În chip de Mag sihastru,  
Pulsul şi lacrimile daltei,  
Lucinde ocheade şlefuite  
Mirată mulţumire sacră  
Din efemer decantată.  
 
Tablou  
 
Clepsidre platinate  
Pătrund crenelurile,  
Bolţilor ciuruite  
De zborul păsărilor,  
 
Îngeri aureolaţi  
Închină aripile,  
Luturilor ceruite  
De mierea sorilor,  
 
Cariatide caste  
Sprijină firidele,  
Norilor înălbiţi  
De laptele florilor.  
 
Noapte păgână  
 
E vremea nocturnelor mreje  
Printre înlănţuite ruje,  
Dorul urnelor se-mpleteşte  
Într-un tărâm al cenuşii,  
 
Undele valsează alene  
Dansul zoritelor cadâne,  
Ispita umbrelor selene  
Iveşte a mării Corane.  
-------------------------------  
Carmen ONICA-DRUŢU, născută la Bârlad, pe 3 mai 1976. Am absolvit Liceul „Gheorghe Roşca Codreanu” din Bârlad. A activat în Cenaclul „Al.Vlahuţă” (1998-1999) al Casei de Cultură „George Tutoveanu”. A publicat în revista „Pareri tutovene”, (1998-2000) şi în revista creştină “Florile dalbe” 1998. A publicat în volumul colectiv de autori „După 20 de ani…”, 1998 şi apoi în volumul „Puterea cuvântului” 2000. Absolventă a Universitătii Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, specialitatea „Psihopedagogie”. A debutat în anul 2016 cu volumul de versuri „Suflet de alabastru” (Editura Sfera). În anii 2015 şi 2016 a fost premiată la concursul „Învingător prin artă” (Iaşi-Bălţi) , cu premiul întâi.(George ROCA, Rexlibris Media Group. Sydney, Australia, 10 decembrie 2017)  
Referinţă Bibliografică:
Carmen ONICA-DRUŢU - INSTANT KARMA (VERSURI) / Carmen Onica Druţu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2540, Anul VII, 14 decembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Carmen Onica Druţu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Carmen Onica Druţu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!