CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Jurnal >  




Autor: Carmen Lăiu         Ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017        Toate Articolele Autorului

Scaunul tău nu e gol și nu mi-aș dori nimic mai mult
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Printre crengile alb-smântânite ale salcâmilor curgea aerul verii, în șuvițe blânde, iar câmpul radia în strălucirea subțire a acelui aer.
Stăteam în scaunul meu pliant, alunecat pe jumatate în umbra sălciilor și-mi jertfeam fără regret clipele libere unor pagini scrise. Întotdeauna am cheltuit cu larghețe mile din viață contra metri de lectura. Poate n-am fost un negustor îndemânatic, dar inima nu mi s-a strâns de câte ori am plătit, totdeauna în numerar. Părea un târg echitabil.  
  
Mama se pierduse câțiva metri mai în vale, alunecând printre ierburile înalte odată cu vântul, culegând mănunchiuri de plante medicinale. Eram singură, la granița dintre două lumi: cea reală, cu soarele șiroind prin ramurile sălciilor și cea fotografiată în cuvinte, la fel de ademenitoare, desenându-mi până în diafragmă dâre de frumusețe tăcută.  
  

Și dintr-odată, fără preaviz, privirea mi-a lunecat spre celălalt scaun, de pe care se ridicase câteva clipe mai înainte mama, ocupat acum de jacheta ei ușoară. Gândul a străpuns obiectele acelea familiare- scaunul confortabil, în care dungile albe le inghițeau tacticos pe cele verzi, jacheta aceea cunoscută, cu miros de câmp, îmbrățișând în răcoarea serii umerii mamei. Și-a croit drum către vremurile acelea prea repede uitate, în care nu adormeam de teama că tu ai fi putut adormi pentru ultima dată.  
  
Către orele acelea târzii, în care ne strecuram pe străduțele valenciene, ambalate în lumina sărbătorilor, noi și ultimii trecători ai nopții, ei nedormiți de beția trecerii în noul an, noi nedormiți de grija că ființa ta fragilă n-o să se mai poată încorda cât să atingă și pragul acela.
Către nopțile acelea sângerande, în care timpul încremenea în sala de așteptare, gândul se temea de sentințele-așchii ale oamenilor în halate albe, iar inima se târa în genunchi, ca un cerșetor cu răni deschise, cerând tăcut pentru noi două încă un an, încă doi...  
  
Scaunul acela cunoscut, care îți mai păstra încă forma în țesătura lui alb-verzuie a început dintr-odată să fie mai viu decât frumusețea aceea răsfrântă în sălcii, în râu, în ierburi, în salcâmi. Mai viu decât paginile acelea de carte, țesute din cuvinte și lumină. Tot șuvoiul de frumusețe de afară și dinlăuntru se topea încet, devenea livid, nesemnificativ, în fața miracolului dezgolit înaintea ochilor: scaunul de lângă mine nu era gol, nu era așa cum ar fi trebuit sa fie după toate evidențele și sentintele; era împăcat sub greutatea jachetei tale, care îți ținea locul, în timp ce te pierduseși prin încâlceala ierburilor văratice, devenind un punct colorat, care promitea să se întoarcă.  
  
Scaunul nu era gol, iar dacă ar fi fost, toată lumina aceea străvezie, toata înlănțuirea albă a salcâmilor, toate răsăriturile și asfințiturile ar fi avut alt gust. Pieziș.  
  
Scaunul acela care nu e gol rămâne încă frumusețea cea mai aprinsă pe care am respirat-o vreodată.  
  
La mulți ani, mamă!  
  
Referinţă Bibliografică:
Scaunul tău nu e gol și nu mi-aș dori nimic mai mult / Carmen Lăiu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2259, Anul VII, 08 martie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Carmen Lăiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Carmen Lăiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!