CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Fantastic >  





Oameni şi Îngeri
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cerul era limpede ca lacrima iar vântul aduce un sunet dulce şi catifelat. 
  
Pe o colină era o livadă cu pomi în floare care-şi risipeau petalele mărunte, ca o ninsoare, peste covorul ierbii crude. Un porumbel cu aripi de argint urcă în zbor şi se pierde în lumina soarelui arzător. 
  
Din iarba verde şi fină ca mătasea răsăreau zări întregi de albăstrele. Fluturi albi de nea sărutau florile şi le mângâiau cu aripiorele lor dantelate,iar din frunzişul copacilor se auzeau strunele minunate ale păsărilor. Ar vrea să îmbrăţişeze un copac şi să-i spună: Te iubesc ! 
  
Are senzaţia că o ploaie de mărgăritare se revarsă peste fiinţa sa . 
  
Trilurile păsărelelor se înteţesc ca şi cum ar fi cuprinse de o mare bucurie şi fericire, iar mintea lui Ioan începe să toarcă fuioare de gânduri : 
  
Poate păsările cântă atât de frumos în cinstea soarelui, a cerului sau or fi şi ele îndrăgostite de natură şi de Dumnezeu. Cum să-L înţeleg, când nu înţeleg nici păsărelele acestea de ce sunt aşa vesele şi fericite ? 
  
De când mă ştiu, niciodată nu m-am îndoit de iubirea Ta, Doamne. Merit, iubirea Ta? Ce am făcut de mă iubeşti? 
  
Sunt un tânăr din Carpati, care nu are pe nimeni şi nimic. Şi, totuşi, sunt mulţumit şi fericit de parcă tot Universul ar fi al meu. 
  
Simţurile şi cunoaşterea mea este limitată, dar simt că mai este ceva în mine, care are acces la divin, dar şi în altă parte. 
  
Doamne, te rog să mă ajuţi să nu intru din greşeală pe vreo poartă care duce spre întuneric, ci ajută-mă să găsesc poarta care duce spre Lumină, spre Tine. 
  
Mare prost mai eşti, Ioane! Nici atâta lucru nu ştii? 
  
Drumul ce duce spre Dumnezeu este iubirea şi rugăciunea, zice a mea conştiinţă. 
  
Simt că cineva îmi pune în faţă o barieră şi nu mă lasă să trec mai departe. De ce? Cine este"Marele Anonim" care mă cenzurează? Eşti Tu, Doamne? Nu cred că îmi interzici să cunosc . Platon zicea că important în cunoaştere e reamintirea. 
  
Doamne, luminează-mă şi ajută-mă să-mi reamintesc cine sunt, de unde vin şi ce caut pe Pământ! Fără ajutorul Tău sunt pierdut. Rătăcesc ca un nebun prin hăţişul aşa zisei cunoaşteri umane care mă duce cu zi ce trece tot mai mult în abisuri, în loc să mă ducă spre lumină. 
  
Eu sunt un empirist, cred doar în experienţele trăite şi nu cred în filozofiile lumii, chiar dacă mă atrag ca un magnet şi nu cred nici în axiomele ştiinţifice chiar dacă şi acestea mă fascinează. 
  
Ştii prea bine că pentru mine experienţa, trăirea, e singura care mă convinge şi nimic altceva. Iartă-mă, Doamne! 
  
Cred că omul are nevoie înţelepciune şi iubire pentru a merge pe drumul cunoaşterii. O! Doamne! Ce frumoasă este creaţia Ta! Ce minunate sunt florile, iarba, copacii, păsărelele,izvorul, muntele...! Peste tot unde privesc, văd lucrul minunat al mâinilor tale şi mă minunez. Îţi mulţumesc! 
  
Trimite Doamne, graţia Ta! 
  
Este luat pe sus de braţe nevăzute şi se trezeşte în munţii Sierra Nevada. Nu admiră mult acele locuri încântătoare, când simte iar acele mâini nevăzute care-l plimbă pe deasupra Pirineilor şi-l lasă în Alpi pe vârful Mont Blanc. Nu se dezmeticeşte bine şi se trezeşte în munţii Caucaz, unde a fost chinuit Prometeu, pedepsit de zei pentru că i-a ajutat pe muritori dăruindu-le focul. Îşi aminteşte legenda care spune că bărbatul a fost creat de Prometeu, iar Pandora de Hefaistos, la porunca lui Zeus, care i-a dăruit o cutie în care erau tote relele. 
  
Ciudat! Ioan simte durerea şi suferinţa titanului răzvrătit. Parcă între el şi Prometeu există o legătura stanie, care vine din negura timpului. 
  
A suferit atât de mult! Atât de mult! Cum s-o fi simţit? 
  
Să fii înlănţuit pe o stâncă, biciuit de crivăţ, învelit de zăpadă, ars de soare şi chinuit de acel vultur care îi sfâşia mereu ficatul. 
  
Ce mult a iubit oamenii! Ce suflet nobil! Ce inima mare! Prin venele lui chiar curgea sânge dumnezeiesc şi inima lui era mult mai mare şi mai frumoasă decât a zeilor. 
  
Cât de frumoase sunt legendele! 
  
Nu-şi termină bine gândul şi se trezeşte în Hymalaya pe Everest. Gândul lui Ioan începe să se plimbe prin istoria lumii şi se întreabă: Unde sunt marile imperii? Unde sunt acele civilizaţii înfloritoare ? Prin faţa lui trec ca nişte umbre figuri legendare din istoria "Ţării dintre râuri", din istoria "Ţării purpurei" şi din istoria întregii omeniri. 
  
Unde s-a dus Imperiul akkadian, babilonian, asirian, Egiptului, Persiei, Indiei, Chinei, Greciei , Romei.... 
  
Unde e Cartagina? Unde sunt:Darius, Hanibal, Alexandru Macedon, Pericle, Traian...? Unde sunt zeii lor? 
  
Toate s-au dus, toţi au murit . Nimic nu dureaza în lumea oamenilor, totul curge şi se duce precum apa printre stânci. Toate trec şi mor. Până şi iubirile au aceeaşi soartă. Nimic nu durează. 
  
Timpul nu iartă pe nimeni.Vine o vreme când totul se transformă în praf, cenuşă şi uitare. Omul poate să uite tot, dar un lucru nu trebuie uitat: Dumnezeu este etern! 
  
Toate vor trece şi se vor duce, doar El rămâne de-a pururi şi creează mereu alte şi alte universuri. 
  
Este dus de acele braţe invizibile într-o poieniţă. Zăreşte un salcâm îmbrăcat în alb şi nu rezistă tentaţiei de a se aşeza lângă el. Ciorchinii plini de flori ai salcâmului îl îmbată cu aroma lor puternică. Se simte înlănţuit de magia candelabrelor albe, pure şi frumos mirositoare, care se revarsă cu dărnicie şi graţie peste capul său. Inundat de mireasma florilor gândeşte: 
  
Doamne, ce mi-ar fi plăcut să fiu şi eu o floare aşa frumoasă, pură şi parfumată, ca această floare de salcâm ce-mi mângâie fruntea. De ea cine are grijă? 
  
Numai Tu ai grijă de ea, cum ai grijă şi de mine şi de tot ce există. Eşti mai minunat ca floarea aceasta ce m-a vrăjit, iar parfumul Tău e mai îmbătător decât al ei. Străluceşti mai tare ca soarele şi splendorile tale mă orbesc cu fumuseţea lor. 
  
Nimeni şi nimic pe lumea aceasta nu este ca Tine. Mi-e dor de tine, Doamne! 
  
Doar cu Tine sufletul meu este fericit! Doar cu tine inima şi spiritul meu sunt în armonie! Vino şi sălăşuieşte-te în inima mea! 
  
De ce, Doamne, noi oamenii alergăm şi căutam mereu iubirea semenilor, în loc să tânjim după iubirea Ta frumoasă, pură şi necondiţionată? 
  
E singura iubire care aduce omului linişte, pace, armonie şi fericire. 
  
Are senzaţia că zboară spre înaltul cerului unde întâlneşte Mireasa Universului care-i dăruieşte un trandafir galben care-l va ajuta să se întoarcă în camera cu desene misterioase de pe Insula Albă. Alunecă prin cercurile spaţiului şi timpului înconjurat de o mreajă de văpaie albastră,trezindu-se în camera ascunsă care mereu îl teleporta în alt timp, în alt spaţiu, în altă lume. 
  
Fragment 
  
Referinţă Bibliografică:
Oameni şi Îngeri / Carmen Gigârtu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2609, Anul VIII, 21 februarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Carmen Gigârtu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Carmen Gigârtu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!