La masa rotundă a negocierilor era semiîntuneric. Doar mâinile acoperite de mănuşi negre erau slab luminate. Liderul întâlnirii se deosebea prin culoarea roşie a mănuşilor. O muzică ciudată, cu ritmuri sacadate de tobe se auzea în surdină.
Simţea sudoarea rece cum i se prelinge pe spate şi broboane i se se scurgeau pe tâmple. Tremura. De verdictul Consiliului depindea viitorul şi chiar viaţa lui. În încăperea circulară, obscur luminată zărea pe pereţi capete scheletice sculptate. Într-un ritm ritualic participanţii au deschis manuscrisele. Acolo se aflau activităţile şi traseul vieţii sale. În mijlocul mesei trona o casetă neagră. Nu ştia ce-i în interior.
- Acolo se află soluţia! a vorbit Liderul, citindu-i gândul .
A încremenit, frica îi intra în oase ca un vânt tăios de iarnă.
- Bea! i-a poruncit vocea venită parcă din subteranele pământului.
Oare de unde apăruse cupa aurie?
El nu o observase aşa cum nu ştia cine i-a desfăcut eşarfa ce-i acoperea ochii la intrarea în încăpere. Cu mâna şovăielnică a apropiat cupa de buze şi s-a oprit. Secunde întregi a rămas nemişcat.
- Bea! a tunat vocea.
Îngrozit, a sorbit din lichidul roşu crezând că e vin. Avea un gust sălciu, metalic. Brusc n-a mai ştiut nimic dar au început să i se succeadă, ca pe un ecran improvizat în faţa ochilor, scene din viaţa sa. Cu o rapiditate uimitoare, flash-uri, secvenţe amestecate, oameni, locuri. Nu-şi amintea, nu înţelegea nimic. O durere cumplită de cap, totul se învârtea în mintea şi în jurul său ca într-un carusel nebun. Îi vâjâiau urechile, toate furtunile iadului se strânseseră împotriva sa. Simţea cum toată vlaga şi energia i se scurgeau din trup, se volatilizau transformându-i sângele într-o gheaţă care-i ardea carnea. Oare aşa era moartea? Ştia că îţi trece viaţa prin faţa ochilor înaintea morţii dar ce i se perinda prin minte acum … NU ERA VIAŢA LUI.
Nu intelegea, trăia un coşmar.. Senzaţia cumplită că-i arde creierul şi îi pocnesc venele risipindu-se în cioburi, era de nesuportat.
- Ce vreţi de la mine? a urlat înspăimântat. Un vuiet puternic l-a trântit şi lanţuri grele l-au ţintuit de scaun.
- Avem tot ce îţi aparţine, inclusiv existenţa ta! a vorbit cu o şoaptă groasă, Liderul.
- Nu vă cunosc, nu v-am dat absolut nimic.
- Ai uitat toate tratatele şi contractele pe care le-ai aprobat? Banii şi afacerile prospere, viaţa de huzur?
- Au fost tranzacţii, afaceri pentru care am negociat, s-a smucit şi lanţurile au pătruns în carne.
- Ai trişat! a strigat vocea şi un vânt rece i-a îngheţat rănile. Ai înşelat şi ucis … ai intrat pe teritoriul meu şi ai semnat pactul cu mine.
- Nu îmi amintesc.
- Acum îţi aminteşti? Liderul s-a ridicat de pe scaun, gluga a căzut dezgolindu-i faţa .
Nu … nu era cu putinţă , cu siguranţă delira de la dureri şi chinurile îi luaseră minţile. Se uită îngrozit la celălalt cum îi rânjea hidos, cu ochii arzând şi obraz schimonosit . Era CHIPUL SAU dar nu exista nicio oglindă.
- Eu ţi-am furat identitatea şi am dat senzaţia că tu eşti cel care ia decizii.
- Nu aveai nici un drept! a strigat îngrozit şi furios.
Vocea şuierată l-a şfichiuit ca un bici:
- Am avut dreptul de când ai-ncheiat pactul cu mine. Atunci când ai vândut vieţile celor din jurul tău şi ai făcut o afacere din asta. Tranzacţia ai executat-o pentru mine!
I-a aruncat pe masă Contractul din sipetul negru.
- Asta era “soluţia” din cutie. Semnătura că îmi vinzi sufletul tău. Eşti al meu şi dacă vrei să trăieşti, mi te vei supune. Pactul e pecetluit. Poţi alege doar să mori!
Înfricoşat, a văzut cum ceilalţi participanţi erau doar schelete şi se disipau transformându-se în cenuşă
. - Ai înţeles? Soluţia a fost doar o iluzie creată de mine pentru a mă amuza! Am şi eu umor … negru dar e umor. Sunt căzut din înălţimi dar am fost înger. Iar tu trebuie să munceşti pentru mine.
Dintr-o dată s-a trezit în momentul, locul şi viaţa dinainte.
Visase, cu siguranţă.
- Viaţa e o iluzie nu un vis! i-a şoptit la ureche Vocea cavernoasă. Trăieşte-o … aşa cum ai semnat!
Camelia Constantin
Septembrie 2015
