CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Istorie >  


Autor: Baki Ymeri         Publicat în: Ediţia nr. 2573 din 16 ianuarie 2018        Toate Articolele Autorului

Albanezii din Çamëria între anii 1941-1945 De Arben Llalla
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Inca din momentul in care Grecia a ocupat Ceameria complet în anul 1913. Au fost arse sute de case si au fost ucisi mii de albanezi de fortele militare si paramilitare grecesti. Albanezii din Ceameria au rezistat sub o teroare si o presiune imensa pentru a parasi teritoriile lor pana in 1945, cand oficial s-a terminat epurarea etnica a acestei parti care fusese locuita inca din timpurile antice numai de catre albanezi. Teroarea statala greaca asupra populatiei albaneze de dupa anul 1912 se observa incepand de la nereprezentarea lor in Parlamentul Greciei si la conducerea comunele, unde albanezii, chiar daca erau majoritari, nu puteau sa castige nici un reprezentant. Numai la alegerile din anul 1915 a putut sa iasa deputat Ali Dino si Ramiz Musliu, independent.  
  
Dupa anul 1920, nici un albanez nu a putut sa castige un loc in Parlamentul Greciei. Ali Dino a candidat de cateva ori ca deputat, dar el nu castiga, pentru ca statul grec ii punea sa voteze in Prefectura Janinei, unde erau minoritate. Albanezii din Ceameria erau minoritate oprimata, nereprezentata si jefuita de insusi statul lor, chiar daca au dat o contributie insemnata la intemeierea lui. Aceasta situatie grea continua sa se inrautateasca si mai mult. Albania a protestat in organizatiile internationale pentru incalcarile drepturilor omului, pentru incalcarea Acordului de la Lozano, unde Grecia recubnostea minoritatea albaneza cu drepturi complete, dar nu avea nici o reactie pozitiva in fapt. Doua luni inaintea razboiului italo-grec din anul 1940, guvernul fascist grec al lui Metaxis a intemnitat in insulele din Marea Egee toti barbatii din Chameria, de la varsta de 16 pana la 70 de ani.  
  
Recrutii din Ceameria ca cetateni greci, recrutati in anii 1939-1940 au fost pusi la munci de jos, sa construiasca drumuri si sa sparga pietre. Capitanul jandarmeriei din Filat, Stavridhis, ameninta public: “Voi musulmanii din Chameria asteptati sa vina aici Italia si Albania. Va avertizez ca acea zi nu va veni niciodata, dar chiar daca va veni, noi grecii suntem 7,5 milioane si nu vom lasa viu nici un cham”. Multi dintre albanezii din Ceameria care au fost arestati si internati nu s-au mai intors, ei au murit in inchisoare si in lagarele de internare, fara nici un mormant. Presiunile diferite care li se facusera albanezilor din Ceameria de-a lungul timpului cat Albania a fost cucerita de Italia ii obliga sa se gandeasca la faptul ca salvarea lor era razboiul, eliberarea de dictatura fascista a lui Metaxis. Dar din nou, albanezii din Chameria, ca oameni cuminti si muncitori, plecau capul suportand orice sacrificiu numai si numai pentru a nu parasi teritoriile stramosilor.  
  
De-a lungul anilor 1941-1944, Grecia a fost impartita in trei zone de cucerire de catre armatele straine. Armata bulgara a intrat in Grecia pe 20 aprilie 1941 fara a intampina nici o rezistenta din partea armatei grecesti. Bulgarii s-au concentrat in Macedonia de Est greaca si in Tracia, cu exceptia Evru, zonei de frontiera cu Turcia care o controlau germanii. Germanii au intrat in Grecia din Bulgaria, ei s-au concentrat in Atena, Salonic, in Macedonia Centrala greaca, insulele Marii Egee si Cretei. Dupa ce germanii au cucerit Epirul si s-au stabilit in Meçova, atunci armata italiana a intrat in Grecia prin granita sudica a Albaniei. Italienii s-au stabilit pentru a controla teritoriile Pindului, a satelor unde locuitorii erau aromani, in Thessalia, Macedonia de Vest greaca, in Chameria, insulele ioniane si in insula Korfuz.  
  
De-a lungul timpului cat italienii au stat in Ceameria nu s-a intamplat nici un incident cu caracter nationalist ca arestari, batai sau crime asupra grecilor. Majoritatea albanezilor din Grecia erau aliniati la armata de rezistenta EAM-ELAS si mentineau legaturi cu partizanii din Albania. In martie 1942, in culmea crizei economice din Grecia, s-a ajuns la un acord intre partile beligerante pentru distributia hranei in Grecia, adusa cu vase suedeze in grija Crucii Rosii Internationale. In Grecia, hrana a ajuns la inceput din Canada si apoi, dupa anul 1943, in SUA. Dar comandantul EDES Napoleon Zerva, impreuna cu fratele lui, Pericle, jefuia hrana de la satenii din Arta si cu ajutorul soldatilor italieni erau trimise in Atena pentru a le vinde pe piata neagra avand preturi mari.  
  
In cartea lui Nikifiroz G Kossivaqis, cu titlul “Al Treilea Adevar” (Νικηφοροζ Γ. Κοσσυβακη “Τριτη Αληθεια”), publicata in Atena in anul 2001, autorul arata colaborarea lui Napoleon Zerva cu ofiterul inalt italian Eduart Ferlaco pentru vinderea armamentului pe piata neagra a Atenei. In perioada 1941-1944, in Grecia existau patru guverne si cateva grupuri diferite de rezistenta care, adeseori, se luptau unul cu altul colaborand cu cuceritorii Greciei. Aceasta situatie atat de tragica a dus la crearea Consilului National Cham de catre populatia albaneza din Ceameria. Acest Consiliu nu avea nici o forta sau competenta legala de a aresta sau condamna, ci in mod simplu juca rolul de sfatuitor, cu bunul scop de a nu se intampla vreun fratricid intre locuitorii diferitelor etniisi religii. Pe 12 ianuarie 1942, seful politiei din Paramithia, Ilia Niko, a omorat doua personalitati albaneze din Chameria, marele proprietar Tefik Qemali si doctorul Ahmet Qazimi.  
  
Albanezii inarmati s-au razbunat omorand pe prefectul din Thesprotia, Jorog Vassiliakos. Seful politiei, Ilia Niko nu a fost singur cand l-au omorat pe tefik Qemali din Karbunari si pe Ahmet Qazimi din Margellec, el a fost ajutat de capitanul EDES, Koço Nikola din Vojnik-Prodhromia, numele adevarat al caruia a fost Konstandinos Jorgo-Koçonikola. Acest negru eveniment s-a intamplat in cafeneaua lui Sotir Triandafilu-Neli. Tefik si Ahmet sarbatoreau cu Lake Abazi iesirea lor din inchisoare. In cafenea incepusera sa se certe Ilia Niko cu Tefik Qemali. Mai apoi, Ilia Niko impreuna cu Nikola Koço i-au prins in ambuscada pe Tefik Qemali si Ahmet Qazimi, pe care ii omoara Niko Koço. Pentru ca Ilia Niko era seful politiei din Paramithia si isi putea cu usurinta justifica aceste doua crime, el si-a luat asupra lui acest lucru. In decembrie a fost omorata o alta personalitate albaneza din Chameria, Jasim Sadiku din Mallgëlliç. Cu o zi mai tarziu, un crestin din Spathari, Vasil Çupi si preotul Spiridon Nuçi au fost gasiti morti. Jasim Sadiku, cunoscut drept Jasim Haxhiu, a fost prins in ambuscada de Harallambos Serifi cu varul lui, Vasilis Ballumis.  
  
La inceput, pe Jasim Sadiku este lovit de Harallambos, dar glontul nu l-a lovit, mai tarziu, Ballumis l-a ranit grav pe Jasim. Conform marturiilor de dupa razboi, Jasim Sadiku a murit pe 6 decembrie 1942 din cauza hemoragiei pe drumul catre Margëlliç. Criminalul Vasil Ballumi era un evadat din inchisoare si hoinarea prin munti pentru a scapa de arestarea fortelor de ordine italiene, pentru a scapa de aceste forte, el a intrat in EDES-ul lui Napoleon Zerva. Din pacate, Vasil Ballumi si Harallambos Serifi erau albanezi ortodocsi din satul Spathar din Margëlliç. Pana la capitularea Italiei fasciste, septembrie 1943, in Ceameria nu s-a intamplat nici un masacru, executare colectiva sau individuala de catre italieni, dar si de catre grupele neregulate de albanezi din Chameria, care aveau arme pentru autoaparare. Totodata, grecii care erau politisti, jandarmi si grupele de rezistenta nu au atacat pe albanezi, cu exceptia crimelor mai sus amintite cu caracter de certuri personale, jefuire de proprietati si razbunare.  
  
Istoriografia Greciei, documentele engleze din acel timp, italiene, germane etc. nu consemneaza nici o informatie ca in Epirul de Sud – Ceameria sa fie realizate masacre colective, sa fie arse sate de-a lungul cuceririi italiene aprilie 1941. Italienii au realizat un masacru in satul Domeniko, pe 13 februarie 1943, unde au omorat 194 oameni si au ars tot satul. Pe 12 martie, italienii au ars satul Caricani – Tsaritsani, unde au executat 40 de locuitori. In aceeasi luna, italienii au ars satul Servia. Aceste doua sate se afla in apropiere de Larissa, Elassona si Kozani, unde functionasera Legiunile Romane ale aromanilor care colaborau cu italienii fascisti. Aceste masacre au fost realizate, deoarece locuitorii acestor sate ajutau fortele de rezistenta ale EAM-ELAS  
  
Impuscarea a 49 de cetateni albanezi in septembrie 1943 in Paramithia Dupa ce a capitulat Italia fascista in septembrie 1943, zonele care le controla aceasta au trecut sub jurisdictia germanilor care se bazau pe Batalioanele de Securitate si trupele SS grece. Pe 24 septembrie, in Shkallë, Paramithi au fost omorati sase soldati germani de catre fortele de rezistenta. Ordinul comandantului german era ca pentru un soldat german ranit sau mort sa fie executati zece greci. In 4-5 zile, germanii au arestat 52 de greci pentru a-i impusca drept razbunare pentru uciderea soldatilor lor. Pe 29 septembrie ei au ucis 49 de cetateni ai Paramithiei. Conform datelor, germanii aveau informatii despre cetatenii Paramithiei cine avea legaturi cu partizanii EAM-ELAS si care reprezenta ideologia comunista. Panajoti Camatos, profesor la universitatea din Janina, in septembrie 2015, a dezvaluit un document cu ocazia impuscarii a 49 de cetateni ai Paramithiei, care spunea ca germanii din Paramithia stiau inca din august 1943 cine ajuta EAM-ELAS si reprezenta ideologia comunista. Daca vedem prenumele acestor 49 de impuscati, 32 dintre ei au nume care proveneau din limba albaneza si 17 prenume ortodocse. Intr-un document al CIA, publicat in anul 2000, oferit de catre Serviciul de informatii grec primit in 1944, se arata cifrele oficiale ale crimelor de razboi realizate de catre nazistii germani ca executari, omoruri si incendieri.  
  
La paragraful referitor la crimele naziste in Epir se dau ca date: Documentul oferit de CIA care este dat de Serviciul de Informatii Grec cu sediul in Cairo, Egipt, pretinde ca sunt impuscati 60 de cetateni in 30 septembrie 1943 in Paramithia si da numai 44 de nume ai celor executati (un nume se repeta se doua ori). In timp ce pe placa comemorativa din Paramithia, unde in fiecare anse oranizeaza activitati in amintirea lor, sunt 49 de nume. In documentul in discutie se spune ca sunt exexutati de catre plutonul de executie german. In toate cartile grecesti care scriu despre acest eveniment se spune ca albanezii din Ceameria nu au luat parte la exexutie, ci faptul ca au fost colaboratori. O acuzatie care nu s-a putut dovedi niciodata cu date istorice, au colaborat albanezii din Chameria. Majoritatea celor impuscati erau vorbitori de albaneza si sustinatori ai armatei partizane EAM-ELAS. Albanezii din Ceameria in armata partizana EAM-ELAS Majoritatea populatiei albaneze din Ceameria a sustinut fortele de stanga ale armatei partizane EAM-ELAS. Aceasta sustinere se leaga si de faptul ca albanezii din Chameria urau fortele politice de dreapta, care hraneau poporul de ani buni cu nationalismul extremist grec impotriva minoritatilor, dat si de faptul ca albanezii din Albania luptau impotriva cuceritorilor ca armata de eliberare de stanga partizana. Din ultimele date pe care le citim in cartea academicianului mort, prof. dr. Kristo Frashëri aflam faptul ca de cateva ori comandantul fortelor de gherila de dreapta Napoleon Zerva a facut oferta conducatorilor albanezi din Chameria sa se ralieze alaturi de EDES.  
  
La statul major EDES s-a pregatit terenul ca prin intermediul misionarilor englezi sa se faca prima intalnire a lui Nuri Dino cu Zerva. Ofiterul englez de legatura, Myers, care actiona pe langa statul major EDES, a facut posibila ca intalnirea sa se tine la manastirea Paganion, in satul Selan din Paramithia, la sfarsitul lunii mai 1943. Partea EDES a fost reprezentata de colonelul englez Myers, capitanul Zhupa si 2-3 alti ofiteri. Partea Frontului National (Balli Kombetar) albanez din Ceameria a fost reprezentata de Mazar Dino, muftiu al Paramithiei, Ferhat Kaso si Sali Meto. Reprezentantii partii EDES au cerut fortelor Frontului Natioanal al Ceameriei sa se uneasca cu Napoleon Zerva impotriva EAM si ELAS. In Parga, pe 10 august 1943, s-au intalnit reprezentantii celor doua partie EDES si ai Frontului National. De aceasta data, Frontul National cham era reprezentat de Mazar Dino si alti colaboratori de-ai lui albanezi din Chameria. Partea lui Napoleon Zerva a cerut de la Frontul National:  
  
1. Sa se faca dezarmarea rapida a albanezilor din Ceameria si toate fortele chame inarmate si cele capabile de razboi sa treaca sub comanda EDES. 2. In Chameria sa se organizeze o administratie noua in forma de consiliu, cu numele EA (Ethiniki Agona); 3. Ajutoarele care se vor aduna din partea populatiei sa mearga pentru EDES; 4. In regiunile care erau sub jurisdictia EDES, sa nu calce nici un cham inarmat. In contrabalanta fata de formatiunile neregulate ale fratilor Dino, care colaborau cu administratia italiana si cea germana s-a creat n Chameria, Consiluil National de Eliberare. La conducerea Consiliului National de Eliberare Cham a fost pusa personalitatea cunoscuta Musa Demi. Multi barbati ai Ceameriei, ca: Muharrem Demi, Petrit Musa Demi, Dervish Dojaka, Mustafa Dauti, Qamil Izeti, Ismail Hmaiti, Gani Demi si altii s-au inclus inca de la inceput, in batalioanele mixte. Pe 2 februarie 1943, in cadrul Frontului National de Eliberare (din Albania) s-a format in Konispol formatiunea care a luat numele Çamëria, care avea drept camp de actiune in special zonele de sud din Albania si din zona de fronitera si care avea totodata contacte si colabora cu fortele ELAS.  
  
In luna martie 1943, formatiunea Çamëria si una dintre grupele de rezistenta ale ELAS, au cazut de acord pentru a colabora in domeniul militar. Paralel, membri ai acestor doua grupari au trecut prin satele zonei Theollogos din Epirul de Nord si au organizat o intalnire a reprezentantilor satelor zonei Filat, unde au vorbit despre scopurile comune ale razboiului si pentru a se ralia impreuna in razboiul impotriva cuceritorilor. Un grup de partizani ai ELAS, in martie 1943, compus din partizani albanezi din Ceameria si greci, Petrit Demi, Taqis Theologjis, Panajotis Micis, Kostas Sternaras ai ELAS s-au intalnit in satele din sudul Albaniei cu partizanii Janis Kondis, Vangjel Pulis si alti doi. Formatiunea Chameria s-a extins in batalion si in noiembrie 1943 a luat numele Thoma Lulo, in onoarea luptatorului grec din Gjirokastra care fusese ucis in acele timpuri. Acum grecii si albanezii din Ceameria luptau impreuna impotriva cuceritorului german. Din cadrul populatiei albaneze din Ceameria s-au inclus in formatiunile militare albaneze si grecesti peste 1.000 de lupatori, fara a lua in considerare faptul ca sute de alti albanezi lucrau pe teren. Numai in cadrul ELAS si-au dat viata peste 68 de partizani albanezi din Chameria. Conform documentelor autoritatilor germane, la inceputul anului 1944, cuceritorii germani au creat structura unui batalion cham cu jumatate de efectiv, compus din 300 de persoane, dar acesta a fost dizlocat in Konispol si nu in Chameria (in interiorul teritoriului albanez), pentru a nu crea probleme cu guvernul prieten grec al lui J. Rrallis.  
  
Pe 10 ianuarie 1944, la initiativa regimentului 15 al ELAS si cu aprobarea Frontului National de Eliberare albanez s-a format batalionul mixt pentru regiunea Ceameriei. Comandantii comuni ai batalionului au fost numiti la inceput Muharem Demi si Spiro Shqevi, dar mai tarziu, dupa trecerea batalionului sub comanda exclusiva a ELAS, comandantul batalionului a fost numit Joannis Sarafis. Deci, din surse diferite reiese concluzia ca majoritatea coplesitoare a populatiei albaneze din Ceameria s-a raliat in sustinerea fortelor de stanga de rezistenta EAM-ELAS, care sustinea fara rezerve lupta de eliberare impotriva cuceritorilor italieni si germani. Grecia, condusa de cateva guverne tradatoare Çolakoglu, Logothetopulos si Rrallis creasera confuzie in randul populatiei, astfel ca in acea perioada existau cateva guverne paralele grecesti si forte diferite de rezistenta, care de cateva ori s-au ciocnit unul impotriva altuia, uitand razboiul nationale pentru eliberarea Greciei. Masacrele din Ceameria realizate de EDES.  
  
Dupa cucerirea faza cu faza a Epirului de Sud – Ceameriei de catre greci inca din anii 1880 si pana la inceputul anului 1913 cand au cucerit Janina, albanezii au fost sub presiunea de stat greaca pentru a parasi teritoriile lor. Grecia, a exilat cu violenta mii de familii albaneze din Ceameria inspre Turcia, Albania etc., care nu s-au mai intors niciodata. Dar genocidul cel mai salbatic si fatal a fost cel al anilor 1944-1945, in care fortele militare ale EDES, conduse de clerici ortodocsi greci cu haine militare, au creat masacrele cele mai inumane impotriva populatiei lipsite de aparare albaneze din Ceameria. Era marti, 27 iunie 1944, cand circa 2.500 trupe militare ale EDES, conduse de catre Napoleon Zerva si insotite de Mitropolitul Paramithiei, Dhorotheos, care imbracase hainele militare ale EDES, au intrat linistiti in orasul Paramithia. Mitropolitul Dhorotheos incepuse discutiile cu liderii albanezi, cu Muftiul Sali Hafizi, promitandu-le ca nimic rau nu li se va intampla. Dupa pranz, dupa ce mancasera bine, au inceput masacrarea oriunde au gasit albanezi. Masacrele au fost facute princase cu femei si copii. Barbatii au fost omorati brutal in drum si au fost aruncati prin canale.  
  
Numarul celor ucisi a fost in total 165. In zona Paramithiei, in satele Garshiq, Dragoni, Amini so Karkunar o zi mai tarziu au fost masacrati groaznic 600 de muncitori si tarani, 150 de batrane, femei si fete. Pe 28 august 1944, in Parga, bandele lui Zerva au ucis 49 de barbati si 8 femei. Pe 14 septembrie, autoritatile militare zerviste din Filat au adunat toti barbatii ramasi in oras, multi dintre ei fiind batrani si, dupa un “proces” formal i-au condamnat pe toti la moarte, cu exceptia a 7 persoane. Dupa trei-patru zile, au fost ucise 51 de persoane in apropierea spitalului din Filat si la Perroi i Shejlës. Astfel, numarul celor ucisi si disparuti in prasul Filat a ajuns la 259 de persoane. In Filat, de-a lungul perioadei iunie 1944-martie 1945, au fost masacrate si ucise 1.286 persoane, in Gumenica au fost ucisi 192, in Margëlliç si Parga 626 persoane. Au fost distruse 68 de sate, au fost arse si ruinate 5.800 de case, au fost distruse toate obiectele de cult si au fost jefuite propietatile acestor culte (peste 80 de moschei). Conform unei liste, unde au fost integistrate numele celor ucisi si locul lor de origine mai mult de 1.200 de victime civile au fost identificate pentru perioada 1944-1945.  
  
Terminarea genocidului grec asupra populatiei albaneze din Epirul de Sud-Ceameria a fost tragic. Aproape toata Ceameria a fost epurata de etnia albaneza. In satele unde traiau albanezii musulami au fost adusi refugiati greci veniti din Asi mica si greci veniti din alte parti ale Greciei. Multor sate li s-au schimbat numele, s-au schimbat toponimele pentru a disparea orice urma albaneza din Epirul de Sud. Dintr-o populatie de 35.000 de persoane, cat era inainte de razboi, au ramas numai cateva zeci de familii. Cei ucisi si disparuti ating cifra de 2300 de persoane. Cei morti de-a lungul emigratiei din lipsa de alimente si din cauza bolilor diferite ating cifra de 2400 de persoane. Din datele publicate in ultimii ani, reiese ca, dupa orase, au fost masacrati in genocidul grec asupra populatiei albaneze din Ceameria 2.877 albanezi. In Filat si suburbii, numarul celor masacrati este de 1.286, Gumenica cu suburbii – 292, Paramithia cu suburbii – 673, in Margëllëç si Parga – 626. Pe langa participantii militari care au servit in guvernul fascist al lui Mataxis, in masacrele impotriva albanezilor din Ceameria, au participat si zeci de preoti ca Mitropolitul Paramithiei – Dhorotheos, preotul Serafeim – venit din Atena la ordinul episcopului principal al Greciei, Damaskino.  
  
Serafeim va deveni mai apoi Mitropolit al Janinei si mai tarziu, episcop principal al Greciei. La masacre a participat si fratele lui Napoleon Zerva, Aleko Zerva, care era preot. Capitanul Kristos Stavropulos, in rolul judecatorului armatei EDES a semnat toate executiile fara judecata al sutelor de albanezi in genocidul anilor 1944-1945 din Ceameria. In anul 1953, militarul Kristos Stavropulos a fost ales presedinte al Tribunalului Suprem al Greciei. Planul pentru genocidul anilor 1944-1945 realizat de EDES, nu s-a nascut acolo, in acei ani; acel plan de expulzare a albanezilor din Ceameria cu masacre, violuri, jafuri a fost planificat multi ani mai inainte, de cand grecii au cucerit Epirul de Sud – Chameria. Guvernul lui Metaxis a ucis 2.300 de persoane și ucis sub tortura peste 450 de persoane.  
  
O cifră similară a masacrelor efectuate de câțiva ani mai târziu de militarii Napoleon Zerva și Metaksisa grupați în EDES. Statul grec a confiscat case și terenuri pe nedrept fara judecata, mii de vite au fost furate, au murit și au fost distruse. Întregul aparat de stat al Greciei după 1945 a fost pus în mișcare pentru a construi minciuni despre colaborarea populației chame cu germanii pentru a acoperi masacrele și genocidul bisericii grecești care participă la trupele militare ale EDES. Rolul clericilor Bisericii Autocefale ortodoxe din Grecia în masacrele împotriva populației albaneze din Ceameria a fost semnificativ. Acest lucru este evident chiar și în scrisoarea trimisa de Mitropolitul de Paramithia, Dhorotheos trimis pe 18 mai 1944, Consiliului condus de Mazar Dinos. (Traducere: Mona Agrigoroaiei)  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Albanezii din Çamëria între anii 1941-1945 De Arben Llalla / Baki Ymeri : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2573, Anul VIII, 16 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Baki Ymeri : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Baki Ymeri
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!