Există o graniţă iluzionară la care timpul contopeşte un an ieşind pe uşa ce se-nchide în urma lui cu altul intrând pe uşa deschisă către vremelnicie...! Cel următor are numele anul nou, cel din urmă are numele istorie...! Ce sărbătorim, viaţa în contemplaţie, viaţa în act sau viaţa în ipoteză?!
Anul nou – nu în totalitatea zilelor însele ci ca zi a începutului de an, restrânsă în generic de ceremonial –, este o sărbătoare a veseliei şi o veselie a sărbătorii, deoarece, în esenţă, acum nu petrecem concomitent două temporalităţi, ci înveşmântăm clipa cu strălucirea clipei...!
De aceea, în nimbul şi ecoul serii şi dimineţii unor două zile absorbite într-un unic triumf universal, la cumpăna unor doi ani (2018-2019), cel mai frumos este să ne gândim la cei dragi...!
Nu pot, în ce mă priveşte, să înlătur vreo fiinţă dragă din acest context, nici nu pot să creez dintr-o solemnitate a inimii o întâmplare a unei zile, încât, înconjurat numai şi numai de gânduri ce merg înaintea pasului meu şi-mi fac lumină ca felinarele, dintre toate fiinţele care mi-au biruit ca mătasea sufletul, vorbesc azi despre cine m-ar înfrigura de cât de multă căldură sufletească are ea în sine, dacă n-ar fi just răspunsul că spiritul nu epuizează căldura ci o sporeşte: actriţa Monalisa Basarab...!
Să vorbeşti despre Monalisa Basarab...! Ce blândă umblare prin cer a cuiva căruia nu-i fusese dat să zboare...! Ieri, azi, mâine, sunt frânturile vremurilor ce-au vorbit, vorbesc şi vor vorbi despre Monalisa Basarab...! Dar cine poate sprijini ideea neutralităţii între cuvânt şi inimă, atât timp cât inima este martoră...? Monalisa Basarab este o actriţă atât de frumoasă sufletului încât, să te gândeşti la ea de anul nou înseamnă să înţelegi că sufletul tău este verde permanent, doar trebuie udate florile.
Fiecare, de anul nou, alege din sorţii curtenitori ceea ce îi cere inima să aleagă...! Să te gândeşti, la cumpăna anilor, la Monalisa Basarab este acelaşi lucru cu a înştiinţa inima că faci parte din povestea ei, a inimii...! Este atât de frumoasă, de atrăgătoare, încât ţine făgăduiala eternă a naturii de a fi în armonie cu frumuseţea în sine...!
Astăzi, la capăt de mers, al unui an, unul şi acelaşi cu cel de începere de drum al următorului, graniţele dintre oameni ar trebui să se scurteze până la cuprinderea în îmbrăţişări...!
Să o cuprindem, dară, cu braţe de îmbrăţişat pe actriţa Monalisa Basarab, un artist frumos ca o flacără, o flacără frumoasă ca un artist arzând...!
Aurel V. Zgheran (aurel.vzgheran@yahoo.com)
