CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Ecouri >  




Autor: Aurel V. Zgheran         Ediţia nr. 2577 din 20 ianuarie 2018        Toate Articolele Autorului

Majestatea Sa Regele Mihai I al României: privire ziditoare...!
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Era în 2011, 10 Mai, Ziua Regalităţii române, reoglindită în vitraliile istoriei româneşti odată cu zorii noilor speranţe. La Palatul Elisabeta, Regele Mihai I primea cu nobilă curtoazie pe invitaţii contopiţi în ceremonial naţional solemn, mirabil, grandios, elegant, prilejuit de evenimentul cu tradiţie, reluat din anul 2010, cu ocazia aniversării de cincizeci de ani ai Alteţei Sale Regale Principelui Radu al României, Garden Party. Mă aflam în mijlocul lor şi am fost onorat să fiu prezentat Majestăţii Sale de către ASR Principele. Privit în ochi, lung şi blând de către Rege, primind strângerea mânilor de la Majestatea Sa, suprem onorat fiind şi la culmea rezistenţei emoţionale am adăugat prezentării: sunt redactor al ziarului Informatorul Moldovei (este vorba despre publicaţia regională ce deserveşte judeţele Iaşi, Suceava, Botoşani, Neamţ, Bacău, Vrancea, Galaţi, Brăila, precum şi Chişinăul şi Cernăuţiul, eu fiind responsabil în această salbă media teritorial românească cu judeţele Bacău şi Neamţ). Pesemne că Majestatea Sa va fi înţeles că sosesc din Basarabia (şi astăzi cred aceasta, neavând niciodată argumentul altei concluzii).  
Fiind un publicist şi autor al câtorva cărţi, printre care „Monarhie şi regalitate. Trecut, speranţă, statornicie”, şi pentru că am integrat în scrierile acestea mult şi amplu subiectul monarhiei constituţionale şi al Familiei Regale a României, numele meu, fireşte va fi trecut pe sub privirea Majestăţii Sale de mai multe ori, dar sunt convins că nu a inundat-o cu lumina aceea de soare, ca atunci când a indus presupunerea că aş fi basarabean (nu-mi pot reprima vreo necuviinţă din partea mea, deoarece cu Majestatea Sa, o prezentare decentă şi permisă nu se putea prelungi într-o discuţie).  
L-am întâlnit pe blândul, loialul, marele rege Mihai I al României de mai multe ori, la alte evenimente regale, printre care şi la Jubileul Regal de la Opera Română, unde au fost prezente mari personalităţi mondiale, cum ar fi Regina Sofia a Spaniei sau Regele Simeon al Bulgariei. De fiecare dată, independent de voinţa mea arzătoare de a mă readuna în alte meditaţii, ca o călăuză în frunte, faptul că am lăsat să se deducă de la sine un neadevăr nedezninţit niciodată mă copleşea cu asumarea unei vine. Chiar şi la catafalcul Majestăţii Sale, prin faţa căruia am trecut, aliniat în spatele artistei Stela Enache, pioşi, încărcaţi de recunoştinţă, iubire şi respect, amândoi (am mers împreună să prezentăm omagiul nostru, înainte şi după aceasta unindu-ne gândurile şi cuvintele în sentimentele cele mai înalte pentru Majestatea Sa).  
De câte ori am avut prilejul pe care viaţa, soarta, divinitatea mi l-au acordat ca răsplată pentru tot ce nu mi-au dat vreodată, să îl privesc pe Majestatea Sa de atunci, din ziua în care m-am prezentat ca redactor al unui ziar cu „Moldovei” în titlu, uneori privindu-l direct în scurte fulgere ale ochilor, nu am putut să nu o las această vină să încolţească în conştiinţa mea. Dar de ce, că doar n-o fi fost un capăt de ţară!? După cele ce urmează a mai spune, însă, se va vedea că da…!  
Atunci când Majestatea Sa a auzit, aplecându-se puţin asupra mea, deoarece în mijlocul unei mări de oameni şi pe acordurile muzicii Orchestrei Reprezentative a Armatei, comunicarea verbală nu putea fi satisfăcătoare, rostirea cuvântului „Moldovei” ochii i s-au aprins ca două stele, pe faţă i s-a ivit un dans al luminii, pe gură un surâs curat, larg, ca al unui copil, plin de voioşie, seducţie, mirare…!  
– Aaa…! a rostit Regele, păstrându-şi lumina şi bucuria feţei, aplecându-se mai mult asupra mea, apoi ridicându-şi drept capul şi continuând să mă privească ţintă în ochi, iar eu simţind că trece prin ei şi vede mai departe plaiurile Moldovei, istoria tărâmului de patrie apărat cu jertfă, locuit de fraţi duşi în surghiun sovietic, amar de vreme…! Această privire a Majestăţii Sale a alcătuit în inima mea o poveste, a clădit în conştiinţa mea temelia unei istorii, a aprins vâlvătaia patimilor unui neam, a deschis o fereastră înlăuntrul sufletului Regelui nostru patriot, eroic, demn şi aşa cum stătea scris pe o pancartă, la funeralii, „trădat de toţi, dar loial tuturor!”.  
Vedea în mine, Majestatea Sa, un fiu al Basarabiei, iar în fiul Basarabiei un plai de Regat, un ungher de iubire şi dor, un răstimp de istorie! Ce să fi făcut, cum să-i spun atunci că nu e adevărat?! N-aş fi avut timp, lumea se revărsa ca un val de mare, să îl vadă de aproape pe Majestatea Sa, n-ar fi fost decent să întind discuţia, n-aş fi fost auzit, erau voci, urale, răsunau marşurile orchestrei…  
Dar, ceea ce a provocat pentru Majestatea Sa la auzirea cuvântului „Moldovei”, ce-n contextul adevărului întemeia o eroare, este esenţial! Am putut vedea cât de mult iubea Majestatea Sa Basarabia, cât de aproape de inimă îi erau moldovenii de peste Prut, cât de vie îi era în inimă întreaga Sa viaţă, România Mare, Basarabia şi eroii ei care au eliberat-o şi apărat-o… De cinci ori a vizitat Majestatea Sa Basarabia. Prima dată pe 2 iunie 1935, ca principe moştenitor, însoţind pe Majestatea Sa Regele Carol I (avea atunci vârsta de treisprezece ani), pentru a fi prezenţi la ceremonia de sfinţire a Catedralei Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena de la Bălţi – tot atunci, vizita regală a cuprins în agendă şi Chişinăul şi Conacul Manuc Bei de la Hânceşti. La 6 ianuarie 1940, Majestatea Sa Regele Mihai I, pe atunci tot principe, l-a însoţit din nou pe Majestatea Sa Regele Carol I, de ziua Botezului Domnului, la Chişinău. Prima vizită a Majestăţii Sale în Basarabia, în calitatea de rege, a avut loc în toamna anului 1941, când s-a inaugurat Cimitirul de la Ţiganca, în care au fost înhumaţi în nouă gropi comune, 1020 ostaşi români. Acestei vizite i-a urmat una împreună cu Regina-Mamă Elena, pe 31 octombrie 1942, când au participat la inaugurarea Catedralei Mitropolitane din Chişinău.  
Abia peste şaizeci şi cinci de ani, pe 21 iunie 2006, Majestatea Sa a mai revenit în Basarabia, participând la ceremonia inaugurării oficiale a Cimitirului de Onoare românesc de la Ţiganca, reabilitat, pentru că ruşii sovietici, în iureşul lor invaziv aveau planul distrugerii a tot ce e românesc pe acest teritoriu sfâşiat de la trupul patriei mamă. Spicuind câteva fragmente dintr-o emisiune a postului de televiziune „Prime TV”, ce consemnează momentul acesta istoric vorbind despre o primire cu „aplauze, lacrimi şi flori”, notăm următoarele:  
„Şi-a plecat capul şi a îngenuncheat, aducând încă un omagiu celor care şi-au lăsat tinereţea şi viaţa pe câmpul de luptă!” (Valentina Constantinov, profesoară de istorie la gimnaziul din Ţiganca).  
„Nu voi uita acest moment, niciodată…!” (Petru Gandrabur, primarul satului Ţiganca – Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României i s-a decernat titlul de „Cetăţean de Onoare al satului Ţiganca).  
„A fost o prezenţă impunătoare, chiar dacă Majestatea Sa nu spunea nimic. Pentru mine personal a fost un moment complex. Practic, nu am mai trăit niciodată la un eveniment, cu atâta admiraţie, atâta energie, atâta forţă!” (jurnalistul Nicolae Fernic).  
„La ceremonia de inaugurare a Cimitirului de Onoare, Regele Mihai a comemorat eroii români, discret, fără a ţine un discurs. Totuşi, nu a plecat înainte de a-şi exprima regretul că nu a mai călcat pe acest pământ din 1941 şi a mulţumi autorităţilor pentru că au realizat cimitirul. În anul 1941, la Ţiganca au fost înhumaţi 1020 de soldaţi români căzuţi în lupta pentru redobândirea Basarabiei şi nordului Bucovinei. Doar 830 dintre ei au fost identificaţi. Numele lor sunt înscrise în ordine alfabetică pe unsprezece plăci comemorative, din granit.” (Sergiu Gurdiş, reporter „Prime TV”  
„În locul crucilor au apărut ferme de vaci şi de porci” (Ion Şisianu, localnic de la Ţiganca – este vorba despre ceea ce a devastat uraganul sovietic, pentru ca azi să fie nevoie să se reabiliteze Cimitirul din Ţiganca, de către Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor din România).  
„Un om foarte iscusit, un mare patriot al neamului românesc. Prin adresările pe care le făcea populaţiei şi armatei române ne încuraja. În discursurile Sale menţiona că într-adevăr, Basarabia face parte din patria noastră, România.” (Ion Mahu, de aceeaşi vârstă cu Majestatea Sa, ostaş al Armatei Române în timpul celui de.al Doilea Război Mondial; în 1941 a trecut Prutul pentru a lupta în Basarabia; este preşedinte al Veteranilor de Război ai Armatei Române din Republica Moldova, iniţiator şi susţinător al reabilitării Cimitirului de la Ţiganca; în vârstă de nouăzeci şi şase de ani, îşi aminteşte azi de Rege cu afectivitate, recunoştinţă şi respect).  
Devenit rege la 20 iulie 1927, la cinci ani şi nouă luni, Majestatea Sa Regele Mihai I al României este singurul suveran al lumii care a trăit nouăzeci de ani după înscăunare. În întreaga Sa viaţă a fost contemporan cu şaisprezece preşedinţi ai SUA, cu opt Suverani Pontifi, cu patru regi ai Marii Britanii.  
A mai fost contemporan şi cu Gheorghe Gheorghiu Dej, Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus Werner Johannis. Suntem, pe firul acestor rânduri angrenaţi în evocarea unei iubiri supreme de ţară şi neam. Preşedinţilor români, republicani, citaţi mai sus, pentru care fapte li s-ar cuveni să fie integraţi în coordonatele acestei valori? Ce are de spus fostul premier (bine că am scăpat de el), care zicea cam aşa: „nu ştiu ce monarhie p-aici…”. Ce tristă precaritate a culturii, ce şovăielnică vrednicie, ce eshivări patriotice…!  
Slavă Domnului, guvernele vin şi pleacă…!  
  
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
  
Referinţă Bibliografică:
Majestatea Sa Regele Mihai I al României: privire ziditoare...! / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2577, Anul VIII, 20 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!