CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Atitudini >  


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 2561 din 04 ianuarie 2018        Toate Articolele Autorului

Alexandru Arşinel. Muzicuţe şi trompete mişele îl atacă din nou
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În ce „ţară tristă, plină de umor”, am mai ajuns să trăim! Nici n-au apucat Moş Crăciunii României să deshame hergheliile de reni, după lungul periplu pe la supermarketuri şi malluri, ca s-agonisească în tolbe fericiri pe care să le împartă cu mai mică ori mai mare putere şi dărnicie, de la casă la casă, una mustrată de destin, alta plescăită neîncetat de izvorul belşugului, că au şi început uverturele anului 2018, cu argumentele contramandării bruşte a bunei dispoziţii!  
Iese la iveală un deputat din tagma acelora ce n-au făcut decât zarvă într-un an întreg, sub steaua reputaţiei de muzicuţe şi trompete, şi se năpusteşte din nou asupra maestrului Alexandru Arşinel, tam-nisam, ca omul care deasupra unei prăpăstii ameţeşte şi ca să scape de această tulburare a capului se aruncă în prăpastie. În golul dintre mal şi fund, ameţitul acesta răcneşte dezaxat: „Are un mare tupeu!”, „Să-i fie ruşine!”.  
Pe cine zugrăveşte cu atâta sminteală, deputatul?! Pe unul dintre cei mai mari actori din toate timpurile, ai României, Alexandru Arşinel! E tânăr deputatul, are oarece şcoli ’nalte, dar cine nu poate să aibă, azi?! Însă, e o mirare că a trecut el prin aceste şcoli, ca prin brânză, fără să priceapă nimic pe parcursul travaliului pe cărăruile pe care a năzuit să meargă, nici măcar că un obraz de artist, cu o reţea de riduri în colţul gurii, pe care din ce în ce mai rar cade un surâs, nu poate fi bătut de un mim la care, dincolo de faţa-i netedă se străvede o conştiinţă în care şuieră a pustiu. A crescut la sânul poporului român o gloată ce nu mai are sfârşit! „Au făcut copiii noştri dinţi,/ Muşcă din bunici şi din părinţi!”, strigă în dumnezeească melodie genialul Tudor Gheorghe, dar țara și-a tăiat pădurea maiestoasă și cresc în locurile ei tufe spinoase şi mătrăguni ce n-au nevoie de văzduh cu lumină, ci de văgăună umbroasă şi grotescă.  
Ce-o fi având cu maestrul Alexandru Arşinel deputatul care se uită chiorâş la cerul albastru? Ce-o fi pe şesul creierului său, nevălurit de nimic decât de bântuiri numai răuvoitoare?! Ce zăngănit demonic îi atârnă de gânduri, de şi-a pierdut prin mintea-i adormită natura umană a bunătăţii? Cum să sară el, înspăimântător de sălbatic la artistul căruia poporul român îi datorează mângâierea, zâmbetul şi lumina trecerii lui printr-un veac de întuneric? Startul urii deputatului coincide cu asaltul tot pe atât de grav asupra unei somităţi a medicinii româneşti, căruia maestrul i-a luat omenoasa şi creştineasca apărare în faţa unui monstru denunţător ce se tolăneşte la răspântia drumurilor profesionale şi ale vieţii unui medic ce a făcut mult, imens bine câtorva zeci de mii de oameni, pe unii smulgându-i din căngile bolii, pe alţii salvându-i din cleştii morţii. Urându-l pe doctor într-atât încât să se intuiască în acest sentiment ruinele omului dedat oricărei negustorii pe seama căreia se îngraşă şi se urcă la căldura bucătăriei ca sursă a parvenirii politice, deputatul cu gură mare şi aclamaţii cu patos, tăioase ca briciul, însufleţeşte ideologia propriului partid, rodnic în zgomot, invective, agresivitate, scenografii păpuşăreşti…!  
De-a lungul întregii sale vieţi, maestrul s-a întâlnit pe la răscruci cu mulţi astfel de balauri ai surpării, dar a biruit. A mers înainte, a traversat istoria unui ev de teatru şi cinema, azi, ajungând la efigia spiritualităţii româneşti. Confraţii predecesori ai deputatului denunţător mizerabil, însă, au fost înghiţiţi pe nemestecate, iar nimicul în diferite soiuri de nimic le-a ros cu timpul până şi oasele minusculelor amintiri. Nimicul, nimic s-a prefăcut, ceea ce pesemne va pecetlui şi soarta deputatului care bravează cu orori.  
E trist că se-adună la inima maestrului Alexandru Arşinel grămezi de pietroaie, iar ţara ce-l iubeşte pare-a avea pe după câte un colţ câte o mutră de subom ce-l aşteaptă să-l mai izbească pe la spate cu o bâtă mişelească! N-au bestiile timp să ruineze ziduri! Numai că izvorul de lacrimi din inimile maestrului Alexandru Arşinel taie din pâinea sufletească a neamului românesc. Bucuria şi fericirea nu pot arde mângâios pentru români cât timp artiştii lor plâng în suflet! De şi-ar scoate ochii ei între ei, semănătorii de vrajbă şi ură, nu i-ar plânge mulţi; de-ar lovi în publicul îndulcit lăuntric de artişti, el şi-ar da carnea lui ca să muşte mişeii din ea, dar nu-şi lasă sufletul artiştilor învelit de funinginea dorinţelor aservite uscăciunii şi nălucilor vlăguite să acapareze pe omul în cursă cu omul, întru pierzarea sfinţeniei sale.  
Unii lovesc tot ce nimeresc. Dar să ne lase artiştii în pace! Maestrul Alexandru Arşinel e o coloană pe care se sprijină bolta cu pandantivi înstelaţi ai artei şi culturii româneşti. La sfârşitul anului 2017 a trecut din nou printr-o primejdioasă ameninţare a vieţii sale, de pe urma unei suferinţe severe a inimii; la începutul anului acestuia, iată, un deputat ales să slujească poporului român, se iveşte, remorcat la propriul anonimat, fugind printre stâlpii propriei naţiuni, fără să-şi dea seama că şi-ar croi un drum iubit de Dumnezeu numai dacă ar venera valorile, nu îngropând praf de puşcă la temelii.  
Maestrul Alexandru Arşinel nu e o pradă a muşteriilor de la porţile parvenitismului prin denunţ, chiar dacă apare un deputat foarte înfierbântat în prea lunga vacanţă parlamentărească. Se desluşeşte aici cum împieliţaţii îşi construiesc în duruitul propriilor nechibzuinţe, propria decădere! Aceasta-i o soartă comună cu a unui beţiv incurabil ce se desfată progresiv întocmai cu ceea ce-l surpă. Căci, ce altceva toarnă beţivul peste digul gâtului, cu fiecare pahar, dacă nu o vătămare în plus a fericirii sale de a doua zi?!  
Azi ţara sare să-l apere pe artistul iubit Alexandru Arşinel, mâine, deputatul denunţător nu va fi în stare nici să se apere el pe el…!  
  
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Alexandru Arşinel. Muzicuţe şi trompete mişele îl atacă din nou / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2561, Anul VIII, 04 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!