CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Orizont > Portret >  




Autor: Aurel V. Zgheran         Ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017        Toate Articolele Autorului

ION ARDELEANU. ÎN CONUL LUMINII LUI FIREŞTI
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Gretchen L. Van Meer, alcătuind o disertaţie pe subiectul ingineriei covergente, oglindeşte, pe firul cunoscutei poezii compuse de poetul englez John Godfrey Saxe (1816-1887), „The six men and the elephant” nişte răsfrângeri umoristice foarte agreabile în conţinut şi deopotrivă reluminate de meditaţii proprii:  
  
„Au fost odată şase înţelepţi din Industan cu multă vrere de a şti  
Ce merseră să vadă-un elefant (deşi nici unul vedere nu avea),  
Ca observând direct, curiozitatea să şi-o satisfacă.  
  
Primul se-apropie de elefant şi, nimerindu-se să fie  
Lângă masivul său pântec, îl pipăi şi exclamă:  
- Văd că elefantul este exact ca un perete!  
  
Al doilea, atingându-i fildeşul, strigă: - Măi, dar ce-avem noi aici  
Atât de rotund, neted şi acuţit? Pentru mine e limpede că  
Minunea asta de elefant este leit o lance!  
  
Al treilea se apropie de animal şi, atingându-i din întâmplare  
Trompa ce se unduia, cu multă hotărâre declară:  
- După cum văd eu, elefantul este exact un şarpe!  
  
Al patrulea îşi întinse mâna, îi atinse piciorul şi zise:  
- Din cale-afară de limpede e că această minune de animal  
Este exact ca un copac!  
  
Al cincilea, ce tocmai îi atinse urechea, zise:  
- Chiar şi cel mai orb dintre orbi poate spune cu ce seamănă elefantul!  
Să îndrăznească cineva să nege că acesta este ca un evantai!  
  
Al şaselea începu şi el să pipăie, dădu de coada  
Ce se încolăcea şi zise:  
- Eu văd că elefantul este ca o frânghie!” […]  
  
Alegem ca introducere alegaţia filozofică şi moralistă de faţă, pentru a nu intra pieptiş în viziunea foarte complexă asupra lumii a protagonistului acestui portret eseistic, Ion Ardeleanu (Doru îi spun cunoscuţii, şi astfel îl vom numi de acum, ca să fie recunoscut). Deşi succesiunea modurilor de percepţie plasticizată a elefantului expus observaţiei în mirabila poezie de mai sus tinde spre infinit, depăşim componenţa delimitată din şase subiecţi şi tot atâtea tablouri construite în mod separat după şase mentalităţi, şi ne fixăm la cel de-al şaptelea, fireşte într-un joc al interpretării organizate ipotetic: Doru Ardeleanu, buhuşean, inginer pensionar. Ce ar consimți el ca imagine după ce ar atinge cu ochii acoperiți elefantul?! Cel mai sigur ar exprima toate impresiile împreună şi încă numeroase altele…! Oricâtă nevoie de imaginaţie ar avea cineva deficitar la acest capitol spiritual, nu poate cumpăra de nicăieri. Ea există sau nu…! Foarte inventiv cum este, (în contextul acestor reflecţii nu e o exagerare caracterizarea, cu atât mai puţin noţiune peiorativă de inducere a ironiei, ci expresia adevărului pur). Doru Ardeleanu are capacitatea de a dezvolta discuţii niciodată banale şi sterile, de la un bob de nisip la o dună. Deşi are pregătire superioară în domeniul tehnic şi nu pendulează între o ficţiune şi alta, are şi vocaţia dezbaterilor nuanţate filozofic, iar dacă prudenţa îl scapă din braţe uneori, pentru că nu întotdeauna concepţiile sale îl favorizează, inteligenţa niciodată…! E în stare să descrie pastelat o rocă de râu, ridicată de pe o plajă cu pietriş, apropiind-o de privire şi examinnd-o ca un geolog, (are această pasiune, e binecunoscut faptul) se va bucura de ea ca de o comoară, dar nu se va iluziona că se află în actul descoperirii unui zăcământ inestimabil. Are măsura valorii – i-o mai fi scăpând din rigoare, poate, poveştile vânătoreşti şi pescăreşti, cu sine în rol de erou principal, căci, dacă în această branşă nu întinzi măcar un pic de adevăr, eşti cel mai mototol din întreaga breslă vânătorească şi pescărească a lumii – întocmai în fabulaţiile pline de umor consistă dragostea plină de curiozitate, pentru undiţă şi puşcă…!  
Până aici, tabloul portretistic al inginerului buhuşean Doru Ardeleanu e pictat din cuvinte neşovăitoare în surprinderea esenţialului structurii sale sufleteşti, dar incomplete. Nici chiar un penel de maestru nu o poate face desăvârşit, deoarece în fiinţa umană există infinite trăsături nedescoperite. Doar cineva care îl cunoaşte în amănunt şi înţelege se poate apropia de adevărul identităţii: corporalitatea sa, bine legată, oglinda fizionomică bonomă, gestica educată descriu o persoană foarte cumsecade, inteligentă, sociabilă, dar înlăuntrul său e întotdeauna incandescent, e un vulcan dând să erupă, iar dacă pe exterioritatea umană domină pacea, adânc în gând şi conştiinţă e improbabil că forfota oceanului se va fi sfârşit.  
Se implică, din perspectivă individuală, personală, ceva mai discret ca altădată, în problematica diversă a comunităţii. Aceasta, pesemne, îi pune pe nicovală nervii pe care îi loveşte un fierar viguros. Pasămite, vulcanul de odinioară, fostul consilier foarte energic, iute ca glonţul, cu ochi, urechi şi voce în calea puterii, ca unul dintre ultimele straje al opoziţiei ţintite asupra celor în mâinile cărora stau pârghiile dejucării intereselor comunităţii şi deturnării lor către piste subterane, mocneşte, dar toate crevasele pământului de pe sufletul său sunt cimentuite pentru că, vreme de peste un sfert de veac a acumulat foarte multe descurajări!  
În plan familial, dacă ciocanul l-a cruţat, vulturul negru i-a răpit în eternitate tatăl, fratele, mama. Copiii şi soţia îi sunt garnizoana sa sufletească, acum şi de dintotdeauna, deşi nu cu toţii împreună, deoarece realitatea crudă a vremilor i-a spulberat pe români prin lume, ca alicele pe stolurile păsărilor.  
Bărbat cu principii şi vocaţie de lider, poate că, dacă toate drumurile nu i-ar fi fost într-una înfundate de adversarii săi politici, făurari ai unei arhitecturi de administraţie locală deosebită de principiile sale, ar fi avut de spus un cuvânt şi de pus un umăr la mersul lucrurilor în oraşul Buhuşi.  
Cascadă tunătoare, râu şerpuitor, cu vuiet, fir de izvor cu susur, toate acestea împreună sunt inginerul buhuşean Doru Ardeleanu… totul e să fie privit şi înţeles în raza luminii lui fireşti, nu după tot felul de insinuări, circumspecţii ori tablouri făurite de către pictori secundari şi scandaloşi…!  
  
Aurel V. Zgheran (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
ION ARDELEANU. ÎN CONUL LUMINII LUI FIREŞTI / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2339, Anul VII, 27 mai 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!