CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Modele >  




Autor: Aurel V. Zgheran         Ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016        Toate Articolele Autorului

Grigore Culian. De partea românilor neînstare să-şi apere opţiunea
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Dacă e să fie evidenţiată România în lume printr-o ramură industrială specială, nu trebuie pierdută din vedere abundenta presă de categoria acelora ce-şi fac simţite părerile făuritorilor lor că produc ceva, când de fapt nu produc nimic bun… ! Din toată mass media noastră vizuală, audibilă, scrisă, preferaţii românilor sunt protagoniştii percepuţi ca persoane publice foarte remarcate prin senzaţionalism de vicii urcate ca virtute pe scara fără trepte a culturii generale plafonate.  
O personalitate autentică provoacă doar pe cine gradează elocvent şi meritabil calitatea umană, la o atenţie în profunzime asupra ei, aptă să măsoare cert şi adecvat gândirea şi faptele dincolo de prostia entuziastă, fantezia absurdă, umorul frust ori fără regula decenţei, afişări în impostură, valoare ipotetică, moralitate cu ţinte disimulate, dedare la târgul chilipirului, aroganţă, snobism, agresivitate, paralelismul cu buna purtare…  
Atunci când ţii în mână un ziar, până să îl cercetezi, crezi că ţii fie o comoară culturală, fie o fiţuică de eşuări jurnalistice, un spital de deliranţi, o colivie de păsărele, un laborator de otrăvuri, un rastel de puşti… nici nu ştii ce poate ţâşni din câteva pagini împestriţate cu diversul textului şi ilustraţii fotografice…!  
Nimerindu-te printre cei care au şansa de a ţine ziarul săptămânal în limba română de la New York, „New York Magazin”, devine inabilă mâna de a-l lăsa jos până la citirea ultimei pagini, pentru că el trezeşte amintirea de acasă venind cu vestea de acolo...!  
Acest ziar e unul din care istoria se zideşte în cronică, într-o limbă română cultă, curgătoare, fără expresii de cartier, invective, agramatisme... de prin troianele presei româneşti. E o pâine pe vatră, în aburi, de acasă, o cană cu vin de-nveselire, un pumn de apă de Dunăre, de Olt, de Bistriţă, de Tisă, de Prut, pentru clătit ochii şi sorbit de setea inimii, un plâns de tulnic, o toacă de Putnă, o frescă de Voroneţ, o frunte de Carpaţi, o doină, un poem, un dor de Regat, o dârzenie de unire, o rugă, o dragoste, o fărâmă de Românie împăturită în foi de ziar veritabil, cinstit şi de folos, de nouă scriptură română, cu jena de minciună, aviditatea de adevăr, ţinerea de jurământ...!  
Nu ştie nimeni şi nu va şti niciodată de vreun ziar ce se făureşte singur...! Nu, nicidecum...! Cum toţi oamenii sunt fiii cuiva şi toate ziarele sunt lucrul unor oameni. „New York Magazin” a fost ctitorit de muzicianul român emigrat sub regimul moscovito-securisto-comunist în America, Grigore Culian. Viaţa de peste un sfert de veac a sa în America şi viaţa de două decenii a ziarului au o uniformitate spirituală şi acelaşi zor al actului jurnalistic, o responsabilitate, o trudă, o pasiune finalmente transgresate în pagini bune ca o pală de aer adiind din îndepărtata ţară natală pentru Comunitatea Românească de peste Ocean. Ca să cunoşti factura, sumarul, mesajul, aspectul ziarului nu e necesară decât simpla prezentare a făuritorilor lui.  
Cine ţine în canatul ferestrei o muşcată înflorită, ce vorbeşte despre dragostea, căldura, afectivitatea, ospeţia dinăuntru?! O gazdă frumoasă la suflet... Şi-atunci, cine să fie Grigore Culian, vrednicul responsabil al ferestrei dinspre diaspora românească din America şi-nflorite cu flori spirituale ale unui scris jurnalistic deontologic, bogat informatic şi oglinditor ca vitraliul al conspectatului cotidian românesc?! Este (nu poţi spune a fost, pentru că ceea ce a realizat românul muzician, cu studii muzicale, rămâne) un artist fondator al săptămânalului ce-apare la New York în limba română, „New York Magazin”, făptuitor printr-un aport complex din sfera largă a tot ce înseamnă munca la ziar, cu alte cuvinte „omul orchestră” al ziaristicii româneşti din America.  
A emigrat în SUA pe 19 februarie 1989, la momentul terminus al răbdării sale, după ce ministrul de-atunci al Culturii şi Educaţiei Socialiste i-a anulat un contract în Germania, unde cântase cu trupa sa „System” (a cântat cu ea, precum şi cu formaţia „Romanticii” în toată cariera sa muzicală) aproape cinci ani, plătind, fireşte, cotele Agenţiei Române de Impresariat Artistic (ARIA, o instituţie de jumulit artiştii) cu mai mult de jumătate din valuta primită în străinătate. Instrumentele aparţineau artiştilor, transportul şi-l asigurau ei, munceau epuizant şi totuşi ARIA încasa partea leului contra unui paşaport. Au fost cinci ani de robie, chiar dacă nelipsită de faţeta ei afectivă. Într-o zi, însă, s-a ivit o atmosferă culminantă provocată de Suzana Gâdea care, fără limite în ceea ce priveşte apetitul ei de exploatare a artiştilor a impus impresarilor germani să cumpere trupa „System” la preţuri mai mari, ceea ce implicit ar fi crescut şi cotele ARIA. Ridicarea mizei i-a nemulţumit pe germani din care motiv au renunţat la colaborarea cu artiştii români, lăsându-i inopinat liberi de contract. Când Grigore Culian s-a prezentat la ministru pentru semnarea contractului, a aflat această veste pe cât de surprinzătoare, pe atât de menită să răstoarne toate planurile artistului.  
A anunţat imediat pe ceilalţi componenţi ai trupei, care se aflau în Germania şi continuau să cânte, iar prentru aceasta, ei au decis să nu mai revină în România. S-au căsătorit în Germania şi şi-au întemeiat familii, în vreme ce Grigore Culian s-a văzut nevoit să rămână încătuşat între graniţele României unui regim comunist din ce în ce mai drastic, fără ocupaţie şi cu o familie de întreţinut. Colegii i-au trimis lui instrumentele, dar ce folos, dacă atâta timp cât ele nu sunt însufleţite de artişti, rămân nişte obiecte inerte, reci, de decor inuzabil!  
Victimă a monstruoasei agenţii de impresariat împresurate de securişti, Grigore Culian şi-a întocmit un plan de emigrare. A obţinut un paşaport de turist, pe seama faptului că circulase mult în străinătate până atunci, dar şi a faptului că a servit condiţionalul comision securistului de cartier, câine pe urmele sale, umbră a sa şi a plecat în America, neştiind de aceasta decât regretatul său tată, un om cu principii pe care nu şi le-a dezis nici sub tortură (pe când Grigore Culian avea doar şapte ani, iar sora lui cinci, a fost încarcerat pe motive aberante, politice; ieşind din puşcărie, după trei ani, a refuzat până la sfârşitul zilelor sale, în 1996 să se mai angajeze, întreţinându-şi familia cu bani câştigaţi din cursele de cai, la jocuri de noroc ilegale atunci).  
Ajuns, aşadar, în America, Grigore Culian a cerut azil politic rapid, chiar în aeroportul JFK, iar după un interviu de şase ore l-a şi obţinut. Represaliile de acasă nu au întârziat. A fost condamnat, iar securitatea a început inimaginabile exerciţii de ostilitate şi presiuni faţă de soţie şi fiica sa, spre a-l determina să se întoarcă acasă. După nouă luni, însă, a izbucnit revolta populară din decembrie 1989, încât artistul emigrat de la New York şi-a putut reîntregi familia aducând-o după sine în America.  
A lucrat trei ani la cel mai vechi ziar românesc din America, „Micro-Magazin”, ce, după moartea prematură a patroanei Cătălina Luminiţa Ligi s-a desfiinţat. Impas în care, împreună cu fiica lui Andreea, pe atunci studentă, Grigore Culian a pornit frumos şi cutezător un proiect: înfiinţarea noului ziar „New York Magazin”. S-a înscris la un curs de Publishing Management (pe speze proprii), la cotidianul „The New York Times”, iar pasiunea uniformă cu silinţa de a învăţa a făcut să nu lipsească nici de la un singur workshop ori o singură conferinţă pe acest spectru de teme. S-a iniţiat în politica editorială a unei publicaţii, tehnica interviului, tehno-redactare şi aşa mai departe. La primele ediţii ale ziarului munca de redacţie avea o durată istovitoare, de 16-18 ore zilnic, Grigore Culian nu mai avea viaţă personală, sărbători, familie... Fiica şi soţia, e drept, i-au acordat sprijin, îl ajutau fiecare cu ce şi cât putea. Poate şi de aceea, până la întâiul mic profit a fost o cale de speranţă, consecvenţă, muncă, talent...  
Astăzi Grigore Culian este unul dintre respectabilii oameni de presă românească din diaspora. Ziarul pe care-l organizează şi la făptuirea căruia, ediţie de ediţie îşi aduce aportul personal este unul de înaltă condiţie şi substanţă jurnalistică. Se poate spune că este o colecţie impresionabilă de interviuri şi reportaje cu personalităţi importante româneşti şi internaţionale. În acest context de remarci se integrează întâlnirea lui Grigore Culian cu Hilary Clinton, în 2001, pe timpul dezbaterilor electorale din partea democraților pentru Senatul SUA, la New York. Invitat fiind de câtre soția fostului președinte american la micul dejun, lui Grigore Culian i-au fost solicitate informații despre problemele întâmpinate de către Comunitatea Românească în America. Caracterizat, e lucru știut, de sinceritate, ziaristul român a recunoscut că el și majoritatea românilor din New York erau republicani. Spunându-i franc, la rându-i, că are nevoie de voturi, Hilary Clinton şi-a prezentat argumentul că marea metropolă a lumii, New York, este dominată de democraţi şi prin urmare, ea poate face pentru Comunitatea Românească mai mult decât republicanii.  
Întreaga discuţia a lui Grigore Culian cu Hilary Clinton denotă abilităţile realiste ale artistului ziarist: „Era vorba de pragmatism. Din pacate, romanii din ţară nu înţeleg că trebuie să-i sprijine în alegeri pe candidaţii care le pot rezolva problemele, chiar dacă simpatizează cu un partid politic sau altul. În America e altfel şi am văzut milioane de republicani votând cu democraţii sau invers. Asta înseamnă democraţie şi o bună înţelegere a fenomenului politic, adică folosirea votului în interesul cetăţeanului, nu în folosul candidatului. Am cunoscut şi alte personalităţi din politică, economie sau cultură şi când m-au întrebat de unde sunt le-am spus că vin din cea mai frumoasă ţară din lume, dar că America este o ţară pe care o iubesc la fel de mult, fiindcă mi-a oferit o şansă pe vremea când regimul politic comunist din Romania m-a umilit şi m-a forţat să părăsesc locul unde m-am născut şi unde am învăţat să merg, să vorbesc, să scriu şi să citesc”. (interviu realizat de Dana Maria Achim-Dezotell, New York)  
Românul capabil să se onorabilizeze şi în splendidul univers al culturii americane din poziţia sa profesională şi umană face cinste ţării sale natale. Artistul cu spirit de luptător, care până s-a consacrat în ziaristică şi s-a adaptat stilului de viaţă newyorkez a lucrat ca ospătar, taximetrist sau cântăreţ în weekend-uri cu o trupă de jazz este realizat şi în plan familial. Soţia îi este alături şi-l susţine în munca nici facilă, nici de abandonat, în condiţiile în care rodeşte în izbânzi frumoase de pe urma căreia ajunge la diaspora românească din SUA un ziar de success. Deopotrivă, fiica sa, Andreea Maria Culian îi înseninează viaţa cu propriile-I realizări. A obţinut un master în afaceri la NYU, a fost internă la Departamentul de Stat al SUA şi în prezent este manager la Institutul de Resurse Mondiale (World Resurces Institutes) de la Washington.  
Va veni ziua când ceea ce este azi personal şi convingător din perspectivă principială în ce îl priveşte pe Grigore Culian, va ieşi din conul de umbre şi pentru românii de acasă, iar abia atunci va creşte numărul celor ce-l vor cunoaşte pe românul care a trăit o odisee pentru sine, pentru familia sa şi pentru aducerea la lumină a unei atât de necesare publicaţii de valoare pentru românii din SUA, pentru românii din lume şi de acasă, pe care nu i-a uitat sau părăsit vreodată…!  
„Argumentele mele”, declară Grigore Culian aceleiaşi ziariste autoare a interviului din care s-a citat mai sus „ stau în fapte: milioane de români au plecat în străinătate din lipsa unor perspective pentru viitorul copiilor lor; pe care i-au lăsat în ţară fără supraveghere şi care vor îngroşa armata infractorilor, când vor ajunge la maturitate; noua nomenklatură îşi creşte odraslele în acelaşi spirit de satrap, sfidând un întreg popor adus la sărăcie şi pregătindu-şi urmaşii pentru intrarea în politică.  
Ce să se mai schimbe în asemenea condiţii, în afară de câteva nume? România are nevoie de o fundaţie nouă, solidă, construită pe munca, talentul şi energia tinerilor dotaţi şi educaţi în ţările democratice. Câţi dintre ei se regăsesc în structurile Guvernului, Parlamentului sau Preşedinţiei?  
Vreţi să vă reamintesc cum au ajuns o serie de nulităţi să ne reprezinte ţara în Parlamentul European? Sau cum un preşedinte ales cu 5,2 milioane de voturi nu a putut fi demis cu 7,4 milioane şi românii nu au fost în stare să-şi apere opţiunea?”  
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
Referinţă Bibliografică:
Grigore Culian. De partea românilor neînstare să-şi apere opţiunea / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2172, Anul VI, 11 decembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!