CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Accente >  





Drumul apelor, 59 ( roman )
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Stau la prora de la ora șase. M-am sculat cu noaptea în cap, crezând că adepții lui Kamoho sunt, cel puțin, matinali. Din păcate, nu numai aceștia, dar și ceilalți par să mă contrazică. E aproape nouă și, în afară de Thomason, pe care-l zăresc ieșind aproape de opt, nu mai văd pe nimeni. Așteptarea are însă și părțile ei bune. În primul rând, mi-a dat ocazia să admir pentru prima oară live răsăritul. A fost de-a dreptul tulburător. Nu apucase să se arate bine Soarele când cerul devenise portocaliu, apa oceanului neagră, iar undeva la linia orizontului, același Soare, de un galben aprins, ca un glob de aur, părea că tocmai se naște, ca Afrodita, din spuma mării. Valul de somnoroși incorigibili năvălise ceva mai târziu, după ora nouă, fiind, așa cum mă informase Ali, compus doar din tineri. Mă sforțez din toate puterile să-i scanez atent, dar, cu toate străduințele mele, nu depistez niciunul.
- Cum stai? mă întreabă Thomson la telefon. În partea asta nu se vede nimic!
- Nici aici! zic. Probabil că e prea devreme pentru ei!
- Dacă sunt ca Voquin mai avem de așteptat!
- Se pare că nu! îi răspund în șoaptă. Tocmai a ieșit! Se îndreaptă spre tine!
Thomson chicotește.
- Vorbești de lup și lupu-i la ușă! Îl văd. Îi văd și isigna! Te las!
Din locul în care stau cuprind aproape jumătate din cabine. Pe ușa fiecăruia pot desluși ușor numărul de ordine, scris cu litere negre pe un fond alb. Mai mult, deslușesc fizionomia omului și însemnul acela insolit, reprezentând un rechin, încadrat într-un romb de dimensiune unei monede din Evul Mediu, de un galben strălucitor ( probabil, din aur! ). La zece fix am surpriza să depistez trei bărbați musulmani, îmbrăcați în robele lor caraghioase și purtând nelipsitele turbane, cu insignele lui Kamoho în piept. Stau unul lângă altul, în cabinele 15,16 și 17. Îl sun pe Thomson și-i spun.
- Și de la mine au ieșie doi! Nu-i a bună!
- De ce?
- Îmi miroase a altceva.
- Terorism?
- Nu exclud, deși nu văd ce are una cu alta!
- Asta ne-ar mai lipsi! Am scăpat de pirați și dăm peste teroriști!
- Voquin sigur este terorist, n-am avut nicio îndoială și până acum! Ce naiba caută în compania arabilor ăștia, nu știu. Uite, a mai apărut unul!
Închide, lăsându-mă să mă concentrez pe sectorul meu. Voquin dispăruse undeva în zona exclusivistă spa. Reușisem să-i fotografiez cu telefonul pe toți. Stau la terasă unui bar în aer liber, unde mă găsește Ali, care își făcuse griji toată dimineața.
- Era cât pe ce să vă dau dispărut, sir!
- Am ieșit foarte devreme ca să prind răsăritul, îi spun, stai liniștit!
- Să vă aduc prânzul aici?
- N-ar fi rău, zic și continui distrat: Ești cumva musulman?
Ali face ochii mari.
- Da, de unde știți?
- Tocmai că nu știu!
- Sunt.
- Și de ce nu porți haine arăbești?
- Nu ne permite regulamentul, sir!
- Înțeleg, dar am văzut adineauri câțiva pe punte!
- Călătorii au voie.
- Și sunt mulți?
- Vreo douăzeci.
Nu mai insist, iar omul pleacă grăbit să-mi aducă prânzul. La scurt timp mai zăresc doi musulmani ieșind de la numerele 18 și 19.
Îl sun din nou pe Thomson și-i spun, inclusiv ce aflasem de la majordom.
- Eu am numărat vreo șapte până acum! Interesant ce-mi spui! Ar mai trebui să apară vreo șase! Știi cumva și unde se duc?
- La spa, unde a intrat și Voquin!
- Nici asta nu-mi mirose a bine!
- Mai trec doi.
- Pune și patru de aici! Taman câți ți-a spus majordomul!
- Da.
- Ai încredere în el?
- În Ali?
- Mie nu-mi place!
- Nu m-am gândit la asta. Pare un om de treabă!
- Știi unde este acum?
- La restaurant. Îmi aduce prânzul!
- Și ce caută la spa?
- Habar n-am. O fi vreun restaurant pe acolo!
- Nu-i niciun restaurant.
Nu mai știu ce să-i spun.
- Renunță la el! îl aud o clipă mai târziu. S-ar putea să fie un asasin plătit! Du-te și mănâncă direct la restaurant, cum ți-am mai spus! De rest, mă ocup eu!
- Există Poliție la bord?
- Din câte știu eu, ar trebui să fie. Chestia asta mă depășește!
- Nu-mi vine să cred!
- Aici e tot mâna lui Voquin! A pregătit totul dinainte! Nu m-ar mira ca majordomul meu și a lui Ingrid să fie tot arabi! Indivizii ăștia pregătesc ceva mare!
- La ce te gândești?
- La un atentat răsunător, nu știu! Vom afla în curând! mai zice și închide.
Ali îmi aduce prânzul. Îi fac semn să mi-l ducă în cabină. Remarc că are burtă și este un pic cocoșat.
- De ce a durat atât? îl întreb. Mi-a trecut foamea, așteptându-te!
- Îmi cer scuze, mi-a fost rău și am trecut pe la infirmerie! A durat un pic!
Fără să-mi dau seama dau nas în nas cu Thomson.
- Am auzit cum s-a justificat!
- Da, răspund, ai avut dreptate. De mâine renunț la el! Să știi că n-am crescut cu majordom la ușă!
Referinţă Bibliografică:
Drumul apelor, 59 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2319, Anul VII, 07 mai 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Conțu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!