CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Aurel Conțu         Publicat în: Ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017        Toate Articolele Autorului

Drumul apelor, 55 ( roman )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
La miezul nopții simt vasul turându-și motoarele și plecând. Ali mă informase mai înainte să nu mă sperii, deși nu credea că voi mai fi treaz la ceasul acesta târziu, adăugând că prima escală va fi peste douăsprezece zile în Caraibe. Mă bucur că nu mai pierdem timpul prin porturile europene ( de care sunt sătul! ), existând șansa ca mâine să plutim în apele Atlanticului. Arunc o privire pe punte și descopăr că e pustie. Tot Ali îmi spusese că majoritatea călătorilor erau cupluri în luna de miere, lucru care îmi este confirmat deja. Aveau, pesemne, alte treburi mai plăcute de făcut, decât să se plimbe noaptea pe punte sub clar de lună. Ies pe balcon. Geamul imens din stică se desface în două când apăs pe butonul roșu din spatele ușii, pe care scrie „ Press”. Nu știu unde dispar cele două jumătăți, fiindcă alturi de mine este alt balcon. Mă izbește în față mirosul de apă sărată, cu un iz dulceag, tropical, întinderea oceanului este întunecată, parcă vâscoasă, iar valurile sunt lente și grele.
- N-ai somn nici tu? aud o voce de alături și n-am niciun dubiu că este vocea lui Voquin.
- Am cam exagerat cu cafeaua!
- Dacă vrei să pescuiești am o undiță și pentru tine!
- N-aș vrea să te deranjezi să-mi deschizi sau s-o trezesc pe Ingrid la ora asta!
- Poți s-o faci de aici! Te ții de grilaj și sari dincoace!
- N-am eu atâta curaj!
Îmi întinde două undițe, o găletușă de plastic și chicotește.
- Atunci vin eu!
Se urcă pe balustradă, își trece piciorul stâng dincolo de despărțitură, dar când să-l pună și pe dreptul îl văd pierzând contactul cu suportul acela destul de subțire din aluminiu, de care se apucase, și căzând cu un țipăt scurt în ocean. N-am timp să-i întind o mână sau să fac altceva, deoarece vasul este în mișcare și se deplasează foarte repede. Până să mă dezmeticesc ( nu mai mult de un minut ) îl pierd din vedere. Speriat, dau buzna pe puntea de comandă strigând și gesticulând. Căpitanul, un personaj de science-fiction, mă privește cu un aer plictisit.
- Nu înțeleg nimic, omule!
Îi explic ce se întâmplase și arăt cu mâna în spatele vasului. Un marinar îndreată proiectorul din vârful catargului spre direcția indicată de mine.
- Om la apă! confirmă el.
Se lasă o barcă cu motor la apă, care țâșnește apoi ca din pușcă. La lumina reflectorului văd cum marinarii îl trag în barcă și se întorc. Între timp, vasul se oprește, iar barca este ridicată sus, la bord, cu un sistem ingenios de frânghii. Voquin arată ca un câine ploat, de-abia se mai ține pe picioare. Mă observă și-mi face un semn amical cu degetul mare.
- Mulțumesc, prietene!
Câțiva brancardieri vânjoși îl așează forțat pe-o targă. Probabil că va fi dus la infirmerie și consultat de un medic. În apropierea mea îi zăresc pe Thomson și pe Ingrid. Thomson este degajat, chiar zâmbitor, doar Ingrid pare speriată. Le povestesc și lor cele întâmplate.
- Și de ce te-ai grăbit așa? îmi reproșează Thomson.
Ingrid îl privește siderată.
- Ai căpiat, unchiule. Cum poți spune așa ceva?
- Știu eu cum! În locul lui George aș fi tăcut mâlc. Dimineață nu-l mai găsea nici dracu`!
Ne îndreptăm și noi spre infirmerie. Eu sunt atât de întors pe dos încât nu pot articula o vorbă. Aflăm de la medicul navei că pacientul este destul de grav. A înghițit multă apă și a suferit un șoc hipotermic sever.
- Ce puteți face? întreabă Ingrid palidă.
- Ne străduim să-i scoatem apa din plămâni, apoi să-l trecem pe antibiotice puternice. Este extrem de agitat și cred că îl vom seda!
- Putem vorbi câteva clipe cu dânsul? întreb.
- Doar câteva clipe.
Îl găsim luptându-se cu personalul medical, proferând înjurii și amenințări. Vederea nostră îl mai înmoaie.
- Lasă-i pe oameni să-și facă treaba! îl sfătuiește cu căldură Ingrid.
- N-am nici pe dracu`! vociferează el. N-au nici un drept să mă țină aici!
Thomson se amestecă între ei.
- Așa crezi tu! Ai înghițit jumătate din ocean și zici că n-ai nimic! Dacă era după mine, te lăsam să-l înghiți tot!
- Și ce-i cu asta?
- Nimic, doar că s-ar putea să dai ortu`popii dacă nu-ți bagi mințile-n cap! Nu știi că apa oceanului e otrăvită?
- Tu ce zici, George?
- Eu i-aș asculta pe medici, răspund. Slavă Domnului că n-au fost și rechini!
Voquin își lasă ostenit capul pe perină.
-Nu de rechini mă tem eu, zice, ci de oameni ca Thomson! Uitați-vă la dânsul, pare aproape fericit!
Thomson zâmbește.
- Întodeauna am fost sincer, nu mi-am ascuns niciodată sentimentele! De ce-aș face-o acum?
- Unchiule! protestează Ingrid. E, totuși, soțul meu!
- Mă rog, dar eu tot aș vrea să crape până mâine!
Medicul de gardă ne face semn să plecăm. Ingrid rămâne mai la urmă, iar Voquin îi șoptește ceva la ureche. Femeia roșește și pleacă val-vârtej.
Referinţă Bibliografică:
Drumul apelor, 55 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2312, Anul VII, 30 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Conțu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!