CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Aurel Conțu         Publicat în: Ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017        Toate Articolele Autorului

Drumul apelor, 47 ( roman )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Azi se anunță o zi minunată. Este aproape opt și Soarele strălucește mai intens ca niciodată. Castelul pare sufocat de verdele vegetației, de culorile aprinse ale fructelor, de liniște. Încerc un sentiment de exuberanță anarhică, care mă îndeamnă să mă abat de la traseul obișnuit, din jurul zidurilor, și să pornesc în galop spre dealurile din apropiere. Allan pare un cal din poveștile mele din copilărie, care mănâncă jar și își deschide aripile. Ocolim castelul prințesei, casele de pe o parte și cealaltă a drumului, un râu cu nume de femeie ( francezii au un adevărat cult al femeii, mergând până la a-și denumi catedralele cu celebra expresie „notre dame”, cum se numește și catedrala din Reims ! ), apoi ne pierdem în imensitatea naturii, liberi ca păsările cerului. Descalec într-un târziu și-l las pe Allan să pască, în timp ce eu mă întind fermecat în mijlocul unei poieni, cum nu mai făcusem din copilărie.
- Parcă ai îmbrățișa o femeie ! aud în spatele meu pe cineva, a cărei voce mi se pare cunoscută.
Mă întorc mirat. Adélaïde de Orléans, într-un costum negru din piele, cu părul legat la spate și cu o cravașă în mână, stă călare pe un cal negru, focos, de unde mă privește cu o curiozitate neverosimilă.
- Dvs. ! articulez și dau să mă ridic.
- Nu te deranja, îmi spune. Eram în trecere și plec imediat. Profit de ocazie pentru că vreau să te rog ceva !
- Orice.
- Prințul Feodor Alexandrovici mi-a spus că te-a provocat la duel din cauza mea ! Trebuie să-ți spun că nu mă găsesc în niciun fel de relație cu acesta, indiferent de ce crede dânsul, și că aș fi fericită să renunțați la această prostie. Îți cer eu scuze în locul prințului !
- Nu e același lucru.
Prințesa se lovește ușor cu cravașa peste gleznă.
- Pe deasupra, mai este și ilegal.
- Legal sau nelegal, mă enervez, tot îl împușc ! Apreciez preocuparea dvs., dar nu pot face nimic !
- Sunteți foarte orgolioși amândoi ! zice ea, izbucnid în râs. Va trebui să ne întâlnim toți trei într-o zi și să lămurim lucrurile ! De acord ?
- Sunt la dispoziția dvs. !
- Am să vă caut !
Dă pinteni calului înainte s-o mai pot întreba ceva. Allan, care asistase la dialog, de la vreo sută de metri distanță, se ridică în două picioare și scoate un nechezat cu tentă erotică ( de unde deduc că „focosul” prințesei era, de fapt, o iapă ! ).
E prea frumos afară ca să mă las influențat de farmecele Adélaïdei, de spaimele prințului Feodor sau de alte gânduri ( de care nu pot scăpa nicicum ! ). Cred că am ațipit un pic, fiindcă mă trezesc speriat. O visasem pe Ingrid cu pruncul în brațe, țipând și implorându-l pe Voquin să n-o arunce la rechini. Îl iau pe Allan de hățuri. Ne oprim la un izvor cu apă limpede și rece, bem pe săturate, apoi ne continuăm coborâșul spre Château noir. Dvid mă așteaptă cu o cafea fierbinte, iar telefonul dă semne de nervozitate.
- De ce naiba nu răspunzi ? recunosc vocea inconfundabilă a lui George Marcutzian, editorul meu, care-mi dăduse vreo douăzeci de apeluri.
- Abia m-am întors, îi răspund și-i povestesc despre noul meu look.
- Bănuiesc că treaba asta nu-ți afectează scrisul?
- Nu, nici într-un sens, nici în altul.
- Luna cealaltă trebuie să predai cartea!
- Știu. N-am scris niciun rând.
- Și?
- Drept să-ți spun, am cam neglijat. Adevărul e că am avut și multe necazuri!
- Știu eu care sunt necazurile tale!
- De data aceasta, nu știi! Ai auzit de Adélaïde de Orléans ?
- Vreo curtezană bătrână ?
- Nu-i bătrână deloc.
- Cu „ croazierele” ce faci ?
- Cred că am să le reiau. Nu mai am elanul de altădată, dar mă străduiesc să recuperez. Nu-ți fă griji, îți voi preda cartea la timp !
- Sper.
- Poți să fii sigur.
Îl simt că-și reduce tirul de întrebări și de insinuări enervante.
- Cu Maria cum stai ?
- Rău.
- Adică ?
- Ne-am despărțit.
- De asta ai fugit în Franța ?
- Vrei să mă lași ? îl reped plictisit. De când te interesează viața mea ?
Tace.
- Mereu m-a interesat viața ta, reia după o vreme, fiindcă de asta depinde relația dintre noi. Scuză-mă dacă am exagerat !
- Te scuz.
- Mulțumesc. Îmi poți da câteva informații despre noua ta carte ?
- Nu, pentru că nici n-am început-o. Am în minte doar titlu.
- Mă mulțumesc și cu atât !
Fac și eu o pauză de efect.
- Prințesa.
Aud sunetul specific al unui telefon închis și închid la rându-mi.
Referinţă Bibliografică:
Drumul apelor, 47 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2297, Anul VII, 15 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Conțu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!