CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Aurel Conțu         Publicat în: Ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017        Toate Articolele Autorului

Drumul apelor, 46 ( roman )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
La două săptămâni de la instalarea mea la Château noir încep să-mi intru în pielea de castelan. Descopăr că viața de senior, cum îi zice David, este mai frumoasă și mai riguroasă decât mi-am închipuit. În primul rând, regimul de viață, auster, impune respectarea unor reguli precise, începând de la micul dejun, plimbarea de dimineață, prânzul, programul de lucru, ceaiul de la ora cinci și cina, toate la ore exacte, care nu pot fi devansate sau nesocotite sub nici un motiv ( chiar și în caz de boală ! ). Toate bunurile castelului sunt evidențiate în liste individuale de inventar ( pe fiecare spațiu ! ), pe care cele trei menajere le bifează și le semnează zilnic. La sfârșit de săptămână, David verifică fiecare listă în parte ( pe teren ), astfel că nu există riscul să dispară ceva. Menajerele, în număr de trei, au câte cinci camere de întreținut ( se aspiră și se șterge praful zilnic ! ), începând cu locurile funcționale ( livingul, biroul de lucru, biblioteca ), celelalte fiind lăsate pentru după-amiază. Intendentul se trezește zilnic la ora cinci, face piața, preia livrările de la firma de catering și se ocupă de aprovizionările ( cuprinse în meniu ) pentru ziua următore. La șase apare bucătarul, care pregătește micul dejun și ingredientele pentru cină. Grădinarul se scoală pe la opt, verifică starea gazonului, a arbuștilor ornamentali, dar și a celorlalți arbori ( brazi sau pomi fructiferi ), prezenți in exces, și la nevoie intervine. Descopăr că pe domeniu există și un grajd, cu cinci cai de rasă, un padoc și un îngrijitor cu alură de cowboy, care se ocupă de tot ce este necesar. Pentru că vreau să slăbesc ( am peste osută de kilograme ! ) mi-am propus să alerg jumătate de oră pe zi, lucru pe care-l fac cu consecvență în ultimul timp. Azi, de exemplu, în timp ce alerg, mă gândesc să adaug joking-ului meu și o oră de călărie ( dacă tot aveam cai ! ), motiv pentru care îi cer sfatul lui David.
- Fostul propietar, îmi mărturisește el, călărea zilnic, din câte știu. Nu-i rău deloc ! Trebuie să vorbesc însă cu Pierre !
Nu după mult timp se întoarce victorios.
- Se poate, sir ! Are un cal, Allan, special pentru așa ceva ! Când doriți să începeți ?
- Chiar în după-amiaza aceasta, pe la optăsprezece !
- Deci azi la optăsprezece fix !
- Exact. Spune-mi, adaug, vecina călărește ?
- Foarte rar, n-am văzut-o decât de vreo două-trei ori !
Pierre Souverstre, „jocheul”, este un om admirabil, cu foarte mult bun simț și extrem de bine educat. Mă ajută să încalec, îmi dă sfaturi despre ținută, despre statul în șea, despre controlul calului și despre multe altele. Aflu tot de la el că Allan este un animal foarte blând și că se atașează repede de om, dacă îl și stimulezi puțin. Îmi strecoară în buzunar un pumn de cuburi de zahăr, sfătuindu-mă să-l recompensez din când în când.
- Vă sugerez, sir, mă sfătuiește el, aleea din apropierea zidului, care a mai fost, cu ani în urmă, pistă de alergat și care se pretează pentru echitație. Dincoace, după cum vedeți, gazonul este moale și poate fi distrus !
Îl ascult. Cursa se dovedește o adevărată încântare și pentru mine și pentru Allan. Eu simt fascinația mersului călare, el dulceața zahărului, care-i place foarte mult. Pierre ne așteaptă și el încântat.
- V-ați descurcat excelent, sir !
- Mulțumesc.
- Să mă anunțați când mai doriți !
- Te anunț de pe acum ! îi răspund. În fiecare zi, la ora asta !
- Am înțeles, sir. Cu ce pot să vă mai ajut ?
- Cu nimic.
Încalecă pe cal și pleacă în galop spre grajduri. Mă întorc în castel unde am surpriza să întâlnesc un bărbat cam de aceeași vârstă cu mine, îmbrăcat în costum negru, foarte stilat și elegant. David ridică din umeri neputincios.
- Excelența sa, prințul Feodor Alexandrovici !
- Bonjour.
- Eram curios să vă cunosc, îmi zice, afișând un aer superior. Încântat !
- Presupun că sunteți vecinul din nord. Tocmai v-am văzut domeniul din șeaua calului !
- Da, v-am văzut și eu. Am văzut și când ați fost la prințesa Adélaïde ! Sper să nu vă faceți un obicei ?
- De ce ?
- Fiindcă sunt prietenul ei.
- N-am știut. Eu n-am făcut decât să răspund unei invitații !
- De acum să știți ! Și vă rog să vă abțineți !
Mă uit la el iritat.
- Asta nu cred că se poate ! Aștept să-mi întoarcă vizita și nu am de gând s-o refuz !
Îmi aruncă la picioare o pereche de mănuși albe.
- Atunci vă provoc la duel !
Ridic mănușile de jos și i le arunc în față.
- În ce secol trăiești, prințe ?
- Spadă sau pistol ? mă întreabă el, ocolind răspunsul.
- Pistol, răspund, fiindcă este mai rapid. Îl propun pe David ca martor !
- Foarte bine. Mâine e bine ?
- Oricând.
- Vă voi anunța în timp util și locul !
- Cum doriți.
Prințul face stânga-mprejur și pleacă fără să scoată un cuvânt. David îl maimuțărește pe la spate.
- L-ați făcut praf, sir ! Conta pe faptul că veți ceda ! A căzut în propria-i cursă, fiindcă, din câte am auzit, este un fricos ! Nu va fi niciun duel !
Referinţă Bibliografică:
Drumul apelor, 46 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2295, Anul VII, 13 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Conțu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!