CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Aurel Conțu         Publicat în: Ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017        Toate Articolele Autorului

Drumul apelor, 43 ( roman )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Din Mercedesul E-Class Cabrio, oprit la capătul piațetei, coboară Voquin, îmbrăcat într-un costum elegant Armani, blemarin, și-mi face semne cu mâna. Ne îmbrățișăm prietenește sub privirile curioase ale lui Coulbert, care abia așteaptă să fie prezentat.
- Încântat! se formalizează el repede. De ce am senzația că v-am mai văzut undeva?
- Poate mă asociați cu altcineva, fandează Voquin, fiindcă n-am avut plăcerea să vă cunosc până acum! Treci pe la mine sau mergem direct la Reims? mă întreabă, depărtându-se de Coulbert.
- Cum crezi!
- Igrid iese mâine din spital, așa că propun să mergem la Reims! O jumătate de oră de mers.
Ne luăm rămas bun de la Coulbert și urcăm în mașină. Ne deplasăm greoi prin traficul de coșmar din centru, dar Voquin pare obișnuit cu asemenea lucruri.
- Cum ai călătorit?
- Bine, mulțumesc. În orice caz, mai bine decât cu „ Princess”!
Zâmbește.
- Nu-i duci dorul?
- Ca să fiu sincer, nu.
- Eu abia aștept să plec. Am rezervat deja trei bilete pentru august!
- Trei? exclam. Doar nu te gândești să-l iei și pe cel mic?
- Dacă merge Ingrid, merge și el. Al treilea era pentru tine!
Voquin mă surprinde din nou.
- Nu-ți promit nimic.
- Sper să-ți placă Château noir ! schimbă el vorba. Nu-i ca la Paris, dar e la fel de încărcat de istorie. A fost reședința celebrei Diane de Poitiers, amanta regelui Henric II, dacă ai auzit sau citit pe undeva !
Mă uit la el intrigat.
- Un castel ? Nu-mi permit așa ceva, crede-mă ! De unde naiba atâția bani ?
- N-ai de plătit nimic, mă liniștește el, ocolind să mă privescă în ochi. Am făcut toate aranjamentele necesare ( taxe, personal, etc ! ) pentru o sută de ani, cum ți-am promis!
Reims este un orășel de provincie pitoresc ( rămas parcă în urma timpului ! ), dominat de turnurile Catedralei Notre Dame de Reims, locul preferat de încoronare al regilor Franței, care nu-mi displace deloc. Aproape toate clădirile sunt construite din piatră, au ferestre largi, generoase, decorate cu vitralii frumos colorate. Château noir seamănă cu o mică fortăreață medievală, înconjurată de ziduri înalte și groase, de culoare neagră, ca și castelul, de altfel ( de unde și denumirea, probabil ! ), concepută să adăpostească o familie, nicidecum o armată, cum îmi trecuse mie prin minte. În față ne așteptă vreo zece persoane, femei și bărbați, îmbrăcate în costume de epocă.
- Cine sunt oamenii aceștia ? îl întreb.
- Majordomul și tot personalul lui. Castelul are vreo cincisprezece camere, saloane, dependințe și o mică fermă, de care trebuie să se îngrijească cineva. I-am ales personal !
- Locuiesc în castel ?
- Da, au ceea ce francezii numesc „les domestiques”. Nu se cade ca servitorii să stea la un loc cu stăpânii !
- Iată-mă și stăpân !
- Propietatea e pe numele tău, majordomul îți va înmâna de îndată actele, contractele cu furnizorii și tot ce doreșri ! Deja ești stăpân !
Generozitatea lui mi s-a părut dintodeauna suspectă.
- Poți să-mi spui ce-am făcut ca să merit toate acestea ? îl întreb direct, știind că n-am să mai am prea curând ocazia să-l întreb.
- N-am avut niciodată un prieten adevărat, îmi răspunde spontan, de parcă s-ar fi așteptat, iar tu îmi ești cel mai bun și apropiat prieten ! De asta !
Majordomul, în frac, cu mănuși albe, țeapăn ca un englez, îmi deschide cu un gest afectat portiera de la mașină.
- Bine ați venit, sir !
Vreau să-i întind mâna, dar Voquin mă oprește.
- Nu se dă niciodată mâna cu un majordom !
Acesta îmi prezintă și restul personalului : bucătăreasa, ospătăresele, șoferul, grădinarul și intendentul, apoi mă invită să intru. Livingul imens, cu pereți de 4-5 metri înălțime și tavanul din grinzi, degajă o senzație ciudată de monumentalitate, de solemnitate, ferestrele decorate cu draperii duble, în diverse culori, sunt de-a freptul încântătoare, covoarele cu figuri geometrice și motive rustice, mobilierul de secol XVIII, tapițăriile viu colorate, mi se par desprinse din vis. Voquin, care mă însoțise în vizita de acomodare, se pregătește de plecare.
- Mine trec cu Ingrid să te vedem ! îmi strigă de la volanul mașinii. Odihnă plăcută !
Majordomul mă ia imediat în primire.
- Îmi puteți spune David, sir ! Numele meu este David Carter.
- O.K.
- Doriți să vă conduc în biroul dvs. de lucru, sir ?
- Am și așa ceva ?
- E la câțiva pași.
Îl urmez în liniște într-o încăpere la fel de impresionată ca și celelalte, dotată cu tot ce trebuie unui scriitor. David se retrage cu spatele, păstrând un aer ceremonios, plin de respect și demnitate, nu înainte de a mai adăuga o informație.
- Masa se servește la douăsprezece fix !
Referinţă Bibliografică:
Drumul apelor, 43 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2290, Anul VII, 08 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Conțu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!