CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Aurel Conțu         Publicat în: Ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017        Toate Articolele Autorului

Drumul apelor, 41 ( roman )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Trebuie să recunosc că arhitectura Parisului depășește orice închipuire. N-am mai văzut atâta artă, eleganță, măreție și patină istorică la un loc. E drept că expertiza mea în materie nu mă ajută prea mult ( fiind aproape inexistentă! ), dar despre Paris nu pot spune decât lucruri frumoase, ba chiar „Paris, je t'aime”, așa cum scrie pe toate afișele și reclamele luminoase din oraș. Ghidul cumpărat chiar din aeroport îmi dezvăluie amănunte despre istoricul Luvrului, pe care le știm cu toții, sfârșind cu celebra piramida de sticlă, proiectată de arhitectul american, de origine chineză, Ieoh Ming Pei, înaltă de 21 de metri, o adevărată bijuterie inginerească, de unde se face intrarea în „paradis”, și unde te așteaptă cel puțin jumătate de milioan de motive să intri. Eu am intrat și nu mi-a fost ușor să trec de antichitățile egiptene, expuse generos, în vreo trezeci de săli monumentale, în care te simți insignifiant, strivit, la propriu, printre sfincși impunători, abracadabranți, din granit roz sau negru, reprezentând faraoni ( precum Ramses II ), oameni simpli, zei cu capete de animale ( Anubis cu cap de șacal ) sau păsări, fresce, sarcoface, mumii, heroglife, scribi, sclupturi pictate și multe altele. Nu mai puțin impresionantă este secțiunea de antichități grecești, etrusce sau romane, cu Venus din Milo ( Afrodita cu brațele rupte! ), Victoria din Samotothrace ( Nike ), statuia lui Hermes legându-și sandala, flancată de Apolo în diferite ipostaze ( există chiar și o galerie a lui Apolo ), o mulțime de Atene, Afrodite, satiri, nimfe, personaje din nemuritoarele Legende ale Olimpului, vase ceramice viu colorate, agrafe, obiecte ciudate de cult, fibule, picturi ori scrieri de epocă. Colecțiile de picturi italiene m-au vrăjit, pur și simplu, începând cu „Giconda”, frescele lui Botticelli, pânzele lui Giotto cu motive religioase ( Fecioara cu Pruncul în toate ipostazele imaginabile ), continuând cu tablouri de Leonardo da Vinci, Perugio ( invadate de teme biblice ), Țițian, Veronese ( Nunta din Cana" - un tablou monumental, lung de 9,90 metri şi lat de 6,60 metri ) Rafael, Correggio, Tintoretto, nudurile lui Georgione ( sau Țițian, nu se știe! ), sau Caravaggio ( Țiganca ghicitoare, Moartea Fecioarei, Portretul lui Alof Wignacourt ), dumnezeești. Nici pictura franceză nu este mai prejos decât cea italiană, mi-a plăcut Dlacroix ( Dante și Virgiliu în Infern, Naufragiu lui Don Juan, Femei din Alger, Măcelul din Chios ), Jacques-Louis David ( Încoronarea lui Napoleon – lucrare de-a dreptul monumentală – Jurământul Horațiilor, Sabinele, Leonidas la Termopile), Ingres, alături de alți numeroși pictori mai puțin cunoscuți. Deosebite mi s-au părut și operele artiștilor spanioli, El Greco fiind de departe cel mai reprezentativ, Velázquez, Murillio, Ribeira, Goya ( maeștri în abordarea subiectelor religioase ). Sala picturii engleze mi s-a părut cam mohorâtă, asemeni climei din Regat și a temperamentului tipic britanic, scorțos. Exponatele africane, asiatice, sudamericane, realizate din lut, piatră sau lemn și reprezentând zeități specifice ( cel mai adesea curioase și specifice ) contrastează neplăcut cu restul. Arta orientală restabilește echilibrul, piatra aceea neagră, de aproape trei metri, Codul lui Hammurabi, pe care sunt gravate legile, cu litere cuineforme și alte reprezentări mistice, amintind de Moise care primește tablele de la Dumnezeu, dar făcând trimitere la Vechiul Babilon, mi se pare formidabilă, la fel coloanele ( frizele arcașilor sau leilor ), din cultura persanilor ( cea mai veche din lume ) și a celei din Levant. M-au impresionat, de asemeni, basoreliefurile lui Donatello, sclupturile fără egal ale lui Michelangelo, Bernini, Canova, cele romane și grecești, Colecția Borghese, în general, totul.
- Iartă-mă, ești nou pe aici? mă întreabă un bărbat între două vârste, bărbos, cu care mă mai intersectasem adesea prin sălile muzeului. Pari foarte încântat?
- Sunt. Toată viața am visat să văd muzeul acesta!
- De ce, dacă nu te superi?
- Cum de ce? Aici găsești toată istoria lumii!
- Chiar crezi asta?
- D-ta nu crezi?
- Acum nu, este o iluzie! La început m-am lăsat păcălit și eu.
- În ce sens?
- În toate sensurile. Am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de un picior, dar n-a fost așa. După zece ani de studiu descopăr multă mizerie, tone de material textil și vopsea, în niciun caz, frumusețea și perfecțiunea lumii. Există atâta suficiență și imperfecțiune încât îmi vine să dau foc acestui loc blestemat!
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Drumul apelor, 41 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2286, Anul VII, 04 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Conțu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!