DECLARAŢIE GDPR

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Aurel Conțu         Publicat în: Ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017        Toate Articolele Autorului

Drumul apelor, 39 ( roman )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
De aproape un an, de când m-am întors, viața mea decurge liniar și monoton alături de d-na Florescu, la care, între timp, m-am mutat, bucurându-mă de toată grija și atenția sa. Duc o viață de familist resemnat, iau în greutate ( am ajuns la aproape o sută de kilograme și sunt în creștere! ), părăsesc foarte rar ”cuibul”, iar când se întâmplă, o fac în interes domestic, cărțile le trimit prin dropbox, spre disperarea lui Marcutzian, din când în când mai vorbesc cu Voquin, care mă ține la curent cu sarcina Ingridei și mă tentează să mă mut la Reims ( la circa 150 km de Paris ), cu alte cuvinte, vegetez. Nu sunt deloc mulțumit de viața mea, dar nu fac nimic s-o schimb, cum ar fi normal și chiar indicat. Adela ( așa-i zice, doamnei Florescu ) pare tot mai atașată de mine și mă surprinde mereu, adăugând de fiecare dată câte ceva nou ( inlusiv din punct de vedere sexual! ). Bărbatul, în concepția ei ( însușită de la o prietenă de facultate, expertă în sexologie! ), nu este altceva decât o vietate cu înclinații perverse, lăsate de la Dumnezeu, care trebuie satisfăcute. Ori asemenea chestiuni de adaptare comportamentală nu presupun decât depășirea unor mentalități tribale, dobândite în familie sau asimilate, într-un cadru mai larg. Dintre toate aceste artificii neconvenționale ( tabu! ), sexul oral bate toate recordurile, creând acel reflex condițional ( sau condiționat! ) al câinelui ( demonstrat atât de sugestiv de Pavlov! ), care salivează la ora când trebui să-și primească porția de mâncare. Apoi mai e și ideea greșită de imobilism, agreată din considerente așa zis morale ( în condițiile în care sexul nu are nimic în comun cu morala! ), statul cu fața în sus, în duna statului în genunchi sau în picioare, care reprezintă idealul masculin în materie. Cu toate acestea, nu pot depăși faza de experiment, imboldurile care se trezesc în mie, din adormire, rând pe rând, dorul de ducă, de aventură, fiind unul dintre ele. Doamna Florescu nu are soluții miraculoase la toate provocările vieții, nici eu nu am remedii pentru toate umorile ei, încercăm amândoi, pe cât posibil, să nu complicăm lucrurile.
- Te-am auzit că vorbeai la telefon ceva despre Paris! îmi zice la capătul unui șir lung de tandrețuri, destul de suspecte. Sper că nu ai de gând să pleci la Paris?
- Nu, nu m-am decis încă.
- Dar te gândești la asta?
- Da, recunosc, mă tot gândesc de o bună bucată de timp.
- Nu știu de ce, dar eu cred că e o femeie la mijloc! pune ea punctul pe i. Zi-mi că mă înșel!
- Te înșeli. Este vorba despre un prieten!
Lasă capul în jos, dar nu se poate abține să lanseze altă întrebare
- Știii ce nu înțeleg eu? zice. De ce un bărbat i-ar face cadou un castel altui bărbat?
Direct la țintă. Îmi sugerează voalat că se gândește la ceva intim, care ar putea exista între noi.
- Nu știu de ce, fiindcă nu l-am întrebat, îi răspund mai rece ca de obicei. Omul este căsătorit și pare normal.
- Iartă-mă!
- Nu-ți ascund că și eu am fost nedumerit la început! Nici relația noastră de prietenie n-a fost cine știe ce! Nu-ți mai spun că individul are și o faimă proastă!
Și-i povestesc pe larg despre Voquin, fără să pomenesc, desigur, nimic despre Ingrid. Povestea o fascinează.
- Și dacă ți-a pus gând rău? își dă imediat cu părerea. Mintea unui asasin poate fi plină de surprize!
- Problema lui sunt femeile. N-am observat să aibă ceva împotriva bărbaților!
- Oricum, gestul lui de mărănimie mi se pare disproporționat! Te-aș sfătui să ai grijă!
Nu-i mai răspund, simt că mă învăluie somnul. Adela doarme deja și sforăie ușor. Visează, probabil, la ora de dirigenție de mâine. Mă trezesc pe la zece și descopăr că Adela plecase. N-apuc să-mi fac cafeaua și aud soneria. Deschid. În cadrul ușii stă un bărbat corpolent, cu aspect de om al străzii,îmbrăcat neglijent și mirosind a băutură.
- Pe d-na Georgescu o căutam! zice.
- E la școală.
- D-ta cine ești?
Întrebarea individului mă pune în încurcătură. Nu știu exact ce statut am. Îi răspund tot printr-o întrebare.
- Dar d-ta?
- Eu sunt soțul ei. Nu mai trăim împreună, dar nu suntem divorțați.
- Cum așa?
- Ea a introdus cerere de divorț, numai că eu nu vreau să divorțez chiar dacă mai trăiește și cu alții.
Se aud pași grăbiți pe scări. Nu mult după aceea o văd pe Adela apărând val-vârtej.
- Ce cauți la ușa mea, boschetarule! îl ia în primire, lovindu-l cu palmele și împingându-l din spate. Chem imediat Poliția!
- Ia mâinile de pe mine, târfo! se opune el. Jumătate din casă e a mea! Nu-ți mai ajunge!
Inchid ușa jenat. Adela nu-mi pomenise nimic despre fostul ei soț, nici despre alte relații, cum, de fapt, n-o făcusem nici eu. Și cu toate că n-o judec pentru asta, mă gândesc să profit de ocazie și să ies din acest joc.
Intră aproape imediat și ea.
- Are restricție să se apropie la mai puțin de o sută de metri de mine sau de casă! îmi spune cu lacrimi în ochi. Așa mi-a făcut toată viața! Bea cât e ziua de lungă și mănâncă din gunoaie! Un avocat l-a învățat să nu-mi acorde divorțul și asta face de ani de zile! Iartă-mă că nu ți-am spus!
Referinţă Bibliografică:
Drumul apelor, 39 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2281, Anul VII, 30 martie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Conțu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!