CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Aurel Conțu         Publicat în: Ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017        Toate Articolele Autorului

Drumul apelor, 38 ( roman )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Camera de oaspeți este încăperea cea mai mare din tot apartamentul d-nei Florescu și seamănă cu o veritabilă cameră de hotel. Elementul comun, care o deosebește de orice alt spațiu de locuit, este culoarea roz, începând de la rozul cald ( mango ) al lenjerieilor, al tapițăriilor ( din care nu lipsește lâna și blana în tonuri dulci ), al obiectelor de decor ori al pereților ( în degradeuri de alb și roz, spre piersică ) și terminând cu nuanța semi-opacă, cuarț ( un fel de roșu diluat, fluid ) al lemnului, al catifelei sau al luminii ( filtrată prin două rânduri de perdele roz mineral ). Neobișnuit cu asemenea extravavaganțe de ordin cromatic, mă simt ca un elefant într-un magazin de porțelanuri, mai ales după ce îmbrac ( profitând de faptul că d-na Florescu stă cu spatele și îmi aranjează patul pentru dormit ) pijama roz-drajeu sau ceai ( nu știu exact! ) cu picățele și cu alte briz-briz-uri, care mă așteaptă pe speteaza unui scaun.
- Som ușor, domnule Vernescu!
Ușor de zis, dar greu de făcut. E trecut de miezul nopții, iar eu încă mă foiesc și mă zbat în aluatul acesta lipicios ca un vierme. Într-un târziu mă extrag de acolo și ciocănesc discret la ușa dormitorului d-nei Florescu, care îmi deschide aproape instantaneu ( pesemne că nici ea nu avea somn! ). Poartă un neglijé vaporos, cam șifonat, ce-i drept, dar nu lipsit de valențe artistice, care se adresează mai degrabă imaginației decât privirii. Remarc, totuși, liniile accentuate, inpertinente chiar, ale sânilor, spirala magică cu pantă descrescătoare înspre șolduri și pubis( un halou interesant, cel puțin, cu irizații de negru! ), ceea ce-mi sugerează că nu are nimic pe dedesubt.
- Ce-ați pățit?
Da, asta-i întrebarea! Neavând un răspuns plauzibil, ridic din umeri.
- Aș vrea o cafea!
- La ora asta?
- Nu pot să dorm! îi răspund prin ricoșeu, acoperind amândouă laturi ale problemei. Îmi pare rău că vă deranjez!
- Nici eu nu pot! recunoaște, trecând parcă prea ușor ( sau prea elaborat! ) peste aspectele discutabile, de ordin vestimentar.
O ia spre bucătărie, iar eu o urmez mecanic. Lumina, care bate din față, îmi oferă o perspectivă mai clară asupra întregului.
- Dumnezeu să mă ierte, zice, n-am mai făcut niciodată cafea la miezul nopții! Cum vă place: amară sau dulce?
- Dulce amăruie.
Întoarce capul nelămurită ( ce-i aia „dulce amăruie”! ) și mă surprinde holbându-mă. Îmi urmărește privirea, descoperind brusc ( sau aparent brusc! ) sursa interesului meu, lucru care, departe de a o scandaliza, o amuză.
- Adică o linguriță!
Adaugă zahărul, zâmbindu-mi complice ( ceva în genul: te-am prins, hoțule! ), apoi linge lingurița.
- ?!
- Eu am să-mi pun două.
Cum ocup singurul scaun din bucătărie, d-na Florescu nu stă prea mult pe gânduri, își duce mâinile la spate, se sprijină în podul palmelor și se cocoțează pe masă, lucru care-i permite, în final, să-și bălăngăne picioarele.
- Sunteți extrem de îndemânatică! nu mă pot opri să comentez. Și foarte puternică! adaug.
Surâde dezarmant.
- Sunt, totuși, profesoară de gimnastică, domnule Vernescu!
Ne bem cafelele în tăcere.
- Pot să-mi aprind o țigară? întreb cu un glas alb, rigid, pe care nu mi-l recunosc.
- Dați-mi și mie una! îmi răspunde.
Are un fel special de a-și rotunji buzele după filtrul țigării, ceva comic, dar și provocator. Nu-mi dau seama când mâna îmi alunecă pe sub neglijé-ul ei, îi simt brațele în jurul gâtului, gura, corpul puternic ( surprinzător de elastic! ) aliniindu-se cu corpul meu, încordându-se, mai întâi, apoi abandonându-se, și lacrimile.
- Mai dă-mi o țigară!
Îi întind pachetul cu un aer vinovat.
- Scuze dacă am fost prea dur!
- Stai liniștit, a fost super.
Continuăm să ne bem cafelele și să fumăm în liniște. Momentul de vrajă a trecut. Revenim la problemele noastre cotidiene, de care nu scăpăm nici în asemenea momente: eu la plecările mele, destul de incerte, ea la orele ei de gimnastică și de dirigenție.
- Știi, zice deodată, încă nu-mi vine să cred că nu visez! Spune-mi că nu visez!
- Poți să fii sigură.
- Știi și în ce directie ne îndreptăm?
- Presupun că într-o direcție bună!
- Și Maria?
- Maria nu mai există, îi mărturisesc, cu o oarecare rezerva, regret că te-am mințit!
Și-i povestesc despre problemele Mariei.
- Biata de ea!
Referinţă Bibliografică:
Drumul apelor, 38 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2279, Anul VII, 28 martie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Conțu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!