DECLARAŢIE GDPR

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Aurel Conțu         Publicat în: Ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017        Toate Articolele Autorului

Drumul apelor, 37 ( roman )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Apartamentul meu de burlac, unde mi-am consumat cea mai parte a vieții, inclusiv ultimul episod, se află la cinci minute de mers pe jos. Nu mai i-au taxiul, nu mă atrage nimic într-acolo, dar e destul de târziu și n-am alta soluție. Trebuie să recunosc că nu mă așteptasem la un asemenea deznodământ și că nu-mi pregătisem un plan de rezervă. O clipă mă bate gândul să merg la aeroport și să-mi cumpăr un bilet la următoarea cursa către Paris, însă renunț, fiinndcă nu știu dacă îmi doresc cu adevărat să mă mut în Franța pentru tot restul zilelor. E drept, am cochetat cu ideea asta, n-am luat însă nici o decizie și nu cred că am s-o fac prea curând. La intrarea în bloc dau nas în nas cu madame Florescu, vecina mea de apartament, o femeie de vreo trezecișicinci de ani, un pic cam plinuță pentru vârsta ei, care trăiește singură de când știu și care este profesoară. Nu arată rău deloc Îi lăsasem o cheie și o rugasem să treacă din când în când pe la mine, să aerisească ori să șteargă praful. Nu uitam, desigur, să-i trimit lunar câte o sută de dolari.
- Dvs! se minunează ea, oprindu-se chiar în dreptul ușii. Chiar azi am trecut pe la dvs., parcă am avut un presentiment!
- Mulțumesc, îi răspund. Știam că mă pot bizui pe dvs. Tot tânără și frumoasă ați rămas!
Nu scap niciodată prilejul s-o complimentez, iar ea se bucură de fiecare dată. Profit de ocazie și-i strecor în buzunarul hainei suta de dolari, pe care n-apucasem să i-o virez în cont.
- Sunteți amabil ca întodeauna, ține să mă asigure, prefăcându-se că nu observă că nu mă grăbesc să scot mâna din buzunarul ei. Dacă nu aveți cheia, pot să mă întorc!
- O am.
- Nu ezitați să-mi spuneți dacă aveți nevoie de ceva!
- Știu și vă mulțumesc.
În cameră este, într-adevăr, ordine și aer curat, d-na Florescu se întrecuse pe sine. Nu mă simt în largul meu, intru în bucătărie, găsesc ibricul la locul său, cafeaua și zahărul, la fel, nu-mi rămâne decât să-mi fac o cafeaua și să-mi aprind o țigară, dar nu-mi tihnește. Se aud bătăi puternice în ușă și voci neprietenoase, care îmi cer să deschid. Nu apuc să descui ușa, aceasta sare ca o minge din locul ei, moment în care în apartament năvălesc vreo zece bărbați fioroși, îmbrăcați în ținute de luptă antitero.
- Culcat!
Mă execut fără să crâcnesc, deși nu știu de ce.
- Ești Vasile Verescu! mă întreabă unul dintre ei, fluturându-mi o hârtie pe la nas.
- Virgil Vernescu, răspund. Verescu stă cu un etaj mai jos!
Individul se holbează derutat în cartea mea de identitate.
- Nu-i ăsta! le spune colegilor, returnându-mi documentul. De ce naiba n-ai spus de la început?
- N-am prea avut când! răspund, culegându-mă de pe jos. Dar voi de ce nu căscați bine ochii? Am să fac plângere!
- N-ai decât!
- Și să-mi puneți la loc ușa!
- Să-i puneți imediat ușa la loc! îmi sare în apăreare doamna Florescu, care apăruse și ea între timp. Nu puteți lăsa omul așa!
- Noi nu punem uși, ne persiflează individul rânjind, noi stricăm uși! Se mai întâmplă să și greșim!
Doamna Florescu este de-a dreptul indignată. Sună la 112, la Poliție, la Parchet și nu în ultimul rând la echipa de intervenții a asociației de propietari.
- Acum o strică pe-a lui Verescu! observă ea, ascultând zgomotele care vin de jos.
Nu am niciun fel de reacție. De abia când sosește „meșterul” și întreabă cine plătește manopera, mă ofer s-o fac eu.
- O să vă coste ceva!
- Dau cât face! îl liniștesc și-i întind două bancnote de cât cincizeci de dolari. Ajunge!
Omul clipește des din ochi.
- E prea mult!
- Tu pune, mai întâi, ușa! îl ia la rost d-na Florescu. La banii ăștia aș pune-o și eu!
Remarca d-nei Florescu îl face pe meșter să zâmbească.
- Vă cred!
D-na Florescu bodăgănește ceva despre mitocănia meseriașilor, apoi mă invită la dânsa ca nu cumva să mă tragă curentul. În apartamentul vecinei miroase a sarmale proaspete și a pâine de casă.
- M-ați omorât!
Zâmbește.
- Pâna acum n-a murit nimeni din cauza asta! Poftim la masă!
Nici prin cap nu-mi trece s-o refuz. D-na Florescu este o gospodină desăvârșită și-o laud în timp ce mănânc.
- De ce n-ați adus-o și pe d-na Maria? mă întreabă la un moment dat. Mă împăcam foarte bine cu ea!
- E la spital! mint. Face niște investigații!
- Sărăcuța! Transmiteți-i însănătoșire grabnică din partea mea!
Pentru prima oră observ că d-na Florescu are ochii verzi, ca apa din Caraibe.
- Am să-i transmit, fiți sigură!
Meșterul sună la ușă și ne comunică triumfător că a terminat.
- Numai că trebuie lăsată să se întărească până mâine dimineață! adaugă el.
D-na Florescu se oferă să mă găzduiască peste noapte, are o cameră de oaspeți mobilată și nu admite nici în ruptul capului să mă duc la hotel. Accept ca să n-o supăr.
- Ce m-aș fi făcut fără dvs.?
- Exagerați, e o nimica toată!
Remarc, fără să vreau, că are nu numai ochii frumoși, exotici, dar și gura, amănunte pe care nu le remarcasem până atunci și nu-mi explic de ce.
- Mâine aveți ore? o întreb fără nicio legătură cu subiectul, încercând să scap de povara acelor gânduri..
- Doar o oră de dirigenție, stați liniștit!
Răspunsul ei pare să fie în aceeași notă cu gândurile mele.
Referinţă Bibliografică:
Drumul apelor, 37 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2276, Anul VII, 25 martie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Conțu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!