CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Aurel Conțu         Publicat în: Ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017        Toate Articolele Autorului

Drumul apelor, 36 ( roman )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sunt, în sfârșit în țară. Avionul nu s-a prăbușit, cum mă temeam și cum mă temusem dintodeauna, Atlanticul rămăsese în urmă, Voquin și Ingrid debarcaseră la Paris, lucrurile intraseră pe făgașul lor firesc, același de când lumea, făcând abstracție de trecerea mea efemeră. Redescopăr încântat savoarea limbii materne, care îmi lipsise frustrant în ultima vreme, specificul românesc sub toate aspectele, foarte vizibil aici, față de alte locuri, și, mai ales, senzația aceea confortabilă, liniștitoare, de a fi acasă. Maria stă în celălalt capăt de București, trebuie să iau neapărat un taxi, lucru foarte simplu, de altfel, având în vedere coada lungă de mașini galbene. Mă las convins de un individ extrem de volubil și urc într-un taxi. Când îi spun locația pare să dea înapoi.
- Știți cât face până acolo? mă întreabă preventiv. 100 de dolari!
- Nici în Caraibe nu costă atât! ii răspund plictisit. Las-o mai jos!
- 50.
- Atât costă la New York!
Individul își frânge mâinile.
- 25 și batem palma!
Nu vreau să-l mai chinui și accept. Circulația este infernală, deși e trecut mult de amiază.
- Băga-mi-aș! suduie taximetristul, evitând în ultima clipă o coliziune cu un Chevrolet Corvette. Aproape am ajuns!
Îi plătesc și cobor. Geamul de la dormitorul Mariei este deschis, ceea ce înseamnă că este acasă. Urc treptele până la primul etaj în fugă, apoi sun. Femeia care apare din spatele ușii nu seamănă deloc cu Maria. Are părul complet alb, fața buhăită, ochii injectați.
- De ce n-ai dat un telefon? mă ia în primire și-i recunosc imediat glasul. Bine ai venit!
- Bine te-am găsit! îi răspund de complezență, fiindcă îmi dau seama că nu-i deloc bine.
Tot atunci realizez că nu i-am luat nimic, nici un buchet de flori, dar ea nu observă.
- Bei o cafea?
- Spune-mi, mai întâi, ce-i cu tine! Nu te mai recunosc!
Zâmbește trist.
- La ce te așteptai? Să înfloresc?
Nu știu ce să-i răspund.
- !?
- Mă scuzi o clipă!
Dispare pe ușa de la baie, iar eu mă așez pe fotoliu meu preferat. Admosfera dinăuntru este apăsătoare, abundă praful și dezordinea. Se întoarce după câteva minute transformată complet.
- Pot să te întreb ceva personal?
- Nu prea personal, răspunde, luând o oarecare distanță. Îți dai seama că nu mai poate fi vorba de așa ceva!
- Nu înțeleg!
- La început te-am acuzat pe tine de tot ce mi s-a întâmplat, dar mi-am dat seama repede că vina era a mea. Până să apari tu n-aș fi conceput să am o relație extraconjugală, nu-mi lipsea nimic, aveam un soț minunat, doi copii frumoși, adică tot ce-și putea dori o femeie, numai că eu ( și subliniez, eu! ) nu realizam asta! Nu-ți reproșez nimic, îmi merit soarta cu vârf și îndesat și înțeleg să plătesc pentru toate aceste greșeli fără să mă plâng.
- Am și eu partea mea de vină, mă simt obligat să recunosc, ba aș zice că sunt mai vinovat decât tine, ca să fiu drept. Întrebarea e ce facem de acum înainte?
- Nu mai există așa ceva! Dacă ți-ai imaginat că ar mai putea exista ceva între noi, te-ai înșelat.
Îi așez o mână pe genunchi, iar ea sare ca friptă în sus.
- Nu mă obliga să te plesnesc!
Am, desigur, un șoc, dar nu renunț. O cuprind în brațe și o întind pe canapea. Nu se mai opune, însă izbucnește în lacrimi.
- Liniștește-te! o conjur în timp ce o mângâi peste tot, o sărut și-i spun cuvinte numai de noi știute.
Nu răspunde efuziunilor mele.
- Nu pot! o aud șoptindu-mi cu respirația tăiată. Iartă-mă, dar nu pot!
- Bine, admit și mă ridic de pe dânsa, poate altădată!
- Ar fi mai bine să pleci!
Primesc lovitura drept în moalele capului.
- Mă alungi?
- Nu, te rog numai să pleci de bună voie! Nu complica lucrurile și mai mult!
- Dacă plec acum, o averizez, nu mă mai întorc niciodată!
- Asta și vreau.
Îmi aprind o țigară.
- Știi cât drum am bătut doar ca să te văd și să-ți fiu alături?
- Da, zice, și-ți mulțumesc. Mi-ai dat ocazia să-ți explic face-to-face cum stau lucrurile. Pentru mine nu mai există viață, dacă poți înțelege, iar tu, din păcate, asta însemni! De aceea zic că este mai bine să pleci!
- Ștergi totul cu buretele?
- Nu șterg nimic, încerc doar să te feresc de o suferință inutilă. Ai putea trăi lângă cineva care nu simte nimic pentru tine?
- Aș putea încerca!
Clatină cu hotărâre din cap.
- Exclus. Îmi ajung trei victime!
- De ce nu accepți că a fost un accident și atât, fără nicio legătură cu noi!
- Fiindcă mi s-a întâmplat mie și nu vecinei de la etajul trei, de exemplu!
- I se putea întâmpla și ei!
- Nu cred. Amalia nu are amant, din câte știu! Iar Dumnezeu nu bate cu parul!
- Prostii!
- Trebuie să mă întorc la servici, mă anunța, ignorând cu desăvârșire remarca mea. M-am interesat la aeroport și am vrut să fiu aici ca să lămurim lucrurile ca doi oameni maturi. Din punctul meu de vedere nu cred că a mai rămas ceva de spus!
Era un fel politicos de a mă invita să plec.
- Am înțeles.
Referinţă Bibliografică:
Drumul apelor, 36 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2274, Anul VII, 23 martie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Conțu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!