CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Aurel Conțu         Publicat în: Ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017        Toate Articolele Autorului

Drumul apelor, 23 ( roman )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Catargul acela care țâșnește din mijlocul vasului, de care fusese atârnat Zimmer, mă obsedează și în vis. Nu pot trece prin preajmă fără să nu mă opresc o clipă și să mă întreb cum a fost posibil. Pavilionul sub care navighează „Princess” este la aproape cincizeci de metri înălțime, fiind legat de-o sfoară cu scripete, cu care, probabil, a fost arborat pe catarg. Sfoara pare destul de rezistentă ca să ridice și un om, scripetul însă și troliu sunt prea mici pentru a ridica o asemenea sarcină. La fel cățăratul pe stâlp. Singura cale posibilă rămâne macaraua, care nu apare însă pe camere. Chiar și cu camerele oprite, cum știm, deplasarea brațului telescopic al macaralei la înălțime nu poate trece neobservată, ori nimeni nu-și amintește să fi văzut momentul plantării lui Zimmer. Și astăzi, ca și ieri sau în ultimile două zile, nu-mi găsesc locul în fața calculatorului și rătăcesc fără țintă pe unde apuc. Viața pe vas decurge normal ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic, niciodată, memoria oamenilor de aici fiind foarte scurtă. Pentru mine, aflat la cea de-a zecea cursă transatlantică, lucrurile sunt ceva mai complicate. Dacă în primele nouă curse nu se întâmplase nimic interesant, în ultima se adunaseră parcă prea multe, luând în calcul și viața mea, de care nu sunt foarte mândru. Observ că „Princess” se deplasează mai repede ca de obicei. Foarte probabil că Francesco se grăbește să ajungă mai repede la punctul de întâlnire înainte ca vasul să fie capturat. Tot umblând pe punte, descopăr ceva interesant, o plăcuță lipită de ușa unei cabine, pe care scrie cu litere mici în engleză „ prosecutor”, adică procuror. N-am pe cine să întreb dacă nu-i vreo glumă și pentru că tentația de afla un răspuns e prea mare, bat încet la ușă.
- Intră! aud un glas răgușit, urmat de un acces de tusă.
Vocea aparținei unei femei trecută de cincizeci de ani, masivă, cu fața brăzdată de milioane de riduri, care stă în spatele unui birou și scrie ceva la calculator.
- Bună ziua! zic destul de stângaci.
Mă măsoară preț de câteva clipe, dă din cap, apoi îmi face semn să mă așez pe scaun.
- Cu ce pot să vă ajut domnule Vernescu?
Sunt uluit că-mi spune pe nume, nu-mi amintesc s-o fi văzut vreodată sau să-mi fi declinat identitatea.
- De unde știți cine sunt? o întreb.
- Sunteți doi sau trei români la bord, zice, v-am reținut numele fiindcă la ocupația dvs. apare mențiunea „scriitor”, lucru cu care nu te întâlnești prea des pe aici! Ce-ați pățit?
- Nimic, eram doar curios!
Izbucnește în râs.
- Băniam eu! Vă întrebați, probabil, ce caută un procuror aici?
- Aproximativ.
- O mie de oameni înseamnă o lume, mai mică, ce-i drept, dar la fel de complexă, cu aceleași aspirații și probleme precum lumea de pe uscat. Uneori se întâmplă ca lucrurile să scape de sub control, iar atunci trebuie să existe cineva care să le reașeze în matca lor?
- În cursa aceasta s-au întâmplat multe!
- Nicio cursă nu seamănă una cu alta!
- Aceasta nu seamănă cu niciuna!
- Depinde la ce interval de timp te raportezi!
- La ultimii zece ani, desigur, îi răspund cu degajare, și cu precădere la ultimul an.
- Da, admite ea, n-a fost un an liniștit, dar eu, cel puțin, mă așteptam la asta.
- La tot ce s-a întâmplat?
Femeia își aprinde o țigară.
- Nu chiar. Noi vedeam lucrurile cu totul altfel! Evoluția a fost însă alta.
- Ați fost păcăliți?
- Puteți spune și așa. În meseria asta lucrezi după tipare, care, din păcate, nu sunt întodeauna infailibile. Omul, în general, este imprevizibil. Nu știi niciodată ce are în cap!
- Vă referiți la cineva anume?
- Știți bine că mă refer la Voquin! Moartea lui Zimmer, absolut gratuită, m-a luat prin surprindere, recunosc, nu el era în grafic, ci Ingrid! Asta înainte de a apărea dvs., apoi Thomson, care a precipitat lucrurile.
- Doar ca să vă abată atenția?
- Nu văd alt motiv. Se simțea prins în corzi. Găsiți altă explicație la atârnarea mortului de catarg, la incendierea navei sau la presupusa agresiune asupra sa.
- Presupusă, ați zis? Eu l-am văzut bătut măr!
- Trei dintre cei zece pasageri clandestini declară că au fost plătiți chiar de el să fie bătut! Există dovezi care-l plasează atât la locul crimei, cât și la locul incendiului! Prea multe coincidențe!
- Adevărat.
- Și să nu uităm de antecedentele sale, despre care v-a vorbit pe larg Thomson!
Rămân câteva clipe pe gânduri.
- Știți că Ingrid e gravidă cu el?
- Am auzit. E diabolic! Vă dați seama până unde a putut merge?
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Drumul apelor, 23 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2247, Anul VII, 24 februarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Conțu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!