CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Aurel Conțu         Publicat în: Ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017        Toate Articolele Autorului

Drumul apelor, 17 ( roman )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Serafim Ortiz se dovedește o nucă mai tare decât crezuse căpitanul. Îmi spune Thomson în timp ce așteptăm să vină și ceilalți. Nu vrea să recunoască nimic, invocând, pe lângă altele, faptul că nu existau imagini cu execuția lui Zimmer, ceea ce era adevărat. Deși dovezile îl plasează la locul faptei, în momentul în care victima decedată era înălțată pe catarg, imagile încriminatoare lipsesc. Știm însă cu precizie că ora decesului nu corespunde cu ora profanării cadavrului, lucru care pledează în sprijinul teoriei noastre, dar nu ne ajută deloc. În schimb, ambele geamantane, unul cu droguri, celălalt cu bani, exclud orice îndoială cu privire la mobilul crimei. Lucrurile sunt, în orice caz, mai clare decât erau la început, fiind necesar, mă gândesc eu, să extindem analiza asupra înregistrărilor chiar din momentul îmbarcării, idee îmbrățișată repede și de căpitan. CD-urile se află acolo, într-o cutie de carton, pe care Grosetto nu ezită să mi-o încredințeze.
- Nu strică să arunci o privire, zice, la îmbarcare e forfotă mare, este posibil să ne fi scăpat ceva!
- Da, admite și roșcatul Bllier, poate fi similar cu fundul dublu al geamantanelor, unde am dat peste două aparate sofisticate de semnalizare! Interesant mi se pare că geamantanele sunt perfect etanșe și impermeabile!
- Aveau de gând, probabil, să le arunce în ocean înainte de intrarea în port, iar apoi să le recupereze, își dădu cu părere Hoop. Am reușit să le dezactivez!
Ultimile noutăți ne sugerează că ne aflăm în fața unei operațiuni de anvergură, bine pusă la punct, și că trebuie să extindem investigațiile asupra întregului vas. Sabotarea navei fusese dovedită și însușită de toți.
- Ofițerii de punte cercetează fiecare colțișor încă de ieri, ne informează Grosetto, e mai greu cu pasagerii, dar o scoatem noi la capăt!
- Eu am trimis o calbogramă la FBI, intervine și Thomson, cerând informații despre Ortiz și despre alte grupări mexicane. Mă gândesc că omul acesta nu-i doar un simplu traficant!
Ne despărțim mai optimiști decât ne întâlnisem, iar eu mă retrag în cabina mea, unde îmi pregătesc o gustare rapidă și o cafea. Încarc primul CD în calculator, care îmi dezvăluie o priveliște de ansablu a îmbarcării. Peiveliștea este terifiantă. Nu-mi imginasem că o simplă îmbarcare poate îmbrăca forma unui spectacol hollywoodian. Cei o mie de pasageri, sosiți cu limuzine somptuoase, taxiuri sau microbuze, se îngrămădesc pe cheu, încovoiați sub greutatea geamantanelor, într-un zumzet de voci cosmopolit și colorat, care se disipează pe vas într-o curgere fără sfârșit. Accesul se face pe o rampă îngustă, fixată de fuzelajul navei, aflată în raza unei camere de supraveghere, destul de perfomantă, fiindcă pot distinge fizionomiile celor care urcă. Apar și eu în înregistrări cu valizele mele, duse de Bob Jonson, iar la un moment îl zăresc și pe Ortiz, urmat de alți trei indivizi, cu alură mexicană, fiecare cu câte un geamantan voluminos, identic cu cel găsit în cabina suspectului. Printez imaginile și merg mai departe. O altă cameră, orientată invers, urmărește traseul pasagerilor spre cabine, mexicanii ocupând cabinele cu numărul 100, 101 și 102, lucru pe care mi-l notez. Mă surprinde că Ortiz se află la o distanță apreciabilă, tocmai la 315, pe puntea din mijloc. Remarc apoi câțiva negri mușchiuloși, fără bagaje, care se sustrag controlului preliminar și se pierd în mulțime, fiind obișnuiții pasageri clandestini, descoperiți întodeauna după plecarea navei din port și debarcați la prima oprire. Urmăresc și exercițiul obligatoriu de reacție în caz de incendiu, furtună, pericol de scufundare sau eșuare, cu locurile de adunare pentru fiecare situație în parte, urmat de retragerea progresivă a pasagerilor și de invazia personalului hotelier, la fel de numeros. Nu mai sesizez nimic interesant pe celelalte casete. E aproape miezul nopții. Vreau să mă întind în pat, dar aud un ciocănit discret în ușă și mă grăbesc să deschid, sperând să fie Ingrid. Nu-i ea, ci Voquin. Are fața tumefiată, plină de sânge, se mișcă nesigur, ținându-și mâinile la piept, și s-ar fi prăbușit dacă nu l-aș fi prins în brațe.
- Doamne, exclam, ce-ai pățit?
- M-au atacat pe la spate, articulează cu greu. Unul m-a pocnit în cap, altul în stomac și în față, apoi m-au luat la picioare din toate părțile!
- Trebuie să fi văzut ceva?
- Vag. Indivizii purtau niște blugi albastru-spălăciți și cisme maro, dintre acelea cum poartă cawboy-ii, cu pinten la spate!
Îl sun pe căpitan, îi povestesc pe scurt pățania lui Voquin, care îl surprinde și îmi promite să trimită o echipă medicală. Sunt cinci indivizi, un medic, un asistent și trei brancardieri. Medicul îi taie cămașa cu o foarfecă chirurgicală și clatină din cap.
- Are vreo trei coaste rupte, zice, îl luăm cu noi! Nici la față nu arată prea bine! Nu m-ar mira să aibă maxilarul rupt!
- E grav? întreb eu îngrijorat, fără nicio legătură.
Medicul mă privește pe sub ochelari.
- Foarte grav, dar e în afara oricărui pericol. Ce naiba ați făcut? V-ați bătut?
- A fost bătut și s-a târât până aici! îi explic. Suntem prieteni.
Brancardierii îl saltă pe targă și se retrg cu medicul în frunte. Încui ușa după ei, cum mă învățase Thomson, înțelegînd, în sfârșit, unde poate duce lipsa de prevedere. Sigur bietul Voquin fusese văzut discutând cu mine, altfel n-ar fi pățit așa ceva. Probabil avea legătură cu Ortiz sau cu Zimmer. Curând vor ajunge și la mine, dacă nu ajung, mai întâi, eu la ei. Telefonul zgârie liniștea din cabină, mă sperie, și ezit câteva clipe să răspund. Recunosc vocea lui Thomson și mă liniștesc.
- Știu, mă întrerupe aproape brutal. Am văzut și când a venit și când a plecat! Ortiz are complici, trebuie să-i găsim imediat!
Îi destăinui cele descoperite pe înregistrări.
- Excelent! exclamă. Îi arestăm imediat! Încuie ușa și rămâi unde ești!
Aud declicul telefonului, semn că Thomson închise și deschid calculatorul. Adaug cărții mele încă vreo zece file, cuprinzând ultimile evenimente. Sunt deja la pagina osută, iar călătoria e la jumătate, ceea ce nu-i rău deloc.
Referinţă Bibliografică:
Drumul apelor, 17 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2233, Anul VII, 10 februarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Conțu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!