CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Aurel Conțu         Publicat în: Ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017        Toate Articolele Autorului

Drumul apelor, 16 ( roman )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Princess” este, de fapt, un hotel plutitor, unde viața decurge tumultos, ca în orice hotel. Există, totuși, și o deosebire. Dacă într-un hotel obișnuit personalul nu se străduiește să iasă în evidență, aici lucrurile stau exact invers. Nu poți deschide ușa cabinei și să nu te trezești cu un chelner, în uniforma și culorile liniei, care să te îmbie cu o băutură, cu o ceașcă de cafea, cu un suc sau cu mai știu eu ce, opțiunea de a lua ceva, indiferent ce, fiind singura soluție rapidă de a scăpa de el. Se știe că bieții oameni sunt plătiți după cât vând, fapt care explică atitudinea binevoitoare a celor mai mulți. Mi se întâmplă adesea să văd zeci de oameni spălând puntea, pe care abia o cuprinzi cu privirea, aplecați, cu spinările rupte în două, în genunchi, cărând saci menajeri, ștergând sau lustruind fiecare centimetru al navei. Sunt sute de oameni angenați în munca aceasta nevăzută, bărbați și femei, albi sau negri, de la români, ruși, polonezi, thailandezi, la chinezi, japonezi sau indieni. Culoarea albă a uniformelor realizează un contrast izbitor, scoțând în evidență etnia atât de diversificată a lucrătorilor. Cu fiecare călătorie proporțiile se inversează mereu, fiindcă mulți nu rezistă acestui infern, munca silnică și depresia făcând ravagii. Printre ei poți întâlni tipi instruiți, cu pregătire universitară, cu masterate, care nu și-au găsit locul în țările lor, nici în altele, fiind, cel mai adesea blazați și docili, dispuși să-și sacrifice alți ani din viață în ideea unor câștiguri fabuloase sau, în orice caz, mai mari decât în locurile lor de baștină. Toți vorbesc o engleză aproximativă, simplificată, muncesc câte cincisprezece ore pe zi, plus alte cinci ore pentru curățenia sectorului repartizat, care nu se pune la plată, rămânându-le patru ore de somn, dacă au norocul să adoarmă imediat ce pun capul pe perină, altfel mai pierd una, cu timpul ajungând să umble ziua pe punte ca niște zombi. Dacă o parte din croaziere sunt îndulcite de oprirea în porturi, prilej cu care personalul are dreptul la câteva ore de plimbare „pe pământ”, cele transatlantice, fără oprire, te pot face să înebunești la propriu.
O ascult fascinat pe Corra, thailandeza care îmi schimbă lenjeriile, și nu-mi vine să cred. Cum stă acolo, pe marginea patului, firavă, cu ochii oblici, împinși în fundul capului, seamănă cu un copil neajutorat.
- Am ajuns aici acum cinci ani, îmi mărturisește ea, frângându-și mâinile în poală fără să-și dea seama, un gest reflex, necontrolat, probabil. Trebuia să mă mărit după un an, dar am tot amânat. Viața pe vas m-a făcut să văd lucrurile altfel. Am avut și câteva relații nererușite cu tot felul de bărbați, unii mai ciudați decât alții, nu știu, cred că am devenit alt om! Ca femeie e greu să supraviețuiești aici fără să nu faci compromisuri. Mi-au fost repartizate aproape o sută de cabine, cu tot atâția bărbați, care nu-mi fac deloc viața ușoară. E drept că și plătesc bine, o partidă de sex oral e cât o treime din salariu meu pe o săptămâna ( și nu durează decât un minut! ), dar nu mai pot, am ajuns la limită! Unii și-au făcut un obicei din asta, își trimit nevestele la Spa, la coafor, renunță la micul dejun, pentru minutul acela magic, alții nu se mulțumesc cu atât, inventează tot felul de chestii perverse, pun mâna, limba, degetul, Doamne, nici nu-ți poți imagina!
- De ce nu-i refuzi? o întreb vizibil impresionat.
- Crezi că pot? M-ar reclama sau ar cere pe altcineva, că sunt destule „mimoze” gata să-mi ia locul! Mai sunt și șefii cu care trebuie să fii amabilă, altfel îți fac viața un iad, ofițerii și echipajul de bord, ca să nu mai vorbesc de „mardeiașii” noștri , cu care trebuie să te pui bine ca să nu te stâlcească în bătăi.
- Nu m-aș fi gândi niciodată că se pot întâmpla asemenea lucruri!
- Dvs. nu sunteți ca ei, zice. De aceea vă iubesc!
O iau în brațe și o așez pe genunchi. E ușoară ca un fulg. Seamănă cu o păpușă.
- Chiar mă iubești?
- Nu în sensul fizic, ca să spun așa, deși nu exclud fizicul în totalitate. Sunteți un bărbat arătos. Încerc, mai degrabă, un soi de respect amestecat cu sfială, nu-mi pot explica de ce!
Cum stă în brațele mele, nevinovată și lipsită de apărare, nu rezist ispitei de a-i mângâia pomeții proeminenți ai feței, care mă excită.
- Același lucru îl simt și eu, îi șoptesc, continuând cu buzele, sprâncenele, urechiușile, bărbia smucită în sus și fruntea îngustă, ieșind din spatele unei coame negre, strălucitoare, de păr.
Îi simt mâna firavă în dreptul fermoarului.
- Ești excitat?
- Da, recunosc, îmi place cum arăți! N-am mai întâlnit o femeie ca tine!
- Și cum arăt?
- Ca o fetiță de zece ani, speriată.
Se desprinde din brațele mele râzând.
- Poate că așa oi fi arătând, dar să știi că nu mă mai sperie nimic! Am început-o cu dreptul azi! mai zice și iese în fugă.
Nu mă supăr. Tocmai mă gândeam să trec pe la Ingrid, apoi pe la căpitănie și nu aveam nevoie de complicații. Mă complicasem deja prea mult cu Ingrid, care nu reușise
să-mi ofere nimic în plus. Cu tot farmecul ei, nu era ca Maria, deși mă gândeam că nu ar trebui să existe vreo diferență. Diferențele însă erau mari, oricât mă străduiam să-i pledez cauza. Îau telefonul și formez numărul Mariei.
- Tu ești? îi aud vocea inconfudabilă în receptor. Bună!
- Ce mai faci? o întreb total neinspirat. N-am îndrăznit să te sun până azi!
- Bine ai făcut, nici eu n-am prea avut timp să răspund la telefon zilele astea!
- Îmi pare rău că nu sunt acolo, să știi!
- Fiecare cu ale lui, mi-o întoarce cu o nuanță ( străvezie ) de reproș în glas. Nu putem fi tot timpul unde vrem!
Fac o pauză, neștiind ce să-i mai spun.
- Mai ești la telefon?
- Da, iubito, și te iubesc mult!
E rândul ei să tacă.
- Nu mi-ai mai spus-o de mult! revine. Ce-ai pățit?
- Nimic, voiam doar să știi! Mă gândesc să iau avionul înapoi!
- Sigur ai pățit ceva dacă te-ai putut gândi doar să faci asta!
Referinţă Bibliografică:
Drumul apelor, 16 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2231, Anul VII, 08 februarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Conțu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!