CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Aurel Conțu         Publicat în: Ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017        Toate Articolele Autorului

Drumul apelor, 12 ( roman )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Colette este punctuală ca un ceas elvețian. Intră pe lângă mine și se dezbracă din mers până rămâne în ținuta de spectacol. O rog să renunțe și la acele accesorii de scenă, iar ea renunță ascultătoare.
- Dar o să te coste, să știi! mă avertizează, făcându-și de treabă la calculator. Unde ai muzică?
Stă cu spatele, aplecată deasupra tastaturii, oferindu-mi o priveliște greu de uitat.
- Vezi și tu pe acolo! îi răspund din pat.
Întoarce capul și mă privește dojenitor.
- Presimt că nu voi mai apuca să-mi fac numărul!
- Lasă că-l fac eu! o liniștesc.
Îmi trage fermoarul de la pantaloni și-mi ia penisul în gură. O conjur să se oprească.
- Și asta o să te coste, zice și vine deasupra mea.
Se agită lent, fără patimă, ca atunci când deguști un pahar de vin bun, lăsându-se pe spate și primindu-mă până la ultimul milimetru, pentru ca apoi să ricoșeze în sus. Nici nu-mi dau seama când am ajuns deasupra ei, nu-i pasă că sunt de două ori mai greu decât dânsa, mă ține strâns de gât, pieptul meu îi apasă cu o forță teribilă, convulsivă, pe sâni, ni s-au sudat parcă buzele, nu mai judecăm rațional, parcă am vrea să prelungim la infinit clipa aceasta. La un moment dat vraja dispare, ne trezim unul alături de altul, dezorientați, ca după un duș rece, și evităm să ne privim în ochi. O urmăresc pe ascuns cum se îmbracă, cum își dă pe buze cu ruj, apoi o văd scriind ceva într-un carnețel, făcând calcule.
- Cincisutecinezeci! zice.
Îi număr unsprezece bancnote de cincizeci fără să crâcnesc, cam ăsta este prețul corect al fericirii, al unei porții de fericire, mă gândesc în timp ce închid ușa în urma ei. Rămân singur ca un obiect stingher agățat într-un cui. Trecerea Colettei seamănă cu un burete care șterge toate literele scrise cu cretă pe tablă. M-a lăsat gol în mijlocul acestei cabine de tablă, care scrâșnește sinistru la fiecare bufnitură de val. Nu mai am chef de nimic, cred că am să mă culc și am să uit totul.
Nu-mi aduc aminte când și unde am adormit, îmi amintesc numai că mă trezesc speriat. Cabina e plină de fum și cineva bate cu un obiect metalic în ușă. Deschid cu greu, simțind o stare ciudată de amețeală și euforie. Un bărbat cu halat alb vrea să mă întindă pe o targă. Refuz. Aerul rece de afară mă dezmeticește. Abia atunci văd că toată lume este pe punte, extrem de agitată, și că un nor negru de fum iese de undeva de jos, din cală. Cineva îmi spune că a luat foc un motor. ”Princess” stă pe loc, lucru care mă sperie. Fără motor suntem pierduți. Îl văd pe căpitan la gura tambuchiului de la babord dînd ordine și gesticulând. Mă îndrept spre el, deși îmi dau seama că nu-i cel mai inspirat lucru.
- Li mortacci tua, de tuo nonno, de tua madre! îl aud printre o avalanșă de înjurături în dulcele grai italian, dintre care o rețin numai pe aceasta. Tu mai lipseai! Bineînțeles că-i grav! Nava n-are nimic, nu mai arde nimic, trebuie doar să cuplăm motorul de rezervă. Valle inferno fuori di qui!
O iau din loc și mă amestec printre oamenii refugiați la prova, unde băte vântul. Aprope toți inhalaseră monoxid de carbon, incendiu surprizându-i în timpul somnului, ca și pe mine. Nu văd pe nimeni cunoscut, pompierii pompează apă în cală, alții de jos, evacuează apa. Tresar, simțind o mână grea pe umăr. E Henri Hoop.
- Macronarul ăsta de căpitan, e un idiot! îmi zice.
Îl privesc derutat.
- De ce spuneți asta!
- Cineva a sabotat vasul! Vin de acolo, de jos. S-a folosit acid pentru distrugerea bobinajului!
- Și căpitanul ce zice? întreb.
- Nu zice nimic. Se uită ca prostul și înjură pe toată lumea.
- Mi-am luat și eu porția!
- Îmi închipui. Nu-l înțeleg! Se vede cu ochiul liber cum acidul a mâncat din cabluri, a distrus lacul de izolare dintre straturi, totul, inclusiv fierul, iar el parcă-i orb!
- Din câte știu, în sala motoarelor n-are acces decât personalul specializat!
- Tocmai de aceea.
- Suspectați vreo legătură cu presupusul traficul de droguri și crima de ieri?
- Nu exclud nimic.
- Ați mai vorbit cu cineva?
Grasu își șterge transpirația de pe frunte.
- N-am avut timp, dar am s-o fac cât de repede pot. Nu-i de glumă! Suntem în mijlocul oceanului, iar până ajunge cineva la noi, dacă ajunge, avem toate șansele să crăpăm!
- V-ați uitat pe înregistrări?
- Nu, a intervenit incendiul și totul s-a dat peste cap. Nu m-aș mira să aud că Grosetto le-a pierdut în timpul intervenției! Ceva îmi spune că nu este străin de ce se întâmplă! Mă duc să-l caut pe Marco!
În niciuna din călătoriile de până acum n-am avut parte de asemenea evenimente. Aș vrea să mă întorc la cabină, dar nu mă atrage nimic. Sun la ușa Ingridei și aflu de la un brancardier că a fost dusă la infirmerie, fiind intoxicată cu fum. O găsesc repede în salonul principal. Este intubată, dar conștientă și se bucură că mă vede.
- Mă întrebam când o să apari?
- Adineauri am aflat, îi explic, poți fi sigură că aș fi venit mai repede!
- Mai arde?
- Nu, focul a fost stins. Am auzit că nu sunt stricăciuni mari, în câteva ore plecăm!
- Doamne ajută! murmură împreunându-și palmele. Îmi era frică să nu înțepenim aici!
Aseară am văzut o droie de rechini flămânzi dând târcoale vasului.
- N-au ei norocul ăsta! o încurajez. Stai liniștită.
Referinţă Bibliografică:
Drumul apelor, 12 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2224, Anul VII, 01 februarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Conțu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!