CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Aurel Conțu         Publicat în: Ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017        Toate Articolele Autorului

Drumul apelor, 10 ( roman )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cei trei membri din echipaj Marco Bllier, Antoine Bossel și Henri Hoop sunt chiar polițiști de profesie, detașați temporar pe „Princess”, cum aflu de la Thomson, el însuși agent FBI. Când ai o mie de oameni la bord, ca în cazul de față, existența unei secții de Poliție devine obligatorie ( vasul fiind considerat ca o localitate de complexitate medie, comparabilă cu o comună sau cu un sat ). Bllier este un ins roșcovan de vreo trizeci de ani, vorbitor de franceză, pus mai tot timpul pe glume, fiind agreat în egală măsură de echipaj și de pasageri, spre deosebire de Hoop, aflat la extrema cealaltă: uscățiv, taciturn, nesociabil, vorbind o germană fără cusur ( când vorbește! ) sau fumând țigară după țigară. Bossel, cel de-al treilea polițist, reprezintă excepția. Foarte gras și afabil se apropie, alături de Hoop, de imaginea celebrului cuplu Stan și Bran, uneori la propriu, alteori la figurat. Dintre toți cei de față, figura aspra a căpitanului, care, în relitate este un tip cordial și binevoitor, imprimă o oarecare solemnitate.
- N-ar trebui să fie prea dificil să-l identificăm! își dădu el cu părerea, după ce-l ascultase încă o dată pe Bob. Avem copii după toate pașapoartele celor de aici! Fișierul există și pe calculator!
Caută fișierul, iar după ce-l găsește începe să se joace cu rotița mouse-lui, adresându-se onomatopeic lui Bob.
- Ei!
Bob clatină din cap, făcându-i semn să meargă mai departe. În același timp, Ingrid își înăbușă cu greu un căscat și mă înghiontește.
- Dacă mai stau cinci minute aici, zice, mă apucă somnul!
- Atunci hai să plecăm! îi șoptesc. Aflăm noi mâine dimineață!
Căpitanul nu are nimic împotrivă, așa că plecăm. Umblăm de dimineață împreună și nu reușim să rămânem singuri.
- La ce număr stai? o întreb la un moment dat.
Întoarce capul și mă învăluie într-un zâmbet.
- Ești curios sau numai nerăbdător? mă întreabă provocator.
- Și una și alta! răspund. Eu stau la treisutecincizeci, dacă te interesează!
Se oprește în dreptul cabinei VIP cu numărul trei.
- Te-aș invita la o cafea, spune cu o nuanță ( neverosimilă ) de părere de rău în glas, dar nu cred că aș fi în stare s-o fac! Sper să nu te superi?
Înțeleg și nu insist.
- Noapte bună atunci!
Fac drumul înapoi spre sala de jocuri, unde comand un whisky și mă concentrez pe fețele jucătorilor.
Barmanul mă privește bănuitor pe sub ochelari ( toți poartă ochelari negri, lucioși! )
- Nu jucați?
- Detest jocurile de noroc! îi răspund sec. Vin aici doar ca să mă amuz intelectual!
Îl văd pe Voquin la masa de poker, concentrat, aplecat asupra cărților.
- Joacă de mult? îl întreb pe chelner, care nu gustase deloc răspunsul meu zeflemitor.
- De la amiază nu s-a mai ridicat de la masa aceea! îmi răspunde mai repede decât mă așteptam. A băut aproape o sticlă de whiski!
Îmi orientez privirile în altă direcție ca nu cumva să mă interrsectez cu privirile lui, nefiind dispus să mai port o discuție cu cineva, îmi beau whiski-ul și mă grăbesc spre cabina mea. În cabină e cald, deschid calculatorul, dar n-am chef să scriu. Încerc, în schimb, o senzație acută de foame. Nu mai mâncasem de ieri. Scot din frigider două porții de file de păstrăv, le las câteva minute sub un jet de apă rece, direct în chiuvetă, le usuc cu două șervețele de hârtie, apoi le arunc în tigaia minune ( „dubleta”,tip furnal ). Până se face peștele încropesc o salată din castraveți, roșii, ceapă și hrean ( după o rețetă proprie! ), întorc tigaia invers, dau drumul la ibricul electric, care încălzește la o sută de grade apa pentru cafea, după care mă așez la masă. File-ul arată și miroase ca la mama acasă. În combinație cu salata este de-a dreptul excelent. În timp ce mănânc privesc pe geam în largul oceanului. Toate cabinele au vedere înspre ocean. Apusul Soarelui îmbracă orizontul într-o nuanță tulburătoare de mov-portocaliu. Telefonul mă smulge din starea aceea profundă de contemplare și mă aduce cu picioarele pe pământ ( cum s-ar zice! ). Recunosc vocea inconfundabilă a Mariei, care mi se pare puțin schimbată.
- Nu te-ai culcat?
- Nu. Aici de-abia apune Soarele! Nici nu-ți închipui cât e de frumos!
Am impresia că plânge.
- S-a întâmplat ceva? o întreb.
- Voiam să nu-ți spun, îmi răspunde printre sughițuri, dar nu pot. Virgil a avut un accident de mașină!
Mi se pune un nod în gât. Virgil este soțul ei.
- Cum așa? reușesc, totuși, să articulez.
- Luase copii de la școală, venea spre casă, vorbisem cu ei puțin mai înainte la telefon! Nu mult după aceea au fost spulberați de un TIR. N-a supraviețuit niciunul! adaugă izbucnind în hohote.
- Doamne!
- Nici nu mai știu ce să fac!
Aș vrea să-i pot da un sfat, dar nu-mi vine nimic în minte, n-am mai trecut prin asemenea lucruri.
- Nu-ți mai spun, aud ca prin vis, că și mama este internată la spital!
- Biata de tine! o compătimesc sincer. Dacă aș putea, m-aș întoarce și-n clipa asta, îți jur, deși cred că mai mult te-aș încurca!
- Da, zice, ai dreptate. Rămâi mai bine acolo, mă descurc eu și singură aici!
Referinţă Bibliografică:
Drumul apelor, 10 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2220, Anul VII, 28 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Conțu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!