CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Aurel Conțu         Publicat în: Ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017        Toate Articolele Autorului

Drumul apelor, 6 ( roman )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Bănuiesc că agentul FBI e pe undeva pe-aproape și nu greșesc pentru că mă împiedic de dânsul.
- Ai văzut?
Aprobă din cap morocănos.
- L-am mai văzut de câteva ori ațâțând rechinii unii asupra altora! Seamănă, mai degrabă, cu un ritual religios, ceea ce, probabil, aș înțelege, dacă ar aparține vreunui cult, dar el, din câte știu, n-are nicio treabă cu asta. Am stat și m-am gândit mult. Înclin să cred că își refulează inconștient un sentiment de vinovăție, revine mereu ( irațional ) la locul faptei și își reconstituie opera.
Un fior rece îmi trece prin șira spinării.
- De ce nu-l arestezi, dacă ești atât de sigur? întreb.
- Din lipsă de probe, însă nu am nicio îndoială că e vinovat. Și diabolic. Ingrid, nepoata mea, era următoarea pe listă. Cumva, încă nu știu cum, a aflat că sunt unchiul ei, și că mă aflu pe urmele lui. S-a speriat, presupun, dar n-a renunțat la plan. A înlocuit doar personajele. Mă tem că ai devenit unul dintre ele!
- Crezi?
- Sunt sigur. Nu vrea decât să abată atenția într-o o direcție greșită, fără să renunțe la obsesia sa. Îți va face ție de petrecanie și o va lua de la capăt.
Siguranța agentului mă înspăimântă.
- De ce eu?
Nici nu clipește.
- N-aș putea să-ți spun exact. Ești faimos, singuratic, nu știu, habar n-am, pesemne și cam incomod, dacă luăm în calcul avansurile pe care i le-ai făcut nepoatei mele. Oricum ești pe gustul lui!
- N-am schimbat mai mult de două-trei vorbe cu Ingrid! mă apăr. Aproape că nici n-am privit-o în ochi!
- O fi gelos, deși n-am auzit până acum ca ucigașul să-și iubească victima!
- Dacă tot am adus vorba despre Ingrid, te anunț că mâine o să ne întâlnim. Sper să nu te superi!
Bărbatul zâmbește misterios.
- Nu, nici vorbă! N-am nimic împotrivă! Te prefer pe tine în locul lui Voquin! adaugă și mă trge în cabina lui, una modesta, cum sunt majoritatea cabinelor de pe navă. Pe masa din centrul cabinei observ un laptop aprins, o lanternă și o bâtă de baseball.
- La ce-ți trebuie bâta? îl întreb. Un pistol e mai eficient!
- Poate, dar face prea mult zgomot! răspunde în timp ce deschide un fișier. Ți-am promis că-ți arăt și celelalte victime! Cunoști vreuna?
Mă zgâiesc curios. Toate sunt foarte tinere, frumoase, cu un aer rebel, adolescentin.
- Nu, răspund. Nu-mi amintesc să fi văzut vreuna. Pentru mine toate femeile sunt la fel în afară de Ingrid!
Izbucnește în râs.
- Pari îndrăgostit, nu glumă, Vernescule! Ia-o mai ușor. Fata asta e cam alunecoasă!
Ecoul cuvintelor agentului mă urmărește și după ce plec. Puntea este aproape pustie. Plouă mărunt, apăsător, lucru care mă obligă să mă retrag în cabina mea, unde este ceva mai cald și mai puțin descurajant. Îmi reiau scrisul cu lungi momente de reflecții și poticniri, cu care acoper destul de greu o amărâtă de pagină. Consemnez cele petrecute succint, revenind obsesiv la imaginea Ingridei și la telefonul Mariei. Cum îmi dau seama că amândouă problemele sunt irezolvabile la ora aceea și că mă chinui inutil, mă culc din nou, lăsând ca rezolvarea lucrurilor să vină de la sine. Ca și când prezența ei n-ar fi fost suficientă, Ingrid îmi apare și în vis.
… Se face că Ingrid alergă pe o câmpie verde, de culoarea smaraldului, îmbrăcată într-o mantie albă, strălucitoare. Eu încerc s-o prind, dar nu reușesc să mă apropii nicicum. Îi strig să se oprească, o implor, dar ea nu mă aude, aleargă și râde în hohote. Deodată, de undeva, nu-mi dau seama de unde, apare Voquin, care îi taie calea și o apucă de mână, apoi îi petrece brațul drept după gât. Aproape simultan îl văd și pe unchiul ei, agentul FBI, care se apropie din direcție opusă, cu un pistol .” Lasă fata și fă un pas înapoi!” îl aud strigând. Individul rânjește amenințător.„ Ai face mai bine să arunci arma și să te oprești! zice. Altfel îi rup gâtul!” Ingrid horcăie sub strânsoarea agresorului. Are ochii holbați, e speriată și se zbate inutil. Agentul ridică mâinile în semn că a înțeles, apoi lasă pistol jos și-i face vânt cu piciorul.” Acum dă-i drumul!” articulează el controlându-l din ochi. Voquin slăbește strânsoarea, dar n-are de gând s-o elibereze. În secunda următoare se aude un zgomot asurzitor, iar agresorul se clatină, o scapă pe Ingrid, care fuge țipând spre unchiul ei, și se prăbușește pe spate. Agentul ține încă în mână pistolul de rezervă în timp ce eu tresar speriat și bâjbâi după paharul cu apă…
 
  
 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Drumul apelor, 6 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2212, Anul VII, 20 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Conțu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!