CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Aurel Conțu         Publicat în: Ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017        Toate Articolele Autorului

Drumul apelor, 5 ( roman )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Îmi petrec restul zilei cu bucătăria și scrisul. Mâncarea pe orice vas de croazieră, inclusiv pe „Princess”, este o mizerie. Fiecare armator își are regulile sale care nu corespund cu regulile nimănui și, în niciun caz, cu regulile pasagerilor. Eu, de exemplu, am regulile mele. Știind că drumul durează fix zece zile, niciodată mai mult, îmi asigur necesarul de alimente dimensionat la două mere pe zi, o salată de castraveți, ceapă și roșii ( câte două bucăți din fiecare ), o friptură de file de păstrăv la cuptor, garnisită cu un cartof fiert ( cabina mea este dotată cu un cuptor electric ), un pahar cu vin și minim un litru de apă minerală (Borsec ). Regimul acesta alimentar sever mă menține în formă ( atâta câtă este! ) și mă ferește de neplăcerile care apar, cel mai adesea, în timpul călătoriilor pe apă. Am scris deja treizeci de pagini și n-am de gând să mă opresc aici. Simt acel imbold interior, inexprimabil, care-mi dă aripi. Sunt clipe intense de inspiație divină, fiindcă altceva nu poate fi. Parcă îmi dictează cineva din cer, nu șterg nimic, nu adaug, cuvintele izvorăsc nevăzut, ca apa dintr-un izvor, iar eu, cel însetat, nu stau prea mult pe gânduri. Nu uit să-mi fac și plimbarea de dimineață, care începe la doisprezece, descoperind de fiecare dată dimensiunile neobișnuite ale vasului. Îmi trebuie aproape o oră să fac turul complet. Alții mai harnici joacă tenis ( există chiar și un teren de tenis aici! ), alții privesc filme în 3D pe un ecran uriaș sau se bălăcesc în piscina cochetă de la babord, există o vânzoleală de nedescris, un zumzet continuu, pe care nu-l întrerupe nici ploaia, nici Soarele, nici întunericul, nimic.
- Voi scriitorii sunteți cam somnoroși! aud în spate un glas de femeie într-o română aproximativă. V-ați trezit?
E Ingrid, îmbrăcată doar într-un costum de baie, care-și face alergarea de frumusețe.
- Demult, îi răspund încercând să țin pasul cu dânsa. M-a furat scrisul, în schimb!
- N-ar fi mai plăcut să vă lăsați furat de-o femeie? mă întreabă râzând. Oricum scrisul nu vi-l ia nimeni!
- Poate, dar unde să găsesc o femeie? Nu prea am succes la femei!
- N-aș zice. Uite eu sunt disponibilă! Am rupt-o cu Pierre! Se purta tot mai ciudat în ultimul timp!
Alerg umăr la umăr cu ea și nu-mi vine în cap nicio frază dintre acelea cu impact la inimă.
- Aș putea să-ncep să te curtez? o întreb așa, într-o doară.
- Azi nu, zice, am ore la saună, UV, masaj, coafor și la multe altele. De mâine, da, ai liber! Acum te las!
Îl compătimesc deja pe Voquin, dar mă compătimesc și pe mine. Cu Maria fusese infinit mai ușor. Revin la carte cu aceeași poftă de scris. Intuiesc că zilele ce vor urma mă vor ține departe de job-ul meu. Telefonul vine să mă confirme.
- Alo, sunt eu, Maria! aud vocea fostei iubite. Ești bine?
- Da, mulțumesc, răspund aproape mecanic. Tu?
- Nu mă plâng, sunt doar puțin răcită. Să știi că regret ce-am spus!
- N-ai de ce, vina este a mea. Trebuia să te fi informat înainte de a pleca.
Face o pauză semnificativă.
- Acum nu mai sunt atât de sigură. Nu eram și nu sunt în poziția în care să-ți pot pretinde acest lucru!
Este o schimbare radicală de optică, care mă găsește nepregătit.
- Cum ai ajuns la concluzia asta? nu mă pot abține s-o întreb.
- Am crezut că pot să te uit, dar nu pot. Te iubesc încă! Nu-ți mai spun că am și plâns...pe ascuns, desigur, mi-am bătut copiii, cred că am luat-o razna.
Dintr-un colț întunecat al minții îmi surâde Ingrid, bucurându-se parcă de încurcătura în care mă aflu.
- N-ai vrea să lămurim totul când mă întorc? încerc o eschivare elegantă.
Simte unde bat și devine bănuitoare
- Ești cu cineva?
- Asta mi-ar mai lipsi! îi răspund rece. Ce-ți veni? Am de scris o carte!
Pierd semnalul brusc și închid. Intuiția ei de femeie e mai mult decât corectă. M-a citit.
Sună din nou.
- S-a întrerupt! îi explic. Traversăm o zonă cu probleme! E și furtună în larg! Cum îți spuneam, scriu mai tot timpul, n-am prea avut inspirație în ultima vreme.
- Atunci te las și te pup! o mai aud printre paraziții din difuzorul telefonului, pe care, probabil, îi aude și ea. Curios, afară s-a pornit furtuna. Valuri gigantice se izbesc de fereastra specială a cabinei mele, iar vasul se înclină periculos, când într-o parte, când în alta. După o oră de legănat, simt cum mi se închid ochii și cum îmi scap capul pe masă. Mă trezesc înconjurat de întuneric. Ceasul arată unsprezeceșitreizeci. Aprind lumina pe bâjbâite. Dormisem pe scaun aproape zece ore. Era cât pe ce să ratez întâlnirea cu Voquin ( de la miezul nopții ). Am timp suficent să-mi fac o cafea, ba chiar să fumez și-o țigară. La doisprezece fix ies din cabină, încui ușa, cum mă sfătuise ofițerul FBI, și-o iau de-a lungul punții către pupa. Îl zăresc de departe, dar nu-mi dau seama ce face exact până nu mă apropii. Înțeleg abia ce ajund lângă dânsul. Ia dintr-o găleată peștii prinși în cursul zilei, încă vii, le taie capetele cu un satâr de bucătărie, apoi îi aruncă în altă găleată, având grijă să nu piardă nicio picătură de sânge. Operațiunea e aproape pe sfârșite.
- Asta doreai să-mi arăți? îl întreb siderat. N-am mai văzut atâta cruzime!
- Înseamnă că n-ai văzut nimic!
Scurge apa amestecată cu sânge în ocean. Luna se răsprânge mirabolant asupra apelor liniștite ale Atlanticului, învăluindu-le într-o lumină aurie, cum nu mi-a mai fost dat să văd, cât vezi cu ochii. Nu mult după aceea apare primul rechin, apoi altul, iar numărul lor crește pe măsură ce Voquin golește conținutul găleții. Aruncă apoi primul pește și în clipa aceea se declanșează iadul. Norocosul câștigător este sfâșâiat de ceilalți rechini, iar lucru acesta se repetă ori de cât ori Voquin mai aruncă câte un pește. Vânzoleala din jurul navei este înspăimântătoare, apa se colorează într-un roșu sângeriu deprimant, iar sentimentul de groază pune stăpânire pe gânduri.
- Ehi, ce zici! râde Voquin amuzat de expresia feței mele. N-ai vrea să nimerești în mijlocul lor!
- Cine ar vrea? îl întreb, îndepărtându-mă de marginea vasului. Se pare că nici ție nu ți-ar surâde! Nu înțeleg însă ce-ai urmărit să-mi sugerezi cu spectacolul acesta?
- Nimic.
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Drumul apelor, 5 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2210, Anul VII, 18 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Conțu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!