CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Aurel Conțu         Publicat în: Ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017        Toate Articolele Autorului

Drumul apelor, 4 ( roman )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pentru omul de rând posibilitatea de a pleca într-o croazieră cu punct terminus British Virgin Island, Panama, Bahamas, Seychelles, Niue, Samoa, Nevada, Hong Kong, Caraibe, etc., la bordul unui vas trasatlantic, rămâne un vis, cei mai norocoși reușesc o dată în viață ( cu prețul unor mari sacrificii! ), beneficiul lor mărginind-se, cel mai adesea, la o simplă și plictisitoare plimbare cu vaporul, urmată de o scurtă vizită în paradis înainte de întoarcere. Pentru mine, care călătoresc cel puțin o dată pe lună către Caraibe, lucru acesta a devenit banal, la fel și ideea de paradis terestru, exagerată, pe care o pun pe seama unor campanii internaționale de marketing decât pe altceva. După ce am văzut tot ce se putea vedea rămân la părerea că nimic nu se poate compara cu locul de acasă, unde anotimpurile anului sunt cele lăsate de Dumnezeu și unde frumusețea inegalabilă a locurilor constă în diversitate. Mă las furat de asemenea gânduri parazitare, printre care găsesc și imaginea tot mai neclară a Mariei, căutând subiectul noii mele cărți, care nu se arată nici azi, în a doua zi de călătorie. Aud însă pe cineva bătând discret la ușa cabinei mele și mă grăbesc să deschid. Nu putea fi altcineva decât prietenul meu Voquin, care-mi întorcea vizita de dimineață.
- Simțeam nevoia să vorbesc cu cineva, îmi mărturisește el, făcându-și de lucru cu mâinile. Sper că nu vă distrag de la alte treburi!
- Deloc, îi răspund. Apreciez că m-ați căutat!
- Nu v-am spus până acum, continuă el, că sunt și eu român ca și dvs. Momentan trăiesc în Franța, dar n-am uitat niciodată cine sunt. Nu vă ascund că doream s-o aflați de la mine.
Zâmbesc.
- Nici eu nu vă ascund că știam deja!
Voquin mă privește neîncrezător.
- Exclus. De unde? Pe acest vas nu mă cunoaște nimeni!
- Ați uitat de căpitan, domnule Voquin. În pașaport figurați cu cetățenie dublă! Nu știu, recunosc, cum vă numeați înainte și pe unde ați trăit?
- E o consolare să v-o pot spune chiar eu, fiindcă lucrurile astea nu apar în niciun pașaport. Petru Ion Vlașin mă cheamă, m-am născut și trăit în Galați. Eram arhitect înainte de a pleca.
- Și acum?
- Acum sunt un parazit, dacă pot spune așa. Moștenesc averea soției mele și călătoresc.
- Atunci sunteți un om fericit!
Voquin clatină din cap.
- Nici pe departe. Moștenirea nu compensează pierderea Ioanei, singura femeie pe care am iubit-o și pe care încă o mai iubesc. Într-o zi a dispărut fără urmă, de parcă ar fi înghițit-o pământul! De atunci o caut cu disperare.
- Nici nu vă dați seama cât vă compătimesc!
- Acesta a fost doar începutul. Au urmat apoi alte dispariții inexplicabile și alte decepții. Nici nu mai știu ce să cred! Toate femeile de care mă atașez împărtășesc aceeași soartă! Și nu pot face nimic!
- Există pericolul ca și Ingrid să dispară?
- Nu, pentru că m-am despărțit de ea mai înainte. Astăzi am înțeles, în sfîrșit, că soarta mea este să trăiesc singur și nefericit.
Se ridică vizibil marcat și-mi întinde o mână rece, umedă.
- Mai rămâneți să bem o cafea! îl rog de formă, fără să insist, fiindcă în sinea mea mă bucur că scap de dânsul.
- Poate altă dată, zice cu privirile în jos. Vă rămîn îndatorat că m-ați ascultat! Diseară, după miezul nopții, sunteți invitatul meu. Să nu uitați!
După ieșirea lui Voquin, întrezăresc pentru întâia oară conturul viitoarei mele cărți. Povestea acestui bărbat ciudat începe să mă ispitească. Mi-l și imaginez în postura de criminal în serie, hoinărind printre paginile cărții mele. N-am timp să fabulez mai mult, pentru că ușa se deschde brutal și ofițerul FBI intră ca la el acasă.
- Prost obicei să lași ușa descuiată! bombăni el. Eu i-aș zice pe scurt inconșiență. Cum naiba poți să fii atât de nechibzuit în mijlocul celui mai neprietenos ocean de pe Pământ, pe un vas ca acesta și alături de atâția ipotetici nebuni, ca să nu zic mai mult, care ți-ar putea tăia gâtul fără să clipească?
Ridic din umeri.
- Nu-mi amintesc s-o fi încuiat vreodată!
- Foarte rău. De acum înainte s-o faci! L-am văzut pe Voquin intrând și ieșind de aici. Nu-ți spun că am avut o strângere de inimă!
Îmi aprind o țigară.
- Cred că exagerezi. Omul mi se pare inofensiv!
Și-i povestesc cele discutate.
- Ioana e prima sa victimă, îmi explică el pe un ton apăsat. S-au cunoscut în timpul facultății, la București, când s-au și căsătorit. Fata provenea dintr-o familie înstărită, care, nu știu cum, îl accepase pe Vlașin ăsta, oferindu-i, pe deasupra, și-o rentă pe viață, destul de consistentă, cu condiția să nu se despartă de fată. Moartea unuia dintre ei n-avea niciun efect asupra rentei, aceasta revenind soțului suprviețuitor. Ioana era singura moștenitoare a unui adevărat imperiu financiar ( France International! ) condus cu mână de fier de căte tatăl ei, un om trecut de optzeci de ani, după moarte acestuia, desigur. La un an de la căsătorie, Ioana dispare fără urmă, aceeași soartă o împărtășește și tatăl ei, un an mai târziu, Vlașin rămânând și cu renta și cu afacerea. Misterul sau coincidența, cum vrei să-i zici, e că disparițiile astea s-au petrecut pe acest vas cu zece ani în urmă și au continuat regulat în fiecare an cu alte victime, numai femei, toate din Cluj.
Sunt, literalmente, năucit.
- Din Cluj?
- Exact. Chiar de acolo vin. Fac ceretări de aproape un an. Le-am găsit și pe Internet, dacă îți poți imagina! Când ești dispus poți veni să-ți arăt pozele și biografiile! Ai să te crucești!
Încerc cu greu să-mi păstrez cumpătul.
- Tocmai mi-a zis că s-a despărțit de Ingrid!
- Și nu ți se pare aiurea? Eu cred că a mirosit ceva și încearcă să abată atenția. Nu m-ar mira să fi tu cel luat în vizor, așa că te sfătuiesc să ai mare grijă. Ține ușa încuiată și stai departe de el!
Referinţă Bibliografică:
Drumul apelor, 4 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2208, Anul VII, 16 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Conțu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

VALIDARE ACCES CONFORM GDPR

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!