CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Aurel Conțu         Publicat în: Ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017        Toate Articolele Autorului

Drumul apelor, 3 ( roman )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mă uit în oglindă și zâmbesc. Soarele e undeva sus, la amiază, am dormit neîntors douăsprezece ore, n-am avut coșmaruri, vasul se leagănă tacticos, ca o femeie care mișcă din șolduri, probabil e agitație mare pe punte, unii n-au văzut Atlanticul niciodată, simt chiar de aici aerul sărat al zilei și pot să-mi imaginez un dans al rechinilor flămânzi ( Doamne, ce-mi trece prin minte! ), la care n-am asistat decât o singură dată.
- Doriți să vă schimb lenjeriile de la pat?
Chipul frumos a thailandezei Corra apare în oglindă alături de chipul meu. O știu de când am pus prima dată piciorul pe navă, anii par s-o ocolească, e mereu veselă și plină de viață.
- Schimbi numai lenjeriile de pat? o întreb în glumă.
Zâmbește și ea, înțelegând aluzia.
- Deocamdată numai la paturi, dar pentru dvs. aș face o excepție!
Se apleacă provocator atunci când întinde cearșaful nou, ca toate femeile, știind că o privesc și că îmi face plăcere. O bătaie discretă în ușă pune capăt acestui dialog.
- Da!
Spre surprinferea mea îl văd intrând pe căpitan, urmat de o tânără de vreo douăzeci de ani, brunetă, cu ochii albaștri, și mă gândesc că nu poate fi decât fiica lui.
- Am trecut doar să te salut! îmi zice, îmbrățișându-mă temperamental. Profit de ocazie să ți-o prezint pe Annike, soția mea!
Schimbăm câteva amabilități, ne strângem mîinile ( mai mult decât trebuie! ), apoi ne luăm la revedere cu promisiunea de a ne mai revedea, ceea ce, desigur, nu se va mai întâmpla prea curând.
- Ieri seară l-am cunoscut pe Voquin, îi mărturisesc căpitanului în drum către ușă. Mi-a îndrugat o poveste de roman polițist, cu femei dispărute, urmată de investigații, despre care eu, cel puțin, n-am mai auzit până acum, m-a dat peste cap, recunosc!
- Am ținut întâmplările astea la secret, recunoaște Grosetto oprindu-se, din motive strict economice. Nu fac bine afacerii! Faptele despre care vorbește s-au întâmplat cu adevărat, nu exagerează, niciuna din iubitele sale n-au mai ajuns la destinație. Personal m-am ocupat de cercetări, n-am găsit însă nimic care să explice disparițiile, nici ceva care să-l încrimineze! Aseară ni s-a alăturat un ofițer FBI, rudă cu Ingrid, poate îi dă el de capăt!
- Cine e Ingrid?
- Femeia cu care umblă acum, credeam că ți-a prezentat-o! I-am văzut adineauri la pupa, pescuind!
Ies și eu după Grosetto la scurt timp. Cei doi erau, într-adevăr, la pupa, cu câte-o undiță în mâini. Femeia, mă gândesc, putea participa fără emoții la titlul de miss, cum îmi spusese și căpitanul, ochiul meu nedescoperindu-i niciun cusur.
Mă apropii de ei.
- E o cruzime să ții o femeie atât de frumoasă în frigul acesta, domnule Voquin!
Întoarce capul surprins și încruntat, dar fața i se luminează imediat ce mă vede.
- Zău că m-ați speriat, domnule Vernescu!
Femeia, mirată și ea, mă supune unui control amănunțit, după care se-ntoarce spre Voquin.
- Vă cunoașteți?
- E scriitorul despre care ți-am vorbi aseară, răspunde laconic. Nu pot pretinde că-l cunosc, dar îl admir. Ea este Ingrid, adaugă, arătând către femeie.
Îi strâng mâna aproape fără să i-o ating, lucru care nu-i displace deloc.
- Are un talent înăscut de pescar, o laudă cu admirație Voquin. Uită-te aici! Și-mi arată cele două găletușe din plastic. A ei e aproape plină!
- Norocul începătorului, îl contrazice Ingrid, chestia asta nu-mi provoacă nicio plăcere! Nu mai zic că nu găsesc nimic interesant în a omorî peștii și a-i da la rechini!
- Asa faceți voi toată ziua aici? întreb.
- Nu, nu toată ziua, neagă Voquin, numai de la unu la cinci și câteva minute noaptea.
Într-o seară am să vă chem să vedeți cu ochii dvs.!
- Oricând.
Ingrid îmi oferă undița ei, insistând să încerc. Nu stau prea mult pe gânduri, n-am ce pierde, deși ceva nu mi se pare în regulă. Al șaselea simț îmi spune că sunt urmărit, privesc în lentilele ochelarilor mei de Soare, pe care îi țin în mână și de care nu mă despart niciodată, fără să mă întorc, și descopăr doi ochi care mă fixează din spatele unui troliu, aflat la extremitatea punții. Aud telefonul sunând, fac din mână celor doi în timp ce mă îndepărtez, ca și când aș vrea să continui discuția, deși, se pare, vorbesc singur, fiindcă apelantul greșise numărul de telefon, pur și simplu. E un pretext să ocolesc puntea și să ajung în spatele celui care mă urmărea. Acesta continua să-i țină sub observație pe Voquin și pe Ingrid. Sare ca ars când simte bătaia mea pe umăr.
- De ce mă supravegați? îl întreb direct. Să nu-mi spuneți că sunteți ofițerul FBI îmbarcat astă noape!
- Ba chiar asta vă spun, mormăi el, nemulțumit că fusese prins pe picior greșit. De când vă cunoașteți cu Voquin?
- De ieri. M-a acostat ieri seară în timp ce mă plimbam sub clarul de lună. Zicea că voia să vorbească cu un scriitor despre femeia perfectă. Mi s-a părut ușor redundant!
- Puțin spus.
- E suspect?
- Dacă mă întrebi pe mine, e singurul suspect. Documentez cazul din 2008 în claborare cu Poliția română. Toate victimile sunt din Cluj.
E rândul meu să fac ochii mari.
- E român? L-am auzit vorbind franceza!
- Are cetățenie franceză, confirmă FBI-istul, dar vine din România. Își alege victimile din țara dvs. din rândul unor familii destrămate sau foarte nevoiașe, așa că nimeni nu este interesat de soarta lor. Cred că nu întâmplător v-a ales pe dvs.!
- De ce-ar face-o?
- Își pregătește următoarea acțiune, probabil, și are nevoie de-o acoperire! Nu-i prost deloc!
- Poate, dar nu și-a găsit omul!
Ofițerul mă examinează din cap până în picioare.
- Așa cred și eu. Diseară, dacă aveți timp, aș dori să continuăm discuția! Poate reușim să punem un plan la punct, în dvs. are încredere, iar femeii nu-i sunteți tocmai indiferent!
Ne despărțim și o luăm fiecare în altă direcție. Eu dau o tură prin cazino, deși nu mă pasionează jocurile de noroc. Îmi place zgomotul aparatelor, fâșâitul ruletei, concentrarea jucătorilor, bucuria sau desnădejdea lor. Alături, în club, orchestra îngână o melodie tristă de dans, însă ringul e gol, pasagerii stau, probabil, la masă ori își fac somnul de după amiază, lucru pe care mă gândesc să-l fac și eu în așteptarea ofițerului FBI.
Referinţă Bibliografică:
Drumul apelor, 3 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2204, Anul VII, 12 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Conțu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!