DECLARAŢIE GDPR

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Aurel Conțu         Publicat în: Ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017        Toate Articolele Autorului

Drumul apelor, 2 ( roman )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Astăzi, miercuri, este ultima zi de îmbarcare. Operațiunea a început de luni. Regula e ca fiecare pasager să nu aibă mai mult de 3 geamantane ( circa 20 de kg de geamantan ), și un bagaj de mână ( până în 10 kg ), regulă impusă de numărul mare de călători, completat de personalul navigant și de cel de serviciu, cam 1000 de oameni în total. Dacă în primele două zile îmbarcarea decurge anemic, în ultima zi atinge cote paroxistice. Cu totă vânzoleala aceasta, îi identific repede pe cei trei furnizori ai mei, contactați telefonic, în prealabil, care mă așteaptă cu câte un geamantan burdușit pe dană, chiar în dreptul vasului. De fiecare dată când mă întorc din croazieră le las geamantanele goale, iar când plec le iau pline. Ghiță Socol, un lipovan voininic, cu ochii albaștri și părul roșcat, îmi asigură rezerva de fructe și legume, Costel Nicoară, pescarul, aflat la extrema cealaltă a lui Socol, fileul de păstrăv, iar Paul Grecea, prințul, fiindcă e mai tânăr decât primii, siropul din muguri de brad și apa minerală. Schimb obișnuitele amabilități cu dânșii, plătesc, iar ei îmi cară geamantanele sus, pe puntea principală, de unde sunt preluate de către doi hamali haitieni. Capitanul Francesco Grosetto, italian de origine, nu scapă prilejul să mă salute jovial de departe. Norocul meu.
- Si può solo immaginare cosa sia la felicità è di averti con noi! îmi strigă el, fluturându-și mâinile reverențios.
- Grazie, capitano, îi răspund fără să mă opresc din mers. Buona fortuna!
Haitienii știu unde este cabina mea și se strecoară anevoios printre pasagerii îmbarcați deja ( la Marsilia, probabil! ), lucru pe care îl fac și eu, sperând să nu mă intersectez cu cineva cunoscut, deoarece nu prea am chef de vorbă. Îmi doresc să mă instalez cât mai repede și să mă culc. Transfer totul din geamantane în frigider, îmi instalez laptop-ul, ibricul electric și nu uit să încui ușa. Cum nu pot închide ochii din cauza viermuieli de afară, care răzbate supărător prin pereții subțiri ai navei, îmi fac o cafea la repezeală, îmi aprind o țigară și încerc să-mi pun ordine în gânduri. Fără rezultat. În cele din urmă ies din cabină. Vântul polar mă izbește în față brutal, amintindu-mi că se apropie iarna. Cu exceția chelnerilor, aflați într-o mișcare haotică, brauniană, nu se mai vede țipenie de om, vasul despică valurile înalte și spumoase ale Mării Negre, semn că ne deplasăm ( nici n-am băgat de seamă! ), e trecut de niezul nopții, urmează încă o escala la Cadiz, ultimul port înainte de a intra în Atlantic. Restaurantul și cazinoul sunt iluminate feeric, se aude muzică, zumzet de glasuri, zgomot de aparate de joc, cu sunetele lor specifice, huruitul motoarelor și, nu în ultimul rând, icnetele duhurilor dezlănțuite, din fundul apelor. La tribord zăresc un bărbat cam de-o vârstă cu mine, care mă privește insistent, ca și când ar vrea să-mi atragă atenția.
- Bonjour!
- Bună seara, îi răspund rezervat, dând să trec mai departe, dar omul îmi întinde mâna și mi se așează în față.
- Vă cunosc de data trecută, îmi explică el, văzând nedumerirea de pe fața mea, erați cu o femeie, dacă-mi amintesc bine, și n-am putut să vă abordez. Toată viața mi-am dorit să stau de vorbă cu un scriitor!
Se exprimă concis, într-o franceză impecabilă.
- E singurul dvs. vis? îl întreb zâmbind. Dacă e așa, tocmai vi s-a împlinit!
- Nu, mai am unul, îmi mărturisește în șoaptă, conspirativ. Visez să găsesc femeia ideală, esența universului feminin.
- Acesta pare un vis irealizabil, domnule...
- Pierre-Yves Voquin. Așa ziceam și eu, dar nu eram sigur! Așteptam o confirmare.
- Nu vă bazați pe opinia mea, domnule Voquin, încerc să mă plasez pe o poziție neutră, n-am nicio expertiză în materie! Aș zice chiar, dimpotrivă!
Izbucnește în râs.
- Dacă nici dvs. nu aveți expertiză, pot să mă arunc liniștit peste bord cu toate iubitele mele de gât. Nu v-am spus că sunt cu ultima dintre ele, pe care o găsesc cea mai aproape de visul meu. Partea urâtă este că toate celelalte m-au părăsit, dispărând în neant.
- Nimeni nu dispare în neant!
- Nu și atunci când te afli în mijlocul Atlanticului.
Mă holbez la el.
- Vrei să zici că au dispărut de pe vas?
- Da.
- Și n-ai spus la nimeni?
- L-am anunțat pe căpitan, pe ceilalți nu-i cunosc! Blestemul ăsta mă urmărește demult, cred că de vreo cincisprezece ani. Am fost și sunt suspectat incontinuu, dar nimeni n-a putut dovedi nimic, niciodată. Nici ele n-au mai apărut!
Pentru prima oară mă uit mai cu atenție la dânsul. Am senzația că vrea să-mi transmită ceva. Mă gândesc că întâlnirea aceasta ciudată de la miezul nopții nu-i tocmai întâmplătoare și că individul mă cunoaște mai bine decât o arată. Ca și el călătoresc de vreo zece ani, lună de lună, nu-mi aduc însă aminte să-l mai fi văzut sau să fi auzit despre dispariția cuiva.
- Cred că am să mă duc la culcare, îmi spune fără nicio legătură cu ceea ce discutam, ca și când mi-ar fi citit gândurile, îndreptându-se în direcția cabinelor din față, de la prora, cum zic marinarii.
Din spate pare mai înalt, are un mers energic, de maratonist, care exprimă hotărâre și forță, ceea ce nu simțisem în timpul dicuției cu dânsul. Pesemne era doar o impresie, cum mi se mai întâmplase adesea, la ceasuri târzii. Revin în cabină îngândurat. Dacă până atunci oscilasem între mai multe subiecte pentru noul roman, ideea sugerată de Voquin câștigă teren în dauna celorlalte. Scriu primul capitol pe nerăsuflate, apoi pe al doilea, imaginând un scenariu aparent fantezist despre un criminal periculos care ucide femei pe un vas de croazieră. Folosesc chiar numele lui Voquin pentru autenticitate, sperând să aflu cu prima ocazie și numele reale ale iubitelor sale, dispărute misterios.
Referinţă Bibliografică:
Drumul apelor, 2 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2202, Anul VII, 10 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Conțu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!