CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Aurel Conțu         Publicat în: Ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017        Toate Articolele Autorului

Drumul apelor, 1 ( roman )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Întodeauna am avut oroare de avion. Ca scriitor călătoresc foarte mult. Editorul și impresarul meu, George Marcutzian, locuiește în New York, lucru care mă obligă să parcurg distanța asta pe apă, ca în secolul trecut, cu un vas de croazieră, Royal Caribbean, specilizat în croaziere de plăcere, de 8-10 zile, spre destinații turistice exotice. Eu trag, de obicei la Holyday Inn Resort Aruba, unde am o cameră rezervată în mod permanent, pe bază de abonament, și unde mă întâlnesc cu editorul meu, care locuiește la mai puțin de o oră de zbor cu avionul. Relația mea cu dânsul durează de câțiva ani și se bazează pe un sentiment reciproc de prietenie, cu încărcătură etnică, el fiind la bază român. Mă rezum la trei-patru cărți pe an, pe care i le trimit prin email ( nu mai mult de un capitol pe zi! ), din țară sau de pe unde mă aflu, ușurându-i astfel munca de traducere și, mai ales, cea de marketing editorial ( destul de complicat în țara unchiului Sam! ), lucruri plicticoase, care fac parte din înțelegere, dar și din comision. Vasul pleacă lunar, în prima zi de miercuri, din portul Constanța, începând din martie până la sfârșitul lui octombrie ( ultima cursă! ), dacă există cerere. Pot spune că aproape 3 luni pe an le petrec pe mare spre America și toat atâtea, înapoi, spre țară, unde-mi petrec mai toate iernile. Nu sunt prea mulțumit de viața mea, cum s-ar putea crede, dar n-am găsit până acum altceva mai bun. Nu sunt căsătorit, în curând împlinesc cincizeci de ani, n-am niciun fel de obligații, stau cu chirie undeva la țară, nu-mi fac planuri de viitor, prefer să nu mă gândesc mai departe de ziua de mâine, singura care, de fapt, contează. Iar azi sunt pe punctul de a pleca din nou către America, sperând să termin de scris ultima carte pe drum. De fiecare dată când plec apelez la un fost coleg de școală, Seby Luca, care are un Mercedes-Benz și care mă duce până la Constanța pentru o sută de dolari americani. Eu îi dau întodeauna două sute ca să nu mai ia pe nimeni, și plusez cu un cartuș de Kent. Seby îmi cunoaște tabieturile, mașina are tot ce trebuie, climă, wi-fi, măsuță de scris, bufet, grup social, pat și apă îmbuteliată, la frigider. Este un tip cerebral, nu depășește viteza legală, nu vorbește neîntrebat și nu pune niciodată muzică deocheată sau manele. Drumul se anunță dificil din cauza ploii, dar nu ne lăsăm influențați și pornim înainte de a se lumina de ziuă. Deodată aud telefonul sunând.
- Da, răspund.
- Tu ești?
Pe ecranul telefonului văd numele Mariei, care are o voce glacială.
- Da, eu! Nu-mi mai recunoști vocea?
- Parcă vorbești dintr-un butoi! zice. Pe unde umbli?
- Sunt în drum spre Constanța. Tocmai voiam să te sun!
Îi aud respirația întretăiată, semn că mai era la celălalt capăt al undei radio.
- Tu realizezi ce spui? mă întreabă într-un târziu. Pleci așa hodoronc-tronc, nu dai un telefon, un SMS, nimic, ba mai ești și ironic pe deasupra! Ah, da! Tocmai urma să mă suni!
Îi simt supărarea în glas, consternarea, stupoarea, nemulțumirea, care sunt perfect întemeiate.
- M-am luat cu treburile și am uitat! încerc să mă scuz, destul de neconvingător, de altfel. Știi doar cât te iubesc, hai nu mai fi supărată, nu e nicio femeie la mijloc, m-a sunat George aseară, n-am prea înțeles bine de ce, dar cred că are un motiv serios!
Nu pare dispusă să înghită justificările mele.
- Bla-bla-bla! mă persiflează ea batjocoritor. Uneori mă întreb ce naiba am găsit la tine în afară de faptul că ești scriitor! Sunt o femeie în toată puterea cuvântului, am doi copii frumoși, un soț extraordinar, pe care-l iubesc, o casă de vis, adică tot ce și-ar putea dori o femeie, iar eu ce fac? Îmi înșel soțul, îmi neglijez familia, prietenii, mint, duc o viață dublă, risc totul pe-o carte...necâștigătoare, după câte văd! De azi însă nu mai vreau să risc, nu mai pot, mă întorc la viața mea dinainte și vreau s-o afli încă de pe acum. Consider acest capitol încheiat și te rog să nu mă mai cauți!
Plescăitul de dop de stică scos cu tiribușonul mă avertizează că discuția telefonică s-a încheiat. La fel și relația mea cu Maria. Am un talent deosebit de a începe tot felul de lucruri, pe care nu le pot controla sau de care mă plictisesc repede. Relația cu Maria fusese de departe cel mai frumos lucru din viața mea, însă n-am fost capabil s-o ocrotesc, iar acum, când mai există, teoretic vorbind, o șansă de a îndrepta lucrurile, sunt prea orgolios ca să-mi recunosc vina. N-ar fi mare lucru să-i cer lui Seby să se întoarcă din drum sau s-o sun înapoi. Ceva dinăuntru ( un drăcușor mititel! ) mă oprește să reacționez normal. Știu că am rănit-o nepermis, plecând ca dintr-o casă pustie, dar nici nu-i puteam spune direct că idealul meu în viață nu era identic cu al ei, femeia nefind pentru mine, cum îmi place să cred, un scop în sine, ci, mai degrabă, un mijloc. Deși am sărit binișor peste cincizeci de ani și am o oarecare înfiorare când mă gândesc la viitor, nu sunt încă pregătit emoțional să mă implic într-o relație stabilă, de lungă durată, care presupune tot felul de obligații și condiționări. Eu sunt născut să fiu liber, ca pasărea cerului, nu cred că aș putea supraviețui într-o colivie, fie ea și de aur. Seby mă urmărește discret prin oglinda retrovizoare din interior, dar nu zice nimic, lucru pe care îl apreciez, fiindcă n-am chef să discut deocamdată cu nimeni. Mă întind pe canapeaua din spate, resimțind efectele nopții nedormite de ieri și, nu în ultimul rând, nevoia imperioasă de a mă detașa mental de lumea aceasta. Prima imagine care îmi apare în minte este cea a Mariei.
***
....Se făce că suntem undeva la munte, pe o pârtie imensă și sinuoasă, ca o spirală, străjuită de o parte și alta de brazi verzi, gârboviți parcă sub greutatea zăpezii rămasă pe frunze. Ne ținem de mână, încercând să ne păstrăm echilibrul pe niște schiuri frumos colorate, care seamănă cu niște aripi de cinteză, fără să reușim prea mult timp. Maria este îmbrăcată întro rochie superbă, turcoz, aproape de nuanța ochilor ei, poate un pic prea scurtă, fapt care mă îngrijorează din cauza frigului. Râde și mă provoacă să mă țin după dânsa. Alunecă pe schiuri cu o viteză fantastică, ignorând curbele periculoase, brazii de pe margini sau rugămințile mele disperate de a se opri. Sunt nemulțumit și îngrijorat că nu pot menține ritmul, ies tot mai des în decor, apoi eșuez lamentabil într-un morman uriaș de zăpadă în timp ce ea se îndepărtează tot mai mult. Doar glasul meu, devenit nu știu cum țipăt de lebădă, se sparge în mii de ecouri tăioase, zgârâind cerul: Mariaaaaa!!!!!!!!
***
Mă trezesc speriat. Surprind privirea lui Seby în oglinda retrovizoare.
- Cred că ați avut un vis urât, domnule!
- Mai degrabă un coșmar, îi replic. De cât timp dorm?
Seby se uită la ceasul de bord.
- De vreo cinci ore. Ați avut un somn agitat!
Mă întorc la masa de lucru fără să zic nimic. Imaginea Mariei, dispărând în neant, încă mă urmărește. Peste o oră voi ajunge în port. Malaxorul vieții se-nvârte imperturbabil și așteaptă să mă toace mărunt.
Referinţă Bibliografică:
Drumul apelor, 1 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2200, Anul VII, 08 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Conțu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!