CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

TOP AUDIENȚĂ
PROZĂ

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
PROZĂ


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Aurel Conțu         Publicat în: Ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016        Toate Articolele Autorului

Urmează-ți visul ( roman foileton )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cap. I.  
  
Nyk Gărdean era considerat un om cam sucit ( mereu în dezacord cu ceva sau cineva! ) în comparație cu restul lumii, dacă ne luăm după ce spuneau cei care-l cunoșteau ( fiindcă ceilalți nu aveau nicio părere! ). Un om era ( pentru cei mai mulți ) un om și atât. Iată de ce Nik Gărdean își putuse exersa nestingherit condiția sa umilă de om, bucurându-se când de avantajele ei nebănuite, când de inconvenientele ( uneori destul de contondente!) ale acesteia, tratându-le cu aceeași îngăduință egalizatoare, aproape de lehamite. Împlinise de curând douăzecișipatru de ani fără să se fi ales cu ceva în viață, fără să fi urmărit (în mod special! ) atingerea vreunui obiectiv ( în afară de terminarea facultății, care trebuia terminată oricum, dacă tot o începuse!). La capătul celor patru ani de internat ( balamuc! ) și de buchiseală, se trezise dintr-o dată c-o diplomă, scrisă cu litere albastre ( și cu stema țării!) în mâini, c-o repartiție aiuritoare, undeva într-n sat, aflat la capătul lumii (” Pârâul Scrofei” ), despre care nici nu auzise și cu îndemnul ( unor ”binevoitori” de profesie!) de a-și urma visul. Care vis? Fiindcă el nu avusese până atunci niciunul. Nu-i trecuse niciodată prin cap că-n viață era musai să mai faci și altceva decât să dormi și să buchisezi toată ziua ca prostul, să trăiești pe propriile picioare, de exemplu. Nu se gândise la multe lucruri ( deși auzise despre unele dintre ele! ), neavând de a face în mod direct cu acestea, pe de oparte, ori ignorându-le, pur și simplu.  
  
Plecase cu Dacia bunicii ( pe care o mai folosise doar în weekend-uri pentru a-și revedea familia ) într-o zi mohorâtă de duminică, toamna, fără prea multe lucruri sau bani la dânsul. Adevărul era că nici nu avea cine știe ce lucruri de luat ( închiriase mereu când una, când alta ), iar banii nu-l prea interesaseră ( neavând pe ce-i cheltui! ). Tocmai intrase pe DN1 când se trezise lovit dintr-o parte de o mașină care ieșise de pe un drumeag lateral, apoi de alte două ( care nu putuseră opri la timp! ). Abia după ce coborâse, dorind să ceară socoteală șoferului imprundent, observase că în spatele său se produsese un adevărat carambol ( vreo treizeci și ceva de mașini făcute zob, încălecate unele peste altele ! ) și mulțumise Celui de Sus că scăpase numai cu portiera din dreapta înfundată, putând să-și continuie drumul spre ”Pârâul Scroafei”, ceea ce și făcuse ( nu înainte să dea o declarație unui polițist sictirit ). Spre seară, văzuse indicatorul localității, în toată splendoarea lui, îndreptat în direcția unui drum de țară neasfaltat, cu șanțuri de-a lungul și de-a latul, lăsate, probabil, de un tractor la ultima ploaie, și făcuse la stânga. Roțile începuseră deja să patineze prin clisa aceea vânătă și înșelătoare, făcând mașina să dârdâie din toate încheieturile ori să tragă de spate necontrolat, ca un cal nărăvaș, către toate gardurile de pe o parte sau alta a drumului. În cele din urmă, motorul se oprise gâfâind și pocnind asurzitor în mijlocul unei bălți de noroi, destul de adânci, fiindcă apa ajunsese până la praguri, împiedicându-l și să coboare, cum încercase de câteva ori.  
  
  
  
Târziu apăruse un căruțaș bătrân ( să tot fi avut peste șaptezeci de ani ) într-un fel de cabrioletă retro, decapotabilă, cu roți late de cauciuc ( precum roțile de la mașinile de curse! ), trasă de un cal negru, uriaș.  
  
- Bună vreme, străine! îi dăduse binețe omul din cabrioletă. Cu ce treburi pe aici, că nu te cunosc!  
  
Nyk Gărdean se luminase la față de cum îl văzuse.  
  
- Nici n-ai avea de unde, moșule. Nu-s de pe aici! Caut școala generală din sat! Sunt noul profesor de geografie!  
  
- He-he-he, râse bătrânul cu tâlc, îi spusem eu mai dăunăzi domnului director Cârpaci c-ai să vii! E al treilea an de când tot așteaptă! Să fie într-un ceas bun! Cum ziceai că te cheamă?  
  
- Nyk.  
  
- Mie îmi spune Argint!  
  
- Se vede treaba că am parte numai de ceasuri rele, nene Argint! Cum naiba ies de aici?  
  
Bătrânul zâmbi în colțul gurii.  
  
- Te scoate Ghiță, stai liniștit! ( Ghiță fiind calul, probabil, dat fiindcă nu mai era nimeni prin jur! ). N-ai vreo țigară?  
  
- Nu, nu fumez, răspunse Gărdean cu părere de rău. N-am fumat niciodată!  
  
- Da bani ai?  
  
- Am.  
  
- Fă-te atunci cu cinșpe lei încoa să-mi cumpăr un pachet de mahoarcă de la crâșmă, că-mi arde gâtul! Pune și de una mică!  
  
  
  
Argint se întorsese mai repede decât își imaginase, cam abțiguit, ce-i drept, mestecând o țigară cu filtru în colțul gurii. Lăsase cabrioleta undeva și atașase la dârlogi un cârlig de tracțiune, pe care-l și agățase de cârligul mașnii. Restul îl făcuse Ghiță, obișnuit, se pare, cu asemenea intervenții, trăgând cu sârg mașina de-a lungul străzi înglodate și bălegându-se din mers.  
  
- Ești crescut la oraș? îl chestionă bătrânul, ținându-se cu o mână de stâlpul din dreapta al mașinii. Se vede de la o poștă că ești crescut la oraș!  
  
Nyk aprobase din cap ( afirmativ! ), zdruncinat de toate gropile și denivelările din drum.  
  
- Slavă Domnului! articulase la un moment dat. Parcă aș trăi un vis urât!  
  
- N-o să-ți fie prea ușor pe aici, băiete! continuă Argint sfătos. Ultimul profesor, dacă-mi amintesc bine, n-a stat decât trei săptămâni! Era o cucoană cu tocuri înalte și cu curu`gol! Uite, de aici începe satul!  
  
  
  
La o primă privire, satul nu era nici pe departe așa cum și-l imaginase. Se întindea pe vreo doi-trei kilometri de o parte și de alta a unui pârâu ( probabil, ”Pârâul Scroafei”! ), care flanca drumul acela mocirlos, pe partea dinspre răsărit, nu părea să aibă mai mult de două-trei sute de case, undeva în mijloc se vedea o biserică și două blocuri cu patru etaje, iar în fundal, de jur-împrejur, o pădure verde de brazi, amestecați cu molizi și fagi seculari.  
  
- Alea de colo sunt blocuri? îl întrebă pe Argint, arătând cu mâna înspre cele două construcții cenușii.  
  
- Da` ce crezi tu c-or fi!  
  
- Nu știu. Par blocuri de locuit! Și nu-mi vine să cred!  
  
- Sunt de pe vremea lui Năstase, ”Bombonel”, pentru voi, intelectualii satului! Acolo vei sta și tu, că este loc berechet. Mai rău e că nu aveți gaz și apă caldă!  
  
  
  
  
  
  
  
Referinţă Bibliografică:
Urmează-ți visul ( roman foileton ) / Aurel Conțu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2138, Anul VI, 07 noiembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel Conțu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

TOP AUDIENȚĂ
POEZIE

TOP AUDIENȚĂ
SĂPTĂMÂNALĂ
POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!