CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Aniversari >  





ROMÂNIA ÎN AN CENTENAR 2018
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!
  
  
Parafrazând semntimentele înălțătoare ale Marelui Eminescu, transpuse în această poezie, ce ar mai putea dori un bun român în an centenar, țării sale care i-a dat viață și unde a văzut prima dată lumina soarelui? Poate, doar sentimente la fel de înălțătoare ca, spiritul de sacrificu, mai putând adăuga- că loc e destul, sentimentul de iubire necondiționată față de România și față de poporul român, voință, curaj și determinare. Cu aceste sentimente și altele asemenea, croite pe același calapod al tuturor principiilor evolutive, sănătoase și înălțătoare ce le-am putea reânvia în sufletele noastre de români, numai să vrem, am avea șansa să ne recăpătăm, să ne reconstruim și să reîntregim țara, cu teritoriile sale moștenite și lăsate din străbuni căci, astăzi, în an centenar, aceste sentimente și principii înălțătoare pentru neam și țară, sunt dosite acolo undeva, în străfundul minții și al sufletului nostru de români geto-daci.  
  
România, parte integrantă a unei Europe bătrâne și plină de trădări, și ca un preambulul al acțiunilor dezastruoase ce s-au desfășurat în decursul ultimelor două secole pe teritoriul ei, a fost teatrul reîmpărțirilor teritoriale, al ocupației străine de care nici astăzi nu am scăpat, ce a dus inevitabil la emigrarea și, mai mai rău, la migrarea a milioane de români, lăsând țara slobodă urgiilor și fără apărare, unde, bogățiile ei sunt împărțite între ursul oriental și vulturul occidental.  
  
Astăzi, aceasta este realitatea cruntă a României, fiică a Geto-Daciei străvechi, leagăn de vitejie, mit și legendă al primilor descălecători pe acest pământ- străbunii noștri, și al tuturor celor din neam prin care s-a construit și are continuitate această străbună țară.  
  
„România întregită s-a realizat într-un context istoric deosebit, prin trei momente succesive, pe cale democratică, prin adunări cu caracter reprezentativ: unirea Basarabiei, a Bucovinei, a Transilvaniei cu țara-mamă.” - ziarul Unirea.  
Visul lui Mihai Vodă Viteazul-Drăculea de a reîntregi țara, așa cum a lăsat-o Marele Străbun Burebista, s-a împlinit în anul 1600 la Alba Iulia. Ne-am croit singuri drum și destin printre marile imperii a acelei vremi și ne-am reîntregit țara, chiar dacă pentru puțin timp căci, la fel, această Europă nesătulă ne-a sfâșiat-o din nou.  
  
Tot la Alba Iulia, peste 318 ani mai târziu, visul reîntregirii țării s-a împlinit.  
1 decembrie 1918– Are loc, în sala Casinei din Alba Iulia, Adunarea Națională, cu participarea a 1.228 de delegați (deputați) aleși. Gheorghe Pop de Băsești, președintele Partidului Național Român, declară Adunarea Națională de la Alba Iulia „constituită și deschisă”. Vasile Goldiș rostește cuvântarea solemnă, încheiată cu un proiect de rezoluție, care începe cu cuvintele:„Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România”. Proiectul de rezoluție este adoptat cu ovații prelungite. Pentru cârmuirea Transilvaniei, Adunarea Națională procedează la alegerea unei adunări legislative numită Marele Sfat Național, compus din 250 de membrii; acesta, la rându-i, va numi un guvern provizoriu — Consiliul Dirigent. După adoptarea actului istoric al Unirii, cei peste 100.000 de participanți la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, adunați pe Câmpul lui Horea, aprobă cu aclamații entuziaste hotărârea de unire necondiționată și pentru totdeauna a Transilvaniei cu România. Unirea Transilvaniei cu România încheie procesul de făurire a statului național unitar român, proces început în 1859, prin unirea Moldovei cu Țara Românească, continuat prin unirea Dobrogei în 1878, a Basarabiei în martie 1918 și a Bucovinei în noiembrie 1918. Suprafața României Mari: 295.049 km pătrați, cu o populație de 16.500.000 de locuitori...  
Pe lângă cei 1.228 de delegaţi, la Alba, au venit, după cum menţionează contemporanii, peste 100.000 de români din toate colţurile Transilvaniei: „cât cuprindea ochiul numai om şi om în continuă mişcare, producând un vuiet de parc-ar fi fost talazurile mării în vreme de furtună”.  
  
În timp ce, pe câmpul lui Horea, mulţimea aştepta cu înfrigurare, în sala cazinei ofiţerilor din Alba Iulia delegaţii se adunaseră.  
  
Lucrările şedinţei au început la ora 10.30.  
  
Dintr-un colţ al sălii izbucneşte cu energie vechiul cântec patriotic „Pe-al nostru steag e scris unire”. Întreaga asistenţă îl cântă cu o însufleţire deosebită. El este practic lozinca sub care se va desfăşura întreaga zi. Rând pe rând, îşi fac apariţia membrii Consiliului Naţional Român Central primiţi cu ropote de aplauze. Ultimul soşeşte George Pop de Băseşti – preşedintele CNRC, ultimul în viaţă dintre memorandişti.- ziarul Unirea.  
  
  
  
Frați români! Să ne angajăm cu toții, să ne implicăm pentru Reîntregirea Națională, prin mijloacele pașnice ale democrației ca reparație morală pentru suferințele trecutului și ale prezentului, de la chinul bunilor și străbunilor noștri, smulși împotriva voinței lor de la trupul patriei istorice, de voința lui Hitler și a lui Stalin, supuși execuțiilor, deportărilor și foamei, la greutățile pe care le-au trăit și încă le trăiesc și azi moldovenii de peste Prut.  
  
Pactul Ribentrop-Molotov, a făcut ca în decurs de nici un sfert de veac, Basarabia să fie ruptă a doua oară din trupul sfânt al Țării Străbune-România Geția Aeterna.
Suferințele poporului român din Basarabia, au fost cumplite și peste măsură de groaznice. Trebuie să reparăm această cumplită greșeală, odată pentru totdeauna.
Noi români din Patria Mamă România, suntem una cu frații basarabeni. În piepturile noastre de români bate aceiași inimă, o inimă de frate de neam străbun.
Să ne unim și să mergem pe acest drum al reîntregirii țării, împreună.  
Versuri sfâșietoare pentru sufletul și mintea românului, pline de obidă și amar a scris și rapsodul nostru Tudor Gheorghe. Să luăm aminte frați români:  
  
Se urcă Basarabia pe cruce
Şi cuie pentru ea se pregătesc
Şi primăvara jale ne aduce
Şi plânge iarăşi neamul românesc.

Noi n-avem nici un drept la fericire,
MereSunteu în casă moare cineva
Şi n-are ţara dreptul să respire
Şi nici pe-acela, simplu, de-a visa.

De-acolo unde s-a sfârşit pământul,
Vin oameni, să ne ia pământ şi fraţi
Şi-n faţa lor abia rostim cuvântul
Şi, prin tăcere, suntem vinovaţi.

Ce cale poate ţara să apuce?
În tragica, neconvertita zi,
Se urcă Basarabia pe cruce
Şi nu ştim învierea când va fi.
 
  
  
Suntem obligați și datori, în virtutea dreptului conștiinței de neam să ne reîntregim țara, începând cu Basarabia și terminând cu celelalte teritorii românești. Acesta trebuie să fie țelul suprem al românului.  

Să facem Unirea cu cei de aceiași limbă, tradiție și neam cu noi, pentru ca generațiile viitoare de români să se bucure de un viitor de libertate totală, de avuție patrimonială, culturală și socială, de șanse pentru împlinire totală, pe care generațiile noastre nu le-am avut.
Să ne ajute Dumnezeu, ca să trăim acele sublime clipe a Unirii de Neam și de Reîntregire Teritorială, așa cum moșii și strămoșii noștri ne-au lăsat ca moștenire, să nu mai fie graniță pe Prut.  
  
Să sperăm într-o Românie Reînteregită în granițele sale firești, cu națiunea s-a mândră, unită-n cuget și simțiri, aducând cotributul necesar celor care s-au jertfit pentru această țară și pentru acest neam etern, român geto-dac.  
Se cuvine să amintim promotorii reîntregirii țării, iertată fie-mi ignoranța și delăsarea, dacă din scăpare ori nebăgare de seamă, omit pe careva:  
Constantin Stere, Tache Ionescu, Mareşalul Alexandru Averescu, Nicolae Iorga, Alexandru Marghiloman, Pan Halippa, Pavel Gore, Iancu Flondor, Iuliu Maniu, Alexandru Lapedatu, Octavian Goga, Vasile Lucaciu, VasileGoldiș, Episcopul Iuliu Hossu, Nicolae Titulescu, Sever Bocu, Ion Nistor, Ion Inculeț.  
Biserica română a avut un rol hotărâtor pentru înfăptuirea reîntregirii țării și a Marii Uniri de la 1918, fiind puntea de legătură dintre toate sufletele românilor, uniți prin credindă, dragoste de neam și țară. Amintim aici pe câțiva din acei slujitori ai bisericii: „Episcopi, vicari, consilieri, profesori de teologie şi preoţi de parohie, călugări etc. - care s-au aflat în primele rânduri ale luptătorilor pentru unitate. De exemplu, pentru Transilvania amintim aici numele profesorilor teologi Nicolae Bălan (viitor mitropolit) şi Silviu Dragomir de la Sibiu; la Caransebeş pe Episcopul Miron Cristea, protopopul Andrei Ghidiu, teologul Petre Barbu sau secretarul eparhial Cornel Corneanu; la Oradea pe vicarul Roman Ciorogariu şi secretarul Aurelian Magieru; la Arad pe Ioan Papp; la Lugoj protopopul Gh. Popovici etc.; din rândul clerului greco-catolic transilvănean amintim pe Iuliu Hossu, Dimitrie Radu, Valeriu Frenţiu, Ioan Bob, Vasile Hossu, Victor Mihali şi alţii.
Pentru unitate naţională militau şi periodicele vremii: „Telegraful român” (Sibiu), „Biserica şi şcoala” (Arad), „Foaia diocezană” (Caransebeş), „Cuvântul Moldovenesc” (Chişinău), „Glasul Bucovinei” (Cernăuţi) şi altele.” - ziarul Lumina.  
Armata română, prin generalii săi au avut deasemenea un rol hotărâtor pentru reîntregirea țări, pentru înfăptuirea și apărarea Marii Uniri, dintre care amintim: Constantin Prezan- general corp de armată; Constantin Chirițescu- general de divizie; Vasile Zottu- general de divizie; Alexandru Averescu- general de divizie; David Praporgescu; Eremia Grigorescu- general de brigadă și mulți alții militari, vrednici de cinstea acordată, pentru sprijinul acordat înfăptuirii Marii Uniri de la 1918.  
Elementele ostile înfăptuirii Marii Uniri au fost destule și peste măsură de sângeroase.  
Asasinate şi execuţii în masă s-au petrecut la Chereluş, Covâsânţ, Curtici, Siriam Sighişel. La Lunca, lângă Beiuş, avocaţii Ioan Ciordaş şi Nicolae Bolcaş, după ce au fost bătuţi, maltrataţi, după ce li s-au tăiat nasurile au fost aruncaţi într-o groapă şi îngropaţi de vii. În gara Teiuş, stegarul Ion Arion a fost împuşcat mortal din podul gării în timp ce se deplasa la Alba Iulia fluturând tricolorul românesc. Pe 26 februarie 1919, la Băseşti a fost atacat până şi carul mortuar al lui Gheorghe Pop, pe care populaţia satului îl ducea pe ultimul său drum. Se încerca dezarmarea gărzilor naţionale româneşti. Gărzile naţionale maghiare nu s-a supus Consiliului Naţional Român, ca organ de justiţie şi administraţie recunoscut de guvernul ungar condus de Karoly.  
  
S-a întreprins tot felul de promisiuni şi presiuni asupra fruntaşilor politici români Vasile Goldiş, Ştefan Cicio-Pop, Teodor Mihali, Iuliu Maniu, Aurel Lazăr şi alţii să rămână fideli Ungariei, promiţindu-li-se că vor fi asigurate toate drepturile populaţiei româneşti. S-au purtat tot felul de tratative care au eşuat. Românii, sătui de intrigi, calomnii, minciuni şi de teroare, fac disperaţi apeluri repetate către Guvernul României de a interveni. În zilele de 10, 18, şi 15 noiembrie 1918, trei delegaţii cer Guvernului României, care se aflau la Iaşi, să vină în sprijinul populaţiei româneşti transilvănene care trăia zile grele. Unirea, în curs de realizare, era pusă în pericol.  
  
La toate acestea se adaugă drama ostaşilor români ardeleni, drama lor psihologică de a fi fost puşi să lupte împotriva fraţilor lor în 1916-1917 în trecătorile Carpaţilor, dramă întruchipată în persoana sublocotenentului Emil Rebreanu, care a încercat, alături de sute şi mii de ofiţeri şi ostaşi, să treacă în rândurile Armatei Române. La proces i s-a cerut să răspundă că a greşit drumul, dar el a refuzat acest lucru. După ce lui Emil Rebreanu i s-a pus ştreangul la gât, a strigat: “Trăiască România Mare”.  
  
Numai în Transilvania fuseseră mobilizaţi, în anul 1916-1917, peste 500.000 de ostaşi români pentru armata austro-ungară, reprezentând 93% din numărul total al celor mobilizaţi, din care 449.796 vor merge pe front, 41.739 au murit pe câmpul de luptă, iar alţii 11.275 în spitale, 25.406 vor fi invalizi de război. Vor rămâne 38.630 văduve de război, ale căror pensii IOVR vor fi plătite de statul român, şi 79.226 copii orfani. Majoritatea soldaţilor de origine ungară sau secuiască erau fie reţinuţi acasă, fie mobilizaţi în administraţie, la căile ferate, poştă, paza internă etc. Aşadar, “carne de tun” erau consideraţi şi folosiţi românii transilvăneni.  
  
Armata română a susţinut şi apărat Unirea de la 1 Decembrie 1918, pătrunzând în Transilvania, la cererea Consiliului Dirigent, singurul organ de drept împuternicit de Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. În prima fază a pătruns în Ardeal, Divizia 7 Infanterie şi Divizia 1 Vânători. La 1 decembrie 1918, aşa cum reiese din Arhiva Marelui Stat Major, dosarul nr. 1770, filele 4-5, Divizia 7 Infanterie are grosul forţelor dislocate în raionul: Piatra Neamţ, Fălticeni, Bistricioara, iar Divizia 1 Vânători în raionul: Iaşi, Comăneşti, Bacău. Avangărzile acestora pătrund prin trecătorile Carpaţilor Orientali, Borsec şi Ghimeş-Palanca, apoi au sosit Divizia 2 Vânători şi Divizia 6 Infanterie. Aceste patru divizii româneşti s-au pus, la 24 decembrie 1918, în subordinea Comandamentului Unic al Trupelor Române din Transilvania, sub comanda generalului Traian Moşoiu, ardelean de origine, născut în Bran. Sediul comandamentului a fost la Sibiu. S-a mai constituit apoi Diviziile 16, 17, 18, 20, 21 şi 22 ardelene, formate din ostaşi români din Ardeal dintre care mulţi luptaseră pe fronturile din Italia, Franţa, Galiţia şi chiar Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. E relevant că mulţi s-au înrolat din proprie iniţiativă fără a mai aştepta primirea ordinelor de chemare. Pe Crişul Negru s-a constituit “Regimentul Beiuş”. Ulterior au apărut în zonă Brigăzile 4 şi 5 Roşiori, alte unităţi şi formaţiuni”. - col.(r) Vasile MIRON.  
 
Așa s-a înfăptuit Marea Unire: cu determinare, spirit de sacrificiu și cu diplomație, jonglând printre puterile imperiale de atunci. Astăzi, în an centenar, comemorăm aceste înfăptuiri grandioase pentru țară și neam.  
 
Sunt absolut sigur că sunt mulți și destui înaintași ce s-au implicat în cel covârșitor și înălțător act al neamului: Reîntregirea Patriei Străbune. Luat ca un tot unitar, poporul român, spiritul său ancestral care a brăzdat vremuri și secole, potrivnice pentru neam și țară, și-a menținut neclintită și nealterată unitatea sa trează și vie, dorința de neatârnare, de unitate și uniune de neam, unde să trăiască și să evolueze pe teritoriile sale de drept, moștenite din străbuni. Cinstită și onorată fie-le memoria, căci prin ei s-a clădit și a are continuitate această sfântă țară, România- Geția Aeterna.  
  
În încheiere, să citim o legendă ce am cules-o de pe net, unde se etalează dragostea românului față de țara și neam:  
  
„Din legendele neamului român.  
Odinioară, trăia pe aceste meleaguri o mamă, care avea mai multe fiice. Le pusese nume frumoase, după chipul naturii şi frumuseţilor ei, al pădurilor, munţilor şi apelor :  
TRANSILVANIA, MOLDOVA, BUCOVINA, CRIŞANA, MUNTENIA, OLTENIA, DOBROGEA.  
Avea şi doi flăcăi pe cinste. Pe unul îl chema MARAMUREŞ şi pe celălalt BANAT.  
Dar, iată că la răstimpuri se abătea pas străin prin aceste ţinuturi şi-i răpea câte o fiică. Mama se intrista nespus după fiecare, deoarece ţinea la ele ca la trupul şi inima sa. Sângera şi se îndurera. Dar, de plâns nu a plâns niciodată şi nici nu s-a plecat. Era falnică precum un stejar sau ca Munţii Carpaţi ce-i străjuiau în preajmă, ori ca Dunărea ce o incingea ca o salbă. Avea strămoşi destoinici şi neînfricaţi – pe geții nemuritori. De aceea, nici ea nu se temea şi nu da înapoi. Lupta vitejeşte pentru a-şi regăsi fiicele şi a le readuce acasă, în sânul familiei: şi Transilvania cea mareaţă, şi Bucovina fagilor fremătători, şi Dobrogea cea aproape de mare,Oltenia cea şăgalnică ori Crişana cea mlădioasă. Se mângâia la gândul că avea alături pe Moldova şi Muntenia, ori pe feciorii cei semeţi şi voinici.
Şi, uite aşa, luptând neobosit, a reuşit să-şi aducă din nou toate fiicele acasă, unindu-le în jurul ei ca un copac maiestuos, cu ramuri bogate. Şi, în clipa când le-a simţit pe toate lângă ea, a fost fericită şi a întinerit dintr-o dată. Pentru că unirea îi dădea putere, iar setea de dreptate şi libertate a făcut-o nemuritoare.”  
Așa să facem și noi, dragi frați români, să nu precupețim niciun efort pentru reîntregirea teritoriilor străbune, lăsându-le unite pe mai departe și dându-le continuitatea firească prin urmașii și urmașii urmașilor noștri.  
  
Totul pentru Neam și Țară, așa să ne ajute Dumnezeu cel Adevărat și Veșnic Viu!  
  
Trăiască Unirea Republicii Moldova cu Țara Mamă-România, de-a pururi și pentru totdeauna!  
  
Trăiască-n veci de veci România Reîntregită cu toate teritoriile ei!  
  
Așa să fie!  
  
 
 
  
 
  
 
Referinţă Bibliografică:
ROMÂNIA ÎN AN CENTENAR 2018 / Aron Sandru : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2892, Anul VIII, 01 decembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Aron Sandru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aron Sandru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!