CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Libertate >  


Autor: Aron Sandru         Publicat în: Ediţia nr. 2879 din 18 noiembrie 2018        Toate Articolele Autorului

SPERANȚĂ ȘI LIBERTATE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
Părinții dragi sunt Neam și Țară  
Rămași prezenți în gând și azi  
Eroii bravi prin dragoste de Țară  
Și cer senin din vârf de brazi...  
  
 
 
  
  
Așa am eu o speranță, amestecată cu nerăbdare, însă, cum și deznădejdea vine laolaltă cu celelalte surori ale ei, ca să-mi tulbure mintea și sufletul, înghiontind sentimentele evolutive și înghesuindu-le într-un ungher întunecat și plin de praf al intelectului meu, totuși, trebuie să mă adun, să le așez pe toate ale mele așa cum am fost învățat și cum trebuie să fie, respectând oricât m-ar costa, principiile și legile sănătoase ale neamului meu de român geto-dac, împământenite și înscrise și în sufletul și A.D.N -ul meu.  
  
Am văzut eu și zile mai bune! ...  
  
  
  
Am văzut cum speranța, sădită și răsădită în sufletele oamenilor, le-a dat acestora avântul necesar pentru a porni pe un nou drum în această viață.  
  
  
  
Am văzut cum s-au unit cu toții, în cuget și simțiri, pentru a scăpa Țara de la pieire.  
  
  
  
Am văzut cum oamenii, frați de neam ce sunt, s-au unit pentru a tăia aripile avioanelor Piloților Orbi, parafrazându-l pe maestrul Mircea Eliade, cel care a scris în 1937 un eseu- articol despre cei care ne conduc Țara spre dezastru.  
  
  
  
Astăzi e la fel, nimic nu s-a schimbat. Urmașii acelor Piloți Orbi, nu numai că conduc Țara spre dezastru, dar ne-au vândut ca sclavi bătrânei cocote Europa, devenită cu timpul o lipitoare avidă și rapace sugătoare de sevă a popoarelor est-europene cu preponderență România- Țara Zeilor de Început.  
  
  
  
Dacă facem o retrospectivă, nu neapărat detaliată, a timpului istoric, numai departe de evul mediu- epocă ce s-a dovedit întunecată din toate privințele și plină de molime sufletești și trupești, se evidențiază faptul că Țările Românești ce se aflau sub influența străină a muscalilor, a turcilor ori imperiului austro-ungar, unde papalitatea uneltitoare și-a întins și ea tentaculele otrăvite peste tot ce era integru ca să-și sporească influența sa malignă, vom vedea că, această Europă, datorează existența sa voievozilor și prinților români din Principatele Române.  
  
  
  
În această retrospectivă, vom vedea că Europa nu numai că nu ne-a ajutat să ținem în loc și să expulzăm până azi, de la porțile ei, armiile tăvălugului musulman, dar ne-a trădat ori de câte ori a avut ocazia sprijinindu-și interesele meschine. Am enunțat , pentru că tăvălugul musulman a intrat deja în Europa, fără să fie nevoie să facă apel la forță, ocupând-i toată partea de nord și vestică. Această Europă plină de vicii, a dat tot ce a fost de dat. Mai devreme se va transforma într-un pașalâc, formând pe teritoriul ei o nouă ordine și reorganizare socială, plan elaborat de mințile oculte ale celor care cred că stăpânesc această planetă.  
  
  
  
Astăzi, din păcate, Europa nu mai are un Mircea cel Bătrân: „Eu cel întru Hristos Dumnezeu binecredinciosul și bine cinstitorul și de Hristos iubitorul și singurul stăpânitor Io Mircea, mare voievod și domn, cu mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu stăpânind și domnind toată Tara Ungrovalahiei si părțile de peste munți, încă și spre părtile tătărești, și Amlașului și Făgărașului, Herțeg, si Banatului de Severin, Domn, și pe amândoua părtile peste toata Podunavia (Dunărea) până la Marea cea mare și cetății Darstorului stăpânitor”. Acesta este Mircea cel Bătrân și aceasta este impunătoarea titulatură prin care era recunoscut domnitorul sub care, între 1386 și 1418, Țara Românească a atins cea mai mare întindere din toate timpurile” .  
  
Mircea cel Bătrân, spirit ancestral, născut din pădurile și munții țării, ce cunoștea toate potecile, râurile, văile și șeile munților, Domnul ce l-a pus pe fugă pe Marele Baiazid Ilderim- Fulgerul scăpătat ce și-a pierdut tăria și strălucirea după confruntarea de la Rovine. Nimeni din regii și principii Europei majoritar creștine, nu l-a ajutat pe Mircea cel Bătrân ca să țină piept și să înfrângă armatele semilunei musulmane.  
  
  
  
Mai târziu, Vlad Țepeș, Domn al Țării Românești, a reușit în repetate rânduri, doar cu o armată mult mai puțin numeroasă decât cea a turcilor, să le înfrângă acestora dorința de a pune stăpânire pe Țara Românească, după care ar fi urmat și celelalte Țări Românești, iar odată cu ele și Europa, ce putea fi transformată într-un pașalâc sub papucul încovoiat și șalvarii semilunei musulman-otomane, băgând însă groaza în dușmani prin faptele sale pline de cruzime, dar necesare la acea vreme, trăgând în țeapă, tăind capete și rupând oasele pe roată, pe toți cei care s-ar fi încumetat să cotropească, și să aducă știrbire țării, aspru pedepsitor pentru hoți, pungași și cei plini de moravuri, ce ar fi trebui să i se adauge pe bună dreptate, supranumele de Justițiarul- Vlad Țepeș Justițiarul.  
  
  
  
Ștefan cel Mare supranumit de biserica ortodoxă română, ctitorul a numai puțin de 26 de biserici și mânăstiri, ce a purtat 24 de bătălii, având doar o singură înfrângere la cetatea Chilia, Domn și Voievod ce a domnit timp de 42 de ani în Țara Românească a Moldovei, a fost unul dintre cei mai mari domnitori și diplomați ai timpului său, reușind, dacă nu cu tăișul paloșului său, cu „vorba cea diplomicească” să înlăture ori să amâne pofta turcilor păgâni musulmani, de apă vie și pământ străbun al Țării Românești a Moldovei  
  
  
  
Acești trei mari Domni ai Țărilor Române, precum și alții, Întregitorii de Țară și de Sfânt Neam Străbun, de la Marele Bur Burebista, Mihai Viteazul și până la Vodă Alexandru Ioan Cuza, culminând cu faptele demne de a fi trecute în Cartea Vieții Neamului, a tuturor celorlalți, prinți, domni și voievozi ai Țărilor Române dintre care amintim doar pe cei din stirpea și Casta Străbună Io, ce s-au făcut remarcați prin dragoste de țară și jertfă de sine: Basarab I, asemuit după unii cu miticul Negru Vodă- Întemeietorul Țării Române; Alexandru cel Bun; Dragoș I; Neagoe Basarab; Ioan Vodă Armeanul supranumit cel Cumplit; Alexandru Lăpușneanu, cel care a tăiat pofta celor 47 de boieri trădători din curtea sa personală, avizi doar de câștiguri proprii, dorind să închine țara turcilor, le-a scurtat capetele la un ospăț; Constantin Brâncoveanu- Domnul Martir pentru credința întru Hristos. Odată cu Brâncoveanu, au pierit cei patru feciori și ginerele său, cărora el le-a grăit astfel în ora morții: „Iată, toate avuțiile și orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem încai sufletele... Stați tare și bărbătește, dragii mei! să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătiți din credința voastră pentru viața și lumea aceasta...”.  
  
  
  
Aceștia au fost și încă sunt, precum și alții asemenea lor, nu mai puțini demni de a fi baza, temelia continuității poporului nostru cinstită fie-le memoria și faptele lor eroice, pline de laudă, prin care s-a clădit astă sfântă țară.  
  
  
  
Să le cerem lor să renască, măcar unul dintre aceștia, ca să ne învețe cum să ne iubim țara și poporul din care facem parte, cu o istorie ce se pierde până în zorii primului descălecat pe acest Pământ cu leagănul în ținutul ce astăzi poartă numele de România.  
  
  
  
Să le cerem lor să curețe și să ne învețe și pe noi urmașii lor, cum să curățim această străbună țară și acest neam primordial de toată molima, pecinginea și răul ce au intrat pe nesimțite, ca hoțul noaptea, până și în sufletele și mințile noastre, de nu mai judecăm cum trebuie...  
  
  
  
Așa am eu nerăbdare asta, să văd odată țara asta slobodă.  
  
  
  
Prea s-a înmulțit dușmanul, prea ne-a încovoiat grumaji și ne-a îndoit genunchii, iar fără voia și ajutorul Marilor Străbuni , a Domnilor și Voievozilor Români, nu suntem în stare să ne apărăm țara și neamul.  
  
  
  
Prea mult s-au înmulțit cei născuți din colb de copite și în căruțe cu coviltir, ce i-am primit cu brațele deschise, dându-le loc și adăpost unde să-și ducă traiul, iar acum jefuiesc, rup și sfâșie biata țară. Răul ce l-au făcut țării noastre și nouă românilor, tot la ei se va reîntoarce. Răul se va reîntoarce la sursa ce l-a creat, luând cu el tot ce e asemenea lui; aceasta este legea, iar răul nu poate supraviețui într-o lume creată pe principii ca: dragostea, iubirea, înțelegerea, compasiunea, cinstea, adevărul, dreptate și alte asemenea principii benefice și evolutive pentru om.  
  
Vrând, nevrând, pământul acesta, țara noastră se va curăți de la sine, ducând pe ape tulburi pe oricine s-a făcut vinovat de încălcarea tuturor acestor principii.  
  
Cei care s-au făcut vinovați de încălcarea acestor principii și legi, nu au locul în această lume, vor pleca ori vor fi ajutați să plece; altă cale nu există.  
  
Să nu ne pierdem curajul! Să luptăm pentru restabilirea principiilor și legilor pe care s-a clădit astă lume, ca Fii ai Lumini și demni urmași ai Ctitorilor de Neam Primordial și de Țară Străbună.  
  
Qvot erat demonstrandum!  
  
Autor articol: Aron Șandru  
Versuri: Constantin Iordache  
Citat: Revista Descoperă Ro.  
Imagine: Bulgaru Florin Dan (?), preluată de pe net.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
SPERANȚĂ ȘI LIBERTATE / Aron Sandru : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2879, Anul VIII, 18 noiembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Aron Sandru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aron Sandru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!