CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Civilizatie >  





Evoluția rasei umane și modificarea structuri ADN-ului de-a lungul timpului
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Studiul haplogrupurilor din paleolitic, specifică masele mari de oameni (popoare), din diferite regiuni de pe glob, constituite în ginte, triburi sau cete, care în perioada pleistocenului de mijloc și a celui superior, și-au început migrațiile în întreaga lume, datorită unor serii de factori, pe lângă dorința înascută a omului de a explora noi și noi orizonturi, pentru a-și asigura supraviețuirea, ca specie dominantă pe terra, iar cel mai important ar fi ultima eră glaciară- glaciațiunea Wurm.  
 
Acum, avem posibilitatea, în această eră a descoperirilor tehnologice, precum hi-tec, studiul nano particolelor sau studiul pe Carbon 14, de a afla cât mai exact despre istoria rasei umane, cel puțin pentru ultimii 50.000 de ani.  
 
 
 
Bazându-ne pe cunoașterea structurii ADN-lui mitocondrial și a A.R.N.-ului, luând în discuție distribuția actuală a haplogrupurilor, putem specula cu o certitudine rezonabilă, deplasările masive de popoare, dintr-o parte într-alta, pe întreg mapamondul.  
 
 
După toate probabilitățile, conflictele între popoare în perioada paleoliticului de mijloc (circa 120.000 – 35.000) și a paleoliticului superior, a dus, ca un grup de popoare, cete, ginte, triburi să fie înlocuit cu altul, atât din zona imediat învecinată, cât și din zone mai îndepărtate.  
 
În zona geografică în care se găsește astăzi România, ce corespunde cu perioada paleoliticului de mijloc (circa 120.000 – 35.000), se caracterizează prin persistența culturii Mousterian. De-a lungul acestei perioade, uneltele din piatră, au început să se diferențieze, în funcție de funcționalitatea acestora și apar primele unelte din os si piatră de silex, atribuite omului de Neandhertal.  
 
Aceste chestiuni, ne oferă viziuni expeditive a trecutului nostru la distanță, în ciuda unor oameni de știință care sunt sceptici, în legătură cu descoperirile făcute despre evoluția rasei umane. Posibil ca acești „oameni de știință” să fie în slujba ocultei, care fac tot ce le stă în putință să îngroape trecutul, în loc să-l dezgroape, servind astfel intereselor meschine ale acestora.  
 
Studiul ADN-ului și în special, a P.U.N.-ului (polimorfism unic de nucleotide), impune în mod inevitabil considerarea a câtorva factori foarte imporțanți: comportamentul uman și teritoriul locuit de popoare (haplogrupuri), migrația acestora, schimbările climatice de-a lungul a miilor și zecilor de mii de ani, parțial- amestecarea de rase, dar acest aspect este dezbătut în continuare de cei mai buni oameni de știință specializați în anatomie, genetică, biologie moleculară, nanoparticule, având sprijin important și de la renumiți paleologi, speologi, geologi și arheologi.  
 
Mai jos, vom arăta masele de migrații:  
Este necesar să luăm în considerare ierarhia pe haplagroupuri și distribuția actuală a popoarelor care au migrat în masă. Așa cum am enunțat mai sus, unele dintre aceste migrații au fost fără îndoială cauzate de schimbările climatice, sau de conflicte și războaie. Osemintele găsite în diferite părți ale globului, indică și propune superioritatea rasială folosind argumente genetice.  
 
Distribuția popoarelor pe glob, oferă de asemenea dovezi ale sexualității umane. Totuși studiul este defectuos, probabil sub influența corectitudinii politice și/sau a organizațiilor ocultei globaliste, care sub aspectul dominației omului de către om, ascund informații prețioase, despre continuitatea speciei umanoide, pe întreg cuprinsul planetei noastre.  
 
Distribuția popoarelor, depinde de o multitudine de factori care afectează alegerea partenerilor și prin urmare, selecția naturală este proces cât poate de exact și care stă la baza evoluției acestora.  
 
În cazul în care o nouă rasă și-ar face apariția pe glob datorită invaziei, migrării și implicit a amestecări-încrucișării de rase, nu se schimbă A.D.N-ul haplogrupului și nici mixul genetic, iar acea rasă va fi una mixtă, sau metisată.  
 
Știm că cromozomul Y determină dezvoltarea embrionului spre sexul masculin, precum cromozomul X determină dezvoltarea embrionului spre sexul feminin, deci in cazul unor încrucișări între rase acest lucru ar schimba distribuția cromozomului Y cât și a cromozomului X, între popoare- haplogrupuri, dar nu semnificativ, căci pe o perioadă îndelungată (vorbim de mii și zeci de mii de ani), mixul genetic se reduce la minim, efectuându-se o „curățare” a A.D.N-ului și A.R.N-ului uman, dintr-un haplogrup specific, revenind la perioada de dinaintea unei presupuse amestecări de rase.  
 
Ne vom întoarce în trecut, departe, înapoi în istorie, pentru a descoperi că majoritatea popoarelor au practicat poligamia, atât în sânul comunității sale, cât și atunci când acestea se încrucișau unele cu altele, diferind ca rasă (albă ariană-caucaziană, galbenă sau neagră) iar numărul de copii erau în măsură să-i proporționeze tatălui- conducător de ceată, gintă sau trib, putere pentru crearea de noi habitate, sau sprijin în incursiunile și luptele pentru supremație.  
 
Acest fapt a dus la o amestecare între rase, iar în acest fel a apărut o alta, care o putem cataloga și pe bună dreptate ca sub-rasă; cea metisată, din cauza amestecării cromozomilor, paritatea acestora făcîndu-se disproporțional, favorizănd apariția în A.D.N. și A.R.N. a unor noi gene. Pe de altă parte, putem vorbi, cu certitudine și despre selecția naturală, femeile alegând întotdeauna pe cei mai sănătoși, curajoși și mai puternici pretendenți ca parteneri.  
 
Cu trecerea timpului omul a evoluat atât ca fizionomie, cât și spiritual, ca mod de propagare a speciei, iar castitatea la femei, alături de controlul parental, a schimbat modul de viață. Poligamia a luat sfârșit la cele mai multe popoare, iar monogamia a presupus alegerea unui unic partener. Această schimbare în viața omului, a tins să reducă fondul genetic, totodată restrângând aria perpetuării speciei, în comunitatea din care omul ca individ, face parte. Se presupune că spre sfârșitul erei paleoliticului de mijloc și începuturile paleoliticului superior (vorbim doar de perioade cuprinse între ultimii 50 000 de ani), societatea civilă era condusă de femei, pe un sistem de tip matriarhat. Femeile erau cele care își puteau alege bărbații mai plăcuți fizic și mai puternici.  
 
Desmond Morris, în cartea sa Naked Ape, a elaborat o teorie ușor discutabilă de critici, cum că femeile, au o predilecție umană, care s-ar constitui în mai mulți parteneri, de-a lungul vieții. Acesta a teoretizat, că femeile nu ar putea evita acest lucru, pentru că face parte din instinctul lor natural, de perpetuare fondului genetic al speciei.  
 
În termeni ștințifici se presupune că dominația totală a cromozomului Y într-un haplogroup (popor), poate fi, de asemenea, prevenit sau încurajat de diferențele culturale, etnice sau religioase.  
 
S-au făcut numeroase investigații pe fond tradițional, la diverse triburi sau popoare și diferențierea între popoare s-a concentrat, pe descoperirile arheologice, care în sine conduc la identificarea de culturi specifice, cum ar fi „Hallstadt” sau culturi „La Tene”, de multe ori definite prin diferite stiluri de construire, înmormântare, bijuterii sau obiecte de uz casnic. Să ne aducem aminte de cultura Hamagia-mileniul IV-II î.Hr. dezvoltată pe teritoriul de astăzi al României și mai târziu pe teritoriul Bulgariei, zona Varna și Buegas, apărând așezări răzlețe și la N- E de Dunăre,sau Cucuteni- 350.000 kilometri pătrați, pe teritoriul actual al României, Rep. Moldova și Ucraina.  
 
 
 
De asemenea, un alt factor considerat important, este identificarea limbi; al idiomei, din totalul grupurilor de idiome, în acea perioadă de timp pe glob. Limbile vorbite, pot fi folosite pentru a defini rasa sau poporul din arealul său, fiecare dintre acestea având o serie de dialecte zonale. Acesta este motivul pentru care identificarea oarecum academică al grupului de limbă indo-european, sau mai bine zis europeano- indian, dacă ținem cont că strămoșii noștri, ai românilor au invadat (o parte din ei; masageții) subcontinentul indian. Acest grup de limbă s-a a fost amestecat cu cel de tip master Ayrian, a poporului germanic din centrul și vestul Europei, elucubînd o fascinație aparte a continuității supremației albe, întărindu-se și mai mult A.D.N.-ul și A.R.N.-ul celor două grupuri, ținând cont că acestea provin din spațiul intra carpatic al Geției Străbune- România de astăzi.  
 
Pe de altă parte, oamenii de ștință idieni nu recunosc acești termeni, din dorința de a stabili supremația rasială indiană și neagă faptul că orice „invazie” Ayriană ar fi avut loc în India, și nici că limba indo-europeană și-ar fi avut începuturile în Europa. Aceștia teoretizează că atât limba cât și civilizația indo-europeană și-ar fi avut începuturile sale in India, la modul general pentru tot restul lumii, detașîndu-se în special în zona Europei de centru- est și vest.  
 
Aceste teorii sau opinii trebuie să fie luate în considerare, deoarece informațiile pe care le conțin fac subiecte de discuție considerabile, generînd multe dezacorduri între geneticieni de bază.  
 
Renumiți geniticieni români ca Constantin Maximilian, Andrei Pali și mulți alții, luîndu-i în considerare și pe istoricii români ca: Nicolae Densușianu, Nicolae Iorga, Nicolae Bălcescu, C.tin Giurescu, Pârvan și mulți alții nu mai puțin importanți, precum și o parte din istorici antici mai importanți ca: Herodot, Ptolemeu, Pliniu cel Bătrîn, Iordanes, Dio Cassius, și mulți alții nu mai puțin importanți, afirmă în baza izvoarelor istorice și arhelogice, a istoriei scrise sau transmise oral, a limbii vorbite și a culturii, că strămoșii tuturor popoarelor indo-europene, sunt întradevăr arieni-pelasgi care au luat ființă și au locuit în spațiul intra carpatic al Geției Străbune- România de astăzi.  
Vom aminti aici pe masageții-peregrini, care au ajuns până in sudul și centrul Asiei, iar India, China și Afganistanul, sunt o dovadă în plus. La granița dintre India și Pakistan- Kașmir (altădată terioriu comun), precum și în N-V țări, se găsesc comunități care vorbesc o limbă străveche, asemănătoare cu limba geto-dacilor, precum și în fostele republici sovietice Kirghistan, Kazahstan și Turkmenistan.  
 
Revista „World Mysteries”, a intocmit topul celor mai mari enigme ale lumii. Pe primul loc se afla dispariția civilizației de pe Valea Indusului, cea mai veche cultură de pe teritoriul Indiei (3300-1300 î.Hr.). Dezvoltată în vestul Indiei, Pakistan și sudul Afganistanului, cu o populație de peste cinci milioane de locuitori, a fost cea mai igienica dintre civilizatiile epocii bronzului. Aici s-a descoperit primul sistem de evacuare a apelor reziduale. Istoricii occidentali nu stiu cine au fost locuitorii, nici de ce și-au părăsit cetățile, nici unde s-au dus. Cele mai cunoscute cetăți sânt Harrappa și Mohenjo-Daro, unde au fost descoperite numeroase sigilii și tablete de lut cu rol religios. Se sustine că simbolurile de pe sigilii nu pot fi descifrate, dar ele sânt arhicunoscute în religia solară a arienilor carpatici: zvastici, zig-zaguri, romburi, cercuri cu cruce înscrisă etc. In plus, la Mohenjo-Daro, s-au descoperit tăblițe de lut cu simboluri identice celor de pe tăblițele de la Tărtăria- acestea sunt cu 2000 de ani mai vechi. Harpii, era un trib geto-dacic apropiat de cel al carpilor, care, în sec. II-III e.n. era localizat intre Prut si Nistru. Locul doi, în topul enigmelor se referă tot la arienii carpatici. Istoricii occidentali se minuneaza si acum cu privire la mumiile blonde de la Tarim, vestul Chinei, vechi de 2000 de ani. Ce cautau acei „caucazieni”, vorbitori de indo-europeană în acel ținut îndepărtat, și care era originea lor? Chinezii, au spus-o intotdeauna, consemnându-i din mileniul I î.Hr.: acesti blonzi cu ochi albaștri erau „yue-chi” originari din Țara Negurilor și a Uriașilor (titanii lui Prometeu)- Geto-Dacia; „purtători de cușme”- masagetii, după cum erau numiti in vechime. (fragment din enciclopediagetodacilor.blogspot.com).  
 
Țineți cont de faptul că decizia de a lua în considerare acest aviz-diagramă, care îl vom arăta în figura de mai jos în loc să fie un fapt împlinit, îl putem cataloga mai degrabă ca o opinie decât un fapt în sine. Acesta, este un arbore geneaologic, în care se arată atât mutațiile suferite în ADN, cât și migrațiile popoarelor, în intevale de timp din pleistocenul de mijloc și cel superior:  
 
Ierarhia popoarelor este discutabilă deci, din acest punct de vedere întemeiată pe faptul că fiecare P.U.N (polimorfism unic de nucleotide), are loc o dată într-un singur individ și indiscutabil nu se va inversa. Fiecare mutație, este izolată la o mică parte din A.D.N. și, prin urmare porțiunea care a existat înainte de mutație poate fi încă detectată.  
 
Așadar, noi românii, avem în ființa noastră genomul celor dintâi oameni, care au colonizat Europa, precum și Asia de sud și centrală, iar istoria ancestrală iese la iveală cu fiecare bradă trasă de plugul veșniciei poporului nostru primordial născut odată cu pământul.  
 
Să fim mândrii, căci suntem urmașii Fiilor Lumini; arienii-pelasgi, hiperboreenii.  
 
Mă întreb totuși, unde erau popoarele hunice și chazare, născute din stricăciunea pământului neroditor? Unde erau acestea pe firmamentul popoarelor, care astăzi fac atâta prăpăd în lumea civilizată- lumea sec. XXI? Vor pleca așa cum au venit; ca un vânt nebun de toamnă în calea nemuriri poporului român.  
 
Surse:  
The Naked Ape/ Ximene și enciclopediagetodacilor.blogspot.com.  
 
Autor, Șandru Aron.  
 
Referinţă Bibliografică:
Evoluția rasei umane și modificarea structuri ADN-ului de-a lungul timpului / Aron Sandru : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2313, Anul VII, 01 mai 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aron Sandru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aron Sandru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!