CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  





Vestitorii primăverii
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Gerar, ultima lună sub stăpânirea iernii era pe sfârșite. Nu mai e mult și această Crăiasă a Zăpezii sau Zâna Albă cum i se mai spune din bătrâni, își va strânge mantia ei, împodobită cu diamante și cristale strălucitoare, de pe tot cuprinsul țării.  
  
Cât a domnit, în cele trei luni ce i-au fost acordate de Cel ce le împarte pe toate, din timpuri ce au trecut prin negura uitării, a făcut-o în legea ei; natura toată amorțise într-o semiletargie odihnitoare de refacere, unde, totul în jur părea neclintit, îmbrăcat într-un alb imaculat, de omătul pufos ce se așternea încet, încet, peste lunci și văi, dealuri și munți, ca o dumnezeiască binecuvântare. Doar câteva ciori, coțofene și vrăbii zgribulite de frig, se mai zăreau in imensitatea albă, croncănind ori ciripind, fiecare pe limba sa, aproape neauzit, și supărate din cauza furtunii ce s-a iscat pe nepusă masă, ce le învârtea, ori le arunca ici-colo prin văzd, cu greu reușind să se lase, pe ramurile copacilor despuiate de frunze, dedesuptul cerului plumburiu.  
Lumea spune că iarna e rea. Nu este așa! Iarna nu e rea, ci doar puțin mai diferită de celelalte surori ale ei: Primăvara cea sfioasă, Vara cea veselă și caldă și Toamna cea bogată. Ea e doar rece pentru că așa i-a fost menit să fie.  
  
Soarele, Marele Astru, se ițea de după câte un nor, dornic să strălucească peste oameni și locuri, însă nu avea destulă putere încă, pentru a izgoni Zâna Albă de la domnie. Poznaș, vrând parcă să-i facă în ciudă, trimitea câte o rază, pe furiș, să-i gâdile nările, însă, apoi îi părea rău. Zâna Albă, strănuta, aruncând vijelii și furtuni de zăpadă pe tot cuprinsul împărăției sale. Se lăsă păgubaș. Va aștepta pe Moș Timp și pe soața sa, Soarta, să meargă la palat cu răvașul, ca să o schimbe de la domnie. Nu mai e mult și peste nici trei luni, va străluci din nou, cu putere, încălzind pământul, încălzind oameni și animale, dându-i ajutor gingașei Primăveri, să trezească din amorțire toate vietățile, să înmugurească pomii, pentru a avea poame mai târziu, atunci când Toamnei îi va veni rândul la domnie, și să dezvelească zăpada de pe căpușoarele firave ale bobocilor, ce nu peste mult timp vor deveni flori, ce va încânta pe orișicine cu frumusețea și parfumul lor.  
  
Într-o dimineață, cocoșii au cântat mai devreme ca de obicei, dând alarma:  
- Păsări și animale!...  
- Tot păsăretul din luncă, să meargă la adunarea ce se ține în poiana de lângă iaz. Cerbii și căprioarele, porcii mistreți, lupii, urșii, râșii, vulpile, bursucii, iepurii și toate animalele sunt poftite și ele la adunare. Să meargă toată suflarea, fără lipsă.  
  
Nu trecu mult și, cârduri de păsări, animale; toate viețjuitoarele luncii, au fost văzute mergând spre locul adunării.  
Aproape de lunca largă, la capătul satului mai bătrân ca zilele, pe poiana de lângă iazul format din apa zăpezilor de pe munte ce se topeau primăvara, plin de molani, carași, cleni, vrăbioare și crapi, se auzea deja o hărmălaie mare.  
- Cine să fie și ce să fie oare?? se întrebau unul pe altul nedumeriți Moș Timpul și soața sa Soarta, ce-și aveau casa aproape de păduricea din zăvoi.  
- Se ține adunarea păsărilor și animalelor.  
- E timpul să punem capăt domniei Zânei Albe și să-i înmânăm sceptrul de domnie, Primăverii. Fără să mai pregete, au plecat repede înspre palatul unde domnea Zâna Albă, pentru a-i pune sfârșit de domnie, cel puțin pâna la anul viitor, luând cu ei și pe Primăvara cea sfioasă și răvașul de predare a domniei.  
  
Înțelegând că i-a venit vremea să plece, Iarna- Zâna Albă, și-a adunat bagajele în pripă, lăsând împrăștiate ici-colo, o lapoviță, ori o ninsoare slabă, ce nu au mai încăput în bagajele sale destul de multe, apoi, când totul a fost urcat în caleașca-i de cleștar, Moș Gerilă, valetul ei, a înhămat repede pe Crivăț și Vifor, vânturile aprige și slugile ei supuse și, fără multe plecăciuni, Iarna, și-a luat rămas bun de la sora ei Primăvara, apoi s-a dus departe de tot, tocmai la capătul pâmântului.  
  
Soarele, trezit și el mai devreme decât de obicei de hărmălaia iscată pe nepusă masă, se frecă la ochi somnoros. Curios, s-a uitat înspre locul de unde venea toată zarva aceea. Zâmbi îngăduitor.  
- Se ține adunarea păsărilor și animalelor din luncă! gândi el cu voce tare. Șugubăț din fire, a mai trimes câteva raze, să gâdile nările timizilor ghiocei, ce și-au ițit capul deasupra omătului târziu, strănutând a veselie.  
  
Ca un făcut spânzul, potbalul, floarea paștelui, toporașii, panseluțele și tămâioarele, au răsărit ca prin minune, pregătind cămașa Primăverii într-o multitudine de culori feerice, iar mugurași pomilor din livadă, temători la început, s-au deschis binecuvântați de soarele timpuriu, înflorind dumnezeiește, umplând zarea cu parfumuri îmbătătoare, laolaltă cu florile din grădină și de pe câmp. Deodată, zarea parcă s-a întunecat brusc, dar nu din pricina vreunui nor prevestitor de furtună ci, pentru că apăruți de nicăieri, mii de fluturi gingași, îmbrăcați în cele mai frumoase haine de sărbătoare, aveau să ducă cămașa Primăverii, pregătind-o pentru serbare, ce natura toată o va da în cinstea ei.  
  
Păsările călătoare, s-au mai potolit; zarva a încetat, dar nu de tot căci, ici colo se mai zăreau câte o pupăză și un pițigoi, sau o turturică și un lăstun, certându-se pe câte un pai, bun pentru dres cuibul agățat pe o ramură de plop, mesteacăn, arin sau salcie.  
  
Barza albă, moașa pricepută a neamului păsăresc, s-a apucat și ea de reparat marele cuib, aflat chiar pe acoperișul casei lui Moș Timpul și al soaței sale Soarta, în lipsa bărzoiului ce urma să vină mai târziu, peste câteva zile, rămas să rezolve ceva neânțelegeri cauzate de un buhai de baltă.  
Doctorul pădurii, ciocănitoarea, și-a început consultația gratuită a copacilor, iar singura ei plată era câte un viermișor, ce-l găsea ici colo ascuns sub coaja lor.  
Bufnița cea înțeleaptă privea cu mulțumire și înțelegere, de pe o cracă groasă de stejar, la sosirea păsărilor călătoare și zarva iscată de acestea.  
  
Chirele, ciocârlanii, egretele, nagâții, cormoranii, stârcii, cocorii și bâtlanii stăteau la sfatul de obște, să-și împartă cum se cuvine teritoriul cuvenit fiecărei familii, în parte. Se mai isca câte o hărmălaie, din pricina vreunui nemulțumit, dar ciocul puternic al bătrânului pelican, venit tocmai din deltă, punea imediat rânduială, fără multe rugăminți, în neamul păsăresc al luncii. Două rațe, măcăind vesele treceau cu puii prin iaz, până la rădăcina de salcie, unde știau că se ascund peștișorii, să-și ia masa de dimineață. Bătrânul pelican, uitându-se îngăduitor pe deasupra ohelarilor la noii veniți, îndemnă la tăcere, să nu se strice buna orânduială a obștii, ce o conducea cu înțelepciunea patriarhală, de ani buni.  
  
Privighetoarea, împreună cu mierla, fluierarul, botgros, presura, mătăsarul, cintezoiul, inărița, câneparul și alte păsări ale cântecului ciripesc, au alcătuit ad-hoc o sonată dumnezeiască, iar dirijor era până una alta rândunica, căci ea era singura ce purta frac.  
  
Totul era pregătit și pus la punct cum se cuvine, pentru primirea Primăverii cea sfioasă și dătătoare de speranță, ce era așteptată să sosească dintr-o clipă într-alta, iar când a apărul de după un deal, într-o caleașcă de mărgăritar, trasă de iepurii veseli și săltăreți, i sa înmânat sceptrul de domnie și cu toții într-un singur glas i-au spus:  
  
- PRIMĂVARĂ, AI SOSIT!!!  
  
Autor, Aron Șandru.  
Imagine, pictor Nina Iancu. Profil facebook: Nina Panita.  
  
  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Vestitorii primăverii / Aron Sandru : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2307, Anul VII, 25 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aron Sandru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aron Sandru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!