CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Amintiri >  





Amintiri din Predeal
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Predealul de altădată
Îmi aduc aminte, cum, pe când aveam vreo 9 ani, de abia așteptam să iau vacanță, să merg la sor*mea cea mare la Predeal. Ea era pe atunci ospătăriță la „Complexul turistic Cabana 3 Brazi”.
Păi, după ce treceam de „Orizont” și „Cabana Vânătorilor”, nu era nimic, din vilele, casele și cabanele ce au împânzit azi toată coasta, până la 3 Brazi.
În partea opusă, erau doar hotelurile și restaurantele:„Cioplea”, „Cabana Partidului”, „U.G.S.R.-ul” și Meteor, până la trambulina de schi, fără nimic altceva care să perturbe liniștea ancestrală a staținii Predeal. Vorba la un amic de al meu: „Aroane, să se oprească extinderea de construcții nocive naturii, care arată ca niște negi urâți pe chipul frumos al României”.
Era ceva mirific, de parcă bunul Dumnezeu. acolo își avea sălașul. Mirosul de brad se împletea de minune cu mirosul florilor de munte. Vara și iarna, Predealul, era plin de turiști. De la „Cabana 3 Brazi”, mergeam înspre „Cabana Pârâul Rece”, cale de o oră și jumătate de mers, și nu de puține ori, Moș Martin, își ițea capul de după câte o tufă de zmeură, iar eu împreună cu ceilalți copii, frații celor care lucrau la Cabana Trei Brazi (Complexul 3 Brazi), și cu nepoți doamnei Anastasia, șefa de complex, o femeie aprigă în felul ei, dar bună ca pâinea caldă, o rupeam la fugă prin păduri și goluri alpine, să scăpăm de lighioană, dar el își vedea liniștit de treaba lui.  
  
  
  
Ce timpuri erau atunci! Parcă, era lumea mai bună prin simplitatea ei. Parcă lumea era mai voioasă, mai înțelegătoare chiar și ca neam noi românii eram mult mai uniți și săritori la nevoie. Au fost timpuri de prosperitate, de siguranța zilei de mâine, timpuri în care dezvoltarea culturală, economică și stiințifică, erau într-o simbioză totală- dacă pot spune așa.
Viața în sine, își urma cursul firesc și nestingherit de nicio opreliște și totul era așa cum trebuia să fie urmând și respectând legile naturii.
Regimul de atunci a fost dur, prea dur în unele aspecte și ne-a afectat pe toți într-o oarecare măsură, însă, evoluția ar trebui să-și spună cuvântul. Această evoluție care are două fețe: constructivă și distructivă. Noi, ca popor am ales evoluția distructivă, ce se vede, se simte după aproape 30 de ani de „Libertate”.
Nedorind să intru și mai mult în această încâlcită și tristă evocare a faptelor, care ne-au adus la marginea prăpastiei atât ca neam, cât și ca țară, voi continua periplul celor mai frumoase amintiri ale copilăriei mele, petrecute la Predeal, la „Cabana 3 Brazi”.  
  
  
Nu era zi să nu fac vreo boroboață, iar lemnul pe care se odihneau hainele în dulap, era scos (a câta oară Doamne..?), de sor* mea, pentru a-mi masaja fundul și palmele, sătulă de câte le făceam. Parcă o aud și acum pe doamna Anastasia, cum striga după ea:
- Corneliaaa, ia vezi... ști tu, Aronică și ai mei... dă-le la toți porția pe azi, ș*apoi, pune-i pe toți la curățat usturoi și ceapă, să plătească măcar sarea ce o pun pe friptură... mama lor, că n-am eu timp de ei! Timp avea ea, căci, atunci când îi intram cu toții sau pe rând în mâini, ziceai că eram corul catredalei de la Notre Dame, dar după ce scăpam din mâinile ei, ieșind pe ușă uitam și ne gândeam cum să „croim” altă boroboață mai năzdrăvană ca ultima.  
  
  
Iarna, sătui să stăm în cabană, desfăceam schiurile de lemn, ce erau pe post de lambriu prin cabană și le dădeam cu ceară, ce-o furam de pe mesele clienților, lăsându-i cu gura căscată de atâta cutezanță. fără să ne pese că ne primeam porția de „masaj”. Le legam cu niște curele de piele, apoi, cu rămurele, așa mai trainice, ce le găseam căzute din brazi, ne făceam bețe de sprijin; idei aveam destule, însă numai la trăznăi, apoi ne dădeam drumul de la cabană, hăpt la vale înspre „Cabana Poiana Secuilor”, ori aiurea.
Nostalgia acelor amintiri cu peripețiile mele, și dorul după acele locuri pe unde am hălăduit, în anii copilăriei mele, este ceva obișnuit, face parte din mine căci, ca un Fiu al Muntelui, mereu am avut și am și astăzi acel foc, acea iuțeală și neastâmpăr.  
  
  
Anii aceia, unde simplitatea a tot și a toate făcea casă bună cu bunătatea oamenilor, cu cumințenia lor, s-au dus de mult, iar astăzi, am rămas doar cu ipostaze, ce lasă un gol profund, căci lumea s-a schimbat în totalitate, la pas cu noile timpuri, ce globalizarea ni le dăruiește cu inimă largă, schimbându-ne atitudini și concepte, valori morale, ce altădată erau stâlpii și baza unei societăți drepte și înfloritoare, dându-ne în schimb, ceea ce vedem cu toții astăzi: o societate comună, o multi-etnicitate, transformând lumea în care trăim, într-una robotizată apatică și tristă.
Știți voi, ce-mi doresc eu cel mai mult? să mai întoarcă Dumnezeu odată roata..  
  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Amintiri din Predeal / Aron Sandru : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2178, Anul VI, 17 decembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aron Sandru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aron Sandru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!